agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-06 | [This text should be read in romana] |
4
- Salutare, prieteni! Azi avem două probleme de discutat. Prima, noul nostru membru este aici, iată-l. A doua: trebuie să vedem cum reacționăm noi la recentele evenimente politice. - Bine, Unule, hai să le luăm pe rând. - Deci, el este Șase. Haideți să-i explicăm regulile organizației noastre, regulile după care se ghidează Sinucigașii Dreptății. Noi suntem tot timpul în număr de Șase. Avem nume conspirative, ca să nu ne prindă dușmanii. Cel mai vechi dintre noi se numește Unu, al doilea Doi, al treilea Trei și tot așa până la Șase. Ultimul venit e Șase. Fiecare membru își schimbă numele după ce moare predecesorul lui. Adică după ce Unu moare, Doi devine Unu, Trei devine Doi și tot așa, deci e clar că Șase devine Cinci. Acest Cinci trebuie să-l racoleze pe urmatorul Șase și abia atunci noul Unu are dreptul să moară, iar moartea lui va surveni prin sinucidere. Dar, Unu primește permisiunea de a se sinucide abia după ce omoară el insuși doi indivizi vinovați de dezastrul țării. Principiul este foarte clar: dacă tot moare unul de-al nostru, atunci trebuie să moară și doi de-ai lor. Ca să ne bucuram noi! Până acum, organizatia noastră a funcționat bine de patru ori, astfel ca patru de-ai noștri au murit, dar cinste lor! – au trimis pe lumea cealaltă opt netrebnici: doi senatori, doi deputați, un ministru și trei oameni de afaceri. - Ziarele au scris și de a noua persoană… - Imediat vei înțelege, Șase. Ai răbdare. - Foarte bun bilanțul, foarte bun, ținând cont că organizația s-a înființat în urmă cu șapte luni. - Da, Patrule, avem un bilanț bun, ne mândrim cu faptele noastre. - Pot să pun întrebări? - Bineînțeles, Șase. E logic să ai unele nelamuriri și ar fi bine să limpezim lucrurile chiar de acum. - Ce se întâmplă dacă eu, Șase, ultimul venit, sunt de fapt un trădător, infiltrat ca să vă dau în gât? - E posibil să fie asa, dar noi ne luam măsuri de precauție. Prin sondaj, din când în când, la intrarea unui Șase în rândurile noastre se face un test al fidelității. Asta, dacă Cinci e bănuitor, nu e sigur de achiziția lui, sau dacă unul dintre ceilalți patru își exprimă indoielile. Uite, tu vei da testul. Aduceți copilul! - Un copil? - Răbdare, te rog. Mersi frumos. Uite, Șase, bebelușul ăsta de trei săptămâni este nepoțelul ultimului vinovat pe care l-am lichidat, miliardarul Brangu. Ca să-ți dovedești devotamentul față de Sinucigașii Dreptății, trebuie să arăți că ești alături de noi și că ne aprobi în totalitate acțiunile. Puneți copilul pe masă! Tu, Șase, îl vei ucide pe copil. După cum vezi, e bine îngrijit, gras, frumos, l-am pregătit special pentru tine. Că doar se știe: cu cât exemplarul arată mai bine, cu atât e mai intensă, mai tonifiantă, plăcerea de a ucide. Poți fi mândru de ce-ți oferim. Poftim. Ia pumnalul, despică-l pe bebe, lugu-lugu, bebe, ce ditamai lama va intra în burta ta, în burticica ta, ho-ho-ho, și după ce-l despici, bagă-ți mâinile în el, unge-te cu sânge până la încheieturi și stai așa până la sfârșitul ședinței. Pe urmă te poți spăla la chiuvetă. - Oh! Mulțumesc! Mulțumesc mult, frații mei! Nu credeam că voi avea atât de curând prilejul să tai la stomac un neam de bogătan. Dați-l încoace! Așa! E bine? - Ia uite, ba, ce urlă puiul de ciocoi… gata, nu mai urlă, l-a astâmpărat Șase. - Și-acuma? Să mă dau cu sânge pe maini? - Până la încheietură, da. - E bine așa? - Perfect. Auzi, că tot ești tu plin de sânge, ia satârul ăsta și toacă-l cât poți de mărunt, ca să-l îngropăm și să nu mai rămână urmă de el. - Nu mai bine îl învelim într-o cârpă, ceva, și ii dam foc, să se ducă naibii cenușa? - Îi dăm și foc, dar lasă-l totuși să-l tranșeze, că așa iese mai compact. - Păi uite cum îl iau, mărunt-mărunt, uite, îl și amestec, ca pe o salată de vinete... - Se pricepe Șase, băi fraților, noi am putea să deschidem o măcelărie pentru