Românul este un… Ascuns între două perne supte de fulgi, într-un pat șubred, cu arcurile rupte, stă și își doarme viața.. Se trezește să își așeze fesu’ cumpărat de la obor, se uită la ceasu’ țintuit în perete, deasupra tabloului de nuntă – singura fotografie care i-a scris zilele... doișpe’ jumate... se scarpină-n *** și adoarme...
Odaia care i-a rupt oasele a moștenit-o de la ăi bătrâni, o cămăruță făcută din chirpici, simplă, mică și sărăcăcioasă: ușa scrijelită de praf, pereții rupți de vreme... În căsuța rumânului nostru un pat mare, acoperit cu o pătură cârpită de nevastă-sa, un dulap mic în care a înghesuit șosetele de lână, acoperit de un mileu pe care și-a așezat singura sculptură din pseudopalatul său: un bibelou ciobit... Aruncat lângă ușă - un cuier pe care și-a aruncat hainele uitate de praf... în fața ușii un preș...
Se scoală la patru și dă drumu la TV-ul alb-negru: teleenciclopedia – despre împerecherea la furnici: își face cruce, minunându-se de ce-a vazut și închide televizoru’; se întreabă unde e Maria – nevastă-sa... și deschide ușa... se uită: printre șipcile gardului cariat se văd niște țânci care râd... râd de el... îi înjură și apoi își dă seamă că uitase să se îmbrace, ieșise în nădragi. Intră rușinat în odaie (îl văzuse vecină’su, Vasile) și se îmbracă în grabă; știe că Vasile va spune tuturor, va ajunge de râsu’ satului... se așează pe pat și își toarnă-n paharul de-atâtea ori golit palincă... cască și se gândește la Maria... o-njură de mă’sa și nu știe de ce-i atâta zarvă în bătătură, parcă era singur... iese, nu-nainte de a goli paharul... Afară, câțiva copii cu ițarii rupți se zgâiau la câinele rumânului nostru care fugărea o găină... Mama mă’tii de javră! Și voi, ce stați mă aci, hai...
Șase și-un sfert... sticla golită mai mult de jumătate stă acum pe masa din odaie, lângă mâna grea a rumânului. Lătratul câinelui îl trezește – adormise cu capu’ pe masă. Se ridică; la ușă era Vasile, vecină’su... Speriat de ceea ce-i va spune acesta îl întâmpină cu o oarecare nepăsare, de parcă nici nu l-ar cunoaște... Ce faci mă Vasile? Hai, intră, să bem un pahar! Dupa câteva pahare, cei doi nu păreau dispuși să spună ceva. Mai Vasile, ce-ți fac ai tăi? Vasile însă nu-i răspunse și, după ce goli paharul își luă căciula și ieși fără să se mai uite înapoi... Seara bună, Ioane!
Und’ o fi femeia aia? Ora opt, rumânu’ nostru se uită la jurnal: fir-ar mama voastră de idioți, pi*** mă-tii de bou, ce mă-ta măă... o muscă îi dă târcoale, își ia ziaru’... se pregătește și... poc. Ce faci fă , acu’ vii tu acasă? Nevasta rumânului intră în odaie... Măi Ioane, a murit mama... După câteva clipe, rumânul își toarnă palincă în pahar: Dumnezeu s-o odihnească în pace! Hai fă, ce-avem de mâncare?