... iar o facusem si noaptea trecuta... pentru a cata oara, nici eu nu mai stiam... ca intotdeauna, tot singur, pe ascuns, egoist...

totul incepuse acum patru ani... auzisem ca simti ceva cu totul iesit din comun... mi se spusese de catre adevarati cunoscatori ca am sa am o senzatie de libertate absoluta, de zbor, de uitare si de detasare de tot ce este lumesc si legat gasteropodic de pamant... iar mie, care-mi placea dintotdeauna zborul, mi se pasuse normal sa incerc... la inceput voiam s-o fac o singura data, din curiozitate... insa nu fusese asa... cunoscatorii mi-o spusesera de-atunci : odata ce incepi, nu te mai poti lasa asa de usor ...

era trecut de trei dimineata... veneam din "streapasie", un night club asiatic la paris... conduceam calm... mana dreapta o tineam ca de obicei pe coapsa fina a prietenei mele, la "cald", cum ii placea ei sa zica, sub rochia grena, lunga, amplu crapata pe ambele parti, precum un sarin tailandez... era rochia ei pentru localurile asiatice, precum cel in care petrecusem asta seara cateva ore... ne relaxasem cu bautura, streaptease si karaoke, in urma unei saptamani de stress cotidian adesea inutil la care te obliga fara mila viata complicata a occidentului de azi... statusem mai mult de-o ora pe pista de karaoke, distractia preferata, daca nu cumva unica distractie a asiaticilor... florence imi facuse mare placere cand incercase, special pentru mine, "I drove all night"... foarte aproximativ, dar gestul contase mai mult decat orice.... eu ii cantasem din clapton... prea se potrivea bine... "you're wonderful tonight"...

parcurg bulevardul haussemann incet... opresc radioul boostat la o mie, mult prea mult pentru a asculta dulcegarii negre de gen "chcolate" cu "soul control"... in fata bisericii sainte trinité, in momentul cand trebuia s-o luam spre casa, imi vine ideea unui after... cam prematur la trei dimineata, e drept, dar stiam niste baieti in pigale-blanche care deschideau afterul pe la trei-patru dimineata, pentru timpurii, mai bine zis pentru cei ce incepeau devreme... ne intelesesem din priviri, nici ei nu-i era somn si o simteam ca avea chef de orice in afara de a merge acasa... ni se aduce un un fel diabolo cu multa lamaie... menta si cu lamaia trebuiau sa ne "apreteze" pentru macar inca vreo trei ore... am luat o gura, doua, apoi l-am dat pe gat dintr-o data... trebuia sa fiu in forma in noaptea asta... simteam din nou ca intrasem iar in "panica"... asta mi se intampla cam de doua ori pe luna...

devenisem dintr-o data absent, florence imi vorbea despre nu stiu ce, eu doar dadeam din cap zambind usor, in timp ce-mi strecuram discret in urechi mini-castile... doamne, iar imi revine nebunia... o voi plati cu viata poate, intr-o zi... stiam de-acum ca o s-o insel inca odata, in noaptea asta pe florence... stiam ca nu-i voi spune nici acum nimic, o voi face iar singur, ascuns, vinovat, ca un maniac ce sunt...

ma uitam deja la femeia din fata mea ca la o persoana straina... nu-mi mai trebuia decat un pretext oarecare ca sa pot trece la fapte... pe mp3 n-o aveam pe cyndi, asa cum mi-ar fi placut in acel moment, dar o ascultam pe micuta avril lavigne cu "my happy ending"... sper macar ca titlul sa nu mi se potriveasca mie in noaptea asta... "vreau sa-mi iau din masina memory-stick-ul cu cyndi"... florence m-a crezut, nu si-a dat seama de nimic... plec relativ impacat ca va fi pentru ultima data cand o voi mai face... mi-a zambit usor si am fost convins ca nici macar nu auzise ce-i spusesem, o asculta in mini-casti pe anasticia, preferata ei... o surprinsesem de cateva ori facand play-back pe "sick and tired", ca sa-si faca placere uneori cand era singura...

ies din barul after... complicea mea trebuia, normal, sa ma astepte docila afara, nu departe, la coltul strazii... stiam ca in mai putin de un minut va fi a mea, toata, gata sa-mi satisfaca orice dorinta si sa ma faca fericit, intr-un secret numai de noi doi stiut ... iata c-o vad deja, ma astepta rabdatoare, cuminte, tacuta... o adoram... era o micuta sensibila, cocheta, de culoare... era un pic nervoasa, insa ascultatoare, niciodata capricioasa, era de ajuns sa-i pui mana si piciorul unde trebuie, si - cu o zvacnire animalica - te umplea dintr-o data de placere... nu avea decat zece ani, era neagra, dar se nascuse in germania... traiam cu ea o poveste de mare complicitate de cand era mica, abia implinise sase ani... ni se intamplase adesea, de-a lungul timpului, sa fim vazuti impreuna... remarcasem ca barbatii erau invidiosi ca am o asa "bijuterie" langa mine, in timp ce femeile ne aratau simpatie la amindoi... fratele meu a vrut sa i-o dau si lui odata, s-o incerce... n-am putut sa-l refuz, bineinteles, dar nu-i placuse prea tare... zicea ca i s-a parut prea stramta si cam "smucita", desi eu stiu adevarul : nu era genul lui... la sfarsit, dealtfel, remarcasem ca era livid la fata s-ii tremurau genunchii...

fara preludii, intru brusc in ea, nerabdator sa dau frau liber fantasmului meu de barbat maniac... era si in noaptea asta ca dintotdeauna, calda la interior, mirosea a piele, un miros special cum numai ea avea... in ochii mari i se aprind lumini orbitoare de pasiune... pornim impreuna, asa inlantuiti, in mare graba spre locul deviatiei mele maniacale secrete, pe perifericul parizian... o sa ma uit la ceas in noaptea asta sa vad cat o sa dureze... ultima oara durase zece minute si treizeci de secunde... in noaptea asta as fi vrut sa fie mai intens si de mai de scurta durata... mai putin de zece minute, daca s-ar putea... mi-o pun pe cyndi lauper la mini-casti... oftatul rotund al iubitei mele negre se potrivea perfect cu refrenul gatuit si sacadat "I drove all night/ to get to you..."


PS : era sa uit... micuta mea se numeste "carrera"... "porsche carrera".