zugravi transpirati...scarile blocului prafuite de tenisii mocasini... coboara catre mine... usa cu urmele de la serenada instalatorului... zimbete... se intra in scena... salamul si tuica de prune de pe masa... iau cutitul cu mine pe balcon si, in drum, ma arunc catre priza... apas pe buton si ma indragostesc de electrician... asteptam incremeniti... spaclul si sudoarea se mistuie intr-un sunet de cuvint inventat la nastere...un pas... inca unul.. apoi doi pasi... stingul calca linga dreptul, dar cu respect... apoi o mina umple spatiul pe verticala...baietii mei, zugravii mei, asta-i Harry... intram cu pasii nostri exersati in autobuze industriale pe nisipul lui Tavitian... il vedeti acolo pe duna... pianeste din priviri... ne alaturam sopirlelor care dau din coada in ritmuri levantine... baietii zimbesc si pusca din degete... scurt si intuitiv zugraveala se lauda ca e facuta de Chirico sau de Hitler... noi suntem deja sopirle miscind din coada in turma lui Tavitian... suita se catara ca iedera de desert pe linga ochi...nas... redindu-ne privirea si mirosul adevarului... sanyasini ai desertului incingem hora sopirlelor... cineva din stinga ne aduce ceaiul in timp ce caravana de camile viseaza porturi miscatoare...Harry ne pune sa stergem praful de pe clape cu unghiile... eu din neatentie si minciuna l-am atins pe brat...si i-au crescut inca douazeci de degete... asa devine credibil... si zimbetul cactusian de tavitian ne adoarme ca pe niste pui de cariatide uitate de viziunile maestrului in pragul desertului...legam prietenii ca intre sopirle fericiti ca Maestrul ne-a regasit limba originara si acum ne articuleaza consoane verzi linga vocale transparente... ne pigmenteaza cortexul cu notiuni despre divinitati sculptate din teama stramosilor ca s-ar pierde sunetul arhitecturii noastre balcanice... apoi ne invata ca ritmul e esential in functionarea inimii si sufletul e cel care umple armonia cu har si ii da o culoare de nisipiu harrymoniei... suita s-a terminat... Maestrul s-a intors si fluierind din gene a facut nisipul sa se adune in stinga lui si sa descopere o pajiste de ii inflorate... ne-a dat fiecaruia o ie... pe care o purtam cu insetat respect de atunci... noi... toate sopirlele uitate de lume intr-o mlastina de deziluzii in asteptarea binefacatoarei urzeli de fire de nisip cu arome de fluturi...