canibali, sau chiar un restaurant. La cât de bine toacă maestrul, facem niște sărmăluțe să te lingi pe bot, niște viță-de-vie ne-ar trebui. - Normal că mă pricep, ia să vedeți voi ce mâncăruri știu să fac... bă fraților, da’ cum ați pus voi laba pe nepotul lui Brangu, că de el am citit în ziar și m-am bucurat, dar n-aș fi zis că i-ați ginit și odrasla, muri-i-ar toți morții din neamul lui de hoț și de ordinar... - Trei l-a preluat, că lucrează la spital, brancardier. Norocul lui că găsise zilele alea un bebeluș abandonat în scara blocului. În loc să anunțe la poliție l-a dus la spital și l-a pus în locul lui Brangu ăl mic. - Iar pe Brangu ăl mic... - ...l-am adus la organizație să se sfătuiască frații ce soartă să-i ofere. Aveam mare boală pe Brangu ăl bătrân, că nevasta-mea a lucrat la el și a dat-o afară. Rudele lui și ștoarfele de dau cu curu rămân cu servici. A mea, dacă a fost femeie cinstită și n-a avut proptea, și-a pierdut pâinea. Da’ las’ că i-am plătit-o io... - Da, bă, Treiule, da’ crezi că ăia din familia lui suferă? Dă un’ să sufere, că ei stau acu’ cu ăla de l-ai găsit tu în scara blocului - Bă, nu contează, vorba e că am kilărit neamu’ de ciocoi? Las’ să le moștenească averea puiul de curvă sau ce-o fi fost mă-sa, dacă nu l-or lichida și p-ăla urmașii noștri. Noi ne-am făcut datoria, carnea de îmbuibat a fost spintecată, dizlocată de la locul ei. Acum să trecem să vorbim de-ale noastre. - Gata, Șase, l-ai făcut p-ăla micu’, poți să te speli pe mâini. - Parcă ziceai că trebuie să stau cu sângele… - Lasă, bă, că ne-am lămurit, ești de-al nostru. Fraților, avem de vorbit. Uitați-vă care-i treaba. Ați văzut că s-a ales Janghinoiu Nebunovici președinte. - Băiat bun, din popor. Susținem. - Ce susținem, bă? Ce vreau io să vă-ntreb pe voi, că aici nu e vorba să demolăm sau să susținem, noi cum procedăm în continuare, fraților? Mai ucidem sau ne oprim? - Păi de ce să nu mai ucidem? - Păi, uite, Janghino practic vrea să facă el lumea aia pă care o visam noi, dar o face cu metode pașnice. Egalează veniturile, dă la săraci… - Lasă, Unule, că până ajunge el să pună la punct tot ce are în cap mai curge multă apă pe gârlă. Deocamdată lumea-i strâmbă, noi o îndreptăm, asta-i legea. Când o fi bine de toți, mai vedem. - Bă, Patrule, știu și io? Că mă gândeam că dacă acu’ se face pace cu dreptate, poate că n-are rost să mai curgă sânge… - Ia ascultă, bă, ție ți se apropie ziua să arăți ce poți și ți s-a făcut frică? Spune, să știm și noi cine e cel mai vechi în organizația asta. - Stai cuminte, Doi! Stai ușor, că o rezolvăm noi cumva. Nu trebuie să ajungem să ne certăm, noi între noi, sinucigașii, că oricum mai avem puțin de trăit. Deci, Unule, tu crezi că ar trebui să ne desființăm, la urma urmei, nu? - Cum să vreau eu desființarea organizației, că doar am pus atâta muncă la tot ce e aici și am adunat mai multă ură contra strâmbătății decât voi… - Nu uita legea pe care de la tine am învățat-o: dacă Unu ezită în fața morții, e datoria celorlalți cinci să-l lichideze. - Știu, Trei, cunosc legea. Dar mă gândeam – oare nu s-ar putea pe calea binelui? Dacă există o posibilitate să trăim cu toții, fără vrajbă… - Băi fraților, Unu zice pă corecte. N-o fi oare mai cuminte… - Gura, Cinci! Nu zice deloc pe corecte. Vouă nu vă e rușine? Să vă audă acuma primii sinucigași, li s-ar zbârli cenușa de supărare… - Măi Doi, măi… - Nici un măi! De ce ucidem, spuneți, de ce ucidem? Vă spun eu de ce, pentru că suntem oameni inteligenți, de-aia! Suntem mult mai inteligenți decât gloata, suntem singurii care am ajuns la cel mai înalt nivel de cunoaștere, la nivelul unde se vede limpede că moartea și numai moartea rezolvă cu adevărat problemele omenirii. Noi, numai noi, Sinucigașii Dreptății, vedem cu ochi răzbătători câtă nevoie e astăzi, mai mult ca oricând, de actul primenitor al morții. Numai noi am înțeles cât de hâdă, mizerabilă, spurcată, scârboasă, grețoasă și