24

- Ei, acum vorbim? ÃŽnchide casetofonul.
- Nu, nu, lasă-l așa.
- Dar nu te aud ce spui, măi omule!
- Ciulește urechea! Ciulește bine urechea! Ai ciulit?
- Ho, că mi-ai umplut timpanul cu salivă!
- Axiluța, ah, Axiluța, dragostea vieții mele, ai tu idee ce regret eu cel mai mult?
- Ce?
- Că am dat greș! Ah! Am dat greș, am dat greș...
- Bubu, calmează-te, pui...
- Eram siguri că după ce vom pleca de la putere, în urma noastră va rămâne o țară ideală, un loc unde oricine ar vrea să trăiască fericit, până la adânci bătrâneți. Un loc fără hoți, fără criminali, fără violatori, un loc unde să nimeni să nu mai încalce legea niciodată. Și știi de ce? Pentru că... ah! Eram siguri! Eram siguri că în laboratoarele noastre vom reuși să depistăm gena fărădelegii și s-o extirpăm.
- Ce??!!!
- Am luat fiecare infracțiune din Codul Penal și pentru fiecare infracțiune am prins câte 5 făptuitori care au săvârșit-o. I-am supus unor teste, Nebunovici a dat ordin unui colectiv de doctori să-i analizeze din toate punctele de vedere, genetic, psihologic, medical, li s-au prelevat probe de sânge, li s-au luat fire de păr din cap, unghii, bucăți din țesuturile de piele. Am vrut să vedem dacă există înăuntrul omului un Rău care să aibă o expresie materială, să poată fi determinat, pus pe masă, luat în mână, pipăit, dat la o parte, îngropat, eradicat.
- Și s-au găsit doctori care să se ia după mintea voastră?
- Cum să nu? Medicii sunt și ei oameni, idealiști sau materialiști, conștienți sau nu de limitele științei. Probabil că le-a și surâs posibilitatea de a-și face meseria într-un mod mai inedit, ori au fost încântați să-și pună capacitățile în slujba unui ideal măreț. Dar, ce folos, ce folos... nu am reușit să găsim compoziția Răului din interiorul ființei umane. Experiențele noastre au dat greș.
- Bubu, dragă, te-ai băgat în niște treburi asupra cărora tare mă tem că va trebui să dai socoteală. În ce mă privește, îți repet a mia oară: eu voi fi mereu alături de tine.
- Mă crezi că eram dispus să-mi risc viața ca să contribui, cât de puțin, la opera de alungare a necazurilor din țară?
- Te cred și tocmai asta îmi place la tine, așa zănatic cum ești.
- Acum, ce-o fi cu mine, o fi, m-or judeca ăia care vin la putere după noi, aproape că nici nu mai îmi pasă. Mă usuc de ciudă că nu am izbutit în nici una, dar în nici una din încercările noastre. Uite, am dat legea aia cu obligativitatea ca fiecare să-și declare salariile. Crezi că s-a făcut mai pace prin firme? Da’ de unde! Oamenii mai mult se ceartă decât muncesc, cum îl pui pe unu’ să ridice un pai, sare cu gura că vrea ședință, să ia el cuvântul și să arate cum paiul ăla trebuia ridicat de colegul lui, care câștigă cu 0,1% mai mult ca el. Am vrut să terminăm cu crimele astea, să nu mai moară atâta lume. Și? Sinucigașii Dreptății au transformat țara în abator, tinerii se iau după ei, au văzut atâtea că au prins dispreț pentru viață, influențați și de ce văd prin alte țări, unde alți hăbăuci procedează la fel ca ai noștri. Le-am dat mai multă libertate în școli – s-au suit în capul profesorilor. Am visat independență în relațiile economice internaționale – independență am căpătat. Nu ni s-au impus sancțiuni pe față, că astea nu mai sunt la modă, dar au avut grijă băieții să fim îndepărtați din anumite cercuri, contractele nu mai vin spre noi, pe piața bancară mondială ni se cer dobânzi tot mai mari la credite. Că nimeni nu e singur pe lumea asta și când ai o pernă de puf...
- Ce pernă de puf... Bubule mic, hai să te culci, că ești obosit și te doare capul, Bubu mamii...
- Când ai o pernă de puf, Axiluța și ți se pare că stă prea umflată într-o parte, nu da cu făcălețul, fata mea, că faci alt guguloi, în cealaltă parte...


25

- Alo, vă salut, domnule Blind!
- Janghi, ce faci, mă băiete, nu prea te mai descurci, după câte bag eu de seamă.
- Domnule super-președinte, sau ce-oi fi, recunosc că îmi merge prost de tot.
- Asta nici nu mai era nevoie să-mi spui, că știu și eu ce faceți voi acolo și oricum părerea mea despre tine se formase. Păi îmi ajungea numai să mă uit pe ziare și pe la TV. Ești băiatul rău peste tot, Janghi și ]n presa de la tine de-acasă și în cea internațională.
- E! Parcă ziariștii scriu ce văd, orăcăie și ei ce le place patronilor lor să audă. Dacă eram așa de rău pe-ai mei îi cenzuram de tot...
- Și-acum, ce faci? Rămâi, renunți?
- Îmi pregătesc discursul. Cum e gata, îl și dau pe post. Aici se moare prea mult, eu nu mai fac față, poate să intrați dumneavoastră cu trupele, să mai aduceți puțină ordine...


26

- Telespectatori! Vă vorbește Janghinoiu Nebunovici. Anunț pe această cale că am decis să demisionez din funcția de președinte, pentru a opri vărsările de sânge. Din acest moment, eu nu mai sunt președintele țării. Mă pun la dispoziția instanțelor judecătorești, care vor stabili dacă pe durata exercitării mandatului, am comis fapte sancționabile de legile în vigoare. Se prea poate să le fi comis. Nu să respect legea am intenționat, ci să curm sărăcia din țară. Cine va veni la putere după mine, mă va judeca. Nu am apucat să prezint publicului ultimul act normativ la elaborarea căruia a lucrat echipa condusă de mine. E posibil că acesta nu va funcționa niciodată, dar el a fost transmis mijloacelor de informare în masă – rămâne la latitudinea acestora dacă îl vor publica sau nu. În linii mari, ultima mea lege se adresează politicienilor care nu se țin de cuvânt, prevăzând pedepse pentru neîndeplinirea indicatorilor economici anunțați în campania electorală sau în orice alt moment de activitate. Atât am vrut să vă spun. Gata, nu mai sunt președinte, aștept să mă judece tribunalul și să mă pedepsească, aștept să mă judece poporul și să mă treacă în memoria colectivă cu toate faptele mele. Vă doresc un viitor bun!

SFÂRȘIT