Trandafirul din vaza de pe biroul meu moare. Ieri era rosu aprins ca focul ce arde de-o eternitate in Tartar, azi ii cade o petala. Ii simt durerea , ii aud tacutul tipat de durere…I s-au vestejit frunzele si cad…moare. Maine nu va mai fi acolo! Ascult caderea ultimei petale …aud o ultima forinta! Iau incet petalele, cu frica de a deranja randuiala divina a mortii, si le pun intr-o cutie! Ce era o data rosu si vesel , acum si-a pierdut vigoarea , speranta. Iau frunzele imbatranite si le pun in cutie. Imi amintesc cum ma trezeam privind acea frumoasa floare , admirand-o doar pentru o clipa ce parea o vesnicie. Acum stiu ca tot ce traieste e efemer si ca voi muri , plangandu-mi petalele de mult cazute…