infectă e lumea și cum numai ghearele întunericului, înfipte fulgerător în carnea omului cel scârnav și fecalic mai aduce un dram de curățenie, o undă de firesc. Moartea! Moartea! Moartea! Iubim moartea și nimic nu ne poate opri! Nimic nu ne poate opri! Ah! Moarte! Ești tot ce iubesc mai mult și te voi cultiva, te voi ajuta să exiști, cât mai grandioasă, mai triumfătoare… - Doi, Doi, mă băiatule… - Nici un “mă băiatule”! Dacă nu vă ține să mergeți mai departe, spuneți, că vă execut pe toți! Ați auzit? Pe toți vă execut! - Măi Doi, noi putem discuta? - Să discutăm, ce să discutăm? A, da, hai să discutăm, să vedem care-s ciocoii de urmează la catafalc… - Ce catafalc, că doar îi ardem. - Așa vă vreau! Să-i ardem! Să-i ardem! Haideți! Pe cine ucidem, oh! Mi-e sete de sângele lor, moarteeeeee! - Eu zic că Doi are dreptate. De-aia am intrat în organizație, pentru că suntem adepții morții. Trebuie să ucidem și să ne sinucidem. Asta ne e menirea. - Da, Treiule, dar nu uita scopul trecerii noastre în neființă. Nu ne-am adunat toți laolaltă numai pentru plăcerea de a ucide, ci și din setea de dreptate. Acum, dacă altcineva are puterea să facă această dreptate fără vărsare de sânge... - Ce “fără vărsare de sânge”, ce “fără...”, bă te omor! Uite-acu te omor. Șase, dă cuțitul ăla cu care l-ai belit pe prunc! Dă cuțitul, Șase! - Doi, stai un pic, tată. Stai ușor, că vorbesc eu cu ei. - Ce să vorbești tu, ce să... - Lasă-l, dom’le, pe Trei să spună ce-are de spus. - Vreau să vă reamintesc că atunci când am intrat în organizație am făcut-o de bună voie. Știam cu toții în ce ne implicăm. Nu ne-a adus nimeni cu forța. Fiecare a aderat pentru că așa a vrut el, iar motivele pentru care a făcut-o țin absolut de intimitatea lui. Poate că eu, sau Doi, nu ne-am înrolat în armata Sinucigașilor numai ca să luptăm pentru dreptate, ci și pentru că ne place, ne relaxează actul de a ucide oameni răi. Ne poate lua cineva acum acest drept pe care ni l-am asumat și pentru exercitarea căruia suntem hotărâți să plătim cu viața? Eu zic că nu. Și hai să admitem că Nebunovici ăsta reușește să mai perie țara și să aducă viața oamenilor la o formă suportabilă. Este ăsta un motiv pentru a nu mai ucide? Să zicem că Nebunovici mai ia din averea ciocoiului – cu asta a stârpit răul din sufletul ciocoiului? Să zicem că limitează puterea politicianului sau că îl strânge de ouă ca să nu mai mintă – a scos din el răul care l-a împins să comită atâtea și atâtea blestemății? Să sperăm că se descurcă el cumva, Janghinoiu și îi mai pune pe câinii de polițiști cu botul pe labe, sunt tare curios cum va reuși, dar în sfârșit... gata, au devenit câinii mielușei. Și nu uitați, fraților! Ne e sete de dreptate, da? Ne e sete! Nebunovici a promis că va face bine de acum încolo, nu că va da cu barda în răul comis până acum. Atunci? Îi lăsăm nepedepsiți? - S-o creadă! Suntem Sinucigașii Dreptății, mergem înainte! Hai, ziceți, pe cine omorâm, cine urmează? Hai, că eu abia aștept să-mi vină rândul. - Deci Doi și Trei susțin continuarea măcelului. Nu putem decide cine urmează să moară până nu stabilim dacă mai mergem pe aceeași linie sau... - Cinci, frate, tocmai de-asta am venit aici, să-i numim pe viitorii morți, nu pentru alt motiv. - Dar între timp a intervenit și propunerea cu întreruperea... - Ce propunere, bă, voi ați înnebunit de tot? Noi ne-am strâns aici ca să vedem pe cine trimitem dincolo, alte probleme nu există. Sau poate vreți să facem și noi cu ordine de zi, ca imbecilii ăia de democrați? E, lasă că vă arăt ce urmează. Cine mi se opune o mierlește chiar acum. Ia dă, bă, cuțitu-ncoa’! - Stai, frate, stai, că... - Ce să stau, mă, ce să mai stau? Șase, dă cuțitu-ncoa că te calc în picioare, auzi? - Bă, ia gata, bă, calmați-vă! În seara asta nu mai moare nimeni, îi stabilim p-ăia doi ciocoi de le-o tragem next taim și gata. Hai, că-i târziu! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy