De ce m-aș complica cu cuvinte aberant de complicate , când simpla idee de a spune ce gândesc include noțiunea de filozofie adolescentină… Nu e nimic ieșit din comun să scrii pentru a te descărca. Nu suport critica și refuz să o accept , conștientă de faptul că imperfecțiunea textelor mele îmi subliniază personalitatea defectuoasă. Nu sunt o rebelă , nu mă revolt împotriva societății, mă revolt împotriva mea! Împotriva a tot ceea ce ar trebui să fiu , dar nu sunt și a tot ceea ce sunt , dar nu vreau. Refuz să accept stereotipul societății, dar nu fac din asta un scop in viață. Refuz să închid ochii, ignorând sau încercând să ignor greșelile sistemului actual. Refuz să mai visez , știind că nici un vis nu se va împlini…De ce să sper când oricum voi fi dezamăgită. Refuz , refuz să exist într-o lume în care ipocrizia și minciuna sunt considerate valori morale. Sunt conștientă de faptul că nu voi putea schimba nimic și că vocea mea nu va fi auzită …Fiindcă sunt un nimeni , un nimic; nu contez , dar refuz să mă las încătușată de cenzura publică , refuz să fiu încarcerată în corpul unei umbre…
Nu mă revolt pentru că știu că protestul meu ar fi înăbușit de mulțimea de umbre ce “trăiesc” fără a gândi, fără a simți cu adevărat…