Parcă ieri am iubit prima oară.Sau cred că defapt ieri m-am născut.Cu siguranța am ascendentul în zodia racului,altfel nu aș fi avut cum să regresez atât de dibaci spre un embrion cu prea multa personalitate.

Dar vreau să o iau pe rând,să nu cumva să te bulversez,cititorule drag,spectatorule,prietenul meu...Întâi trebuie să îți spun cum am ajuns eu primul om-submarin.Râzi!?...lasă că face bine matabolismului,până aflii și explicația ai toate șansele să dai în plâns.Apropo de râs,cred că tare mult și frumos am mai râs și eu,dacă acum drept contrabalans,nu am mai râs de...nu mai știu când am râs ultima oară.

Offf!!! și asta am uitat;păi în locul ăsta blestemat normal că uiți până și cele mai de preț lucruri.Totuși mai țin minte câte ceva.Cum ar fi primul sărut.A fost parcă acum....Drace dar și asta am uitat?Oricum o știu pe Ea.Nu aș fi avut cum să o uit.O chema....cum Dumnezeului o chema????.....

Nu mai râde măi copile,chiar nu vezi că mi-a fost luat tot.Și toate.Și ce mă mai leagănă pătura asta verde.Sau neagră,ori albastră,cum o fi.De când stau pe ea,tot am senzașia că mă afund în ea.Și nu îi mai dau de capăt...nu știu nici ce este...îi zic pătură așa ca să nu îi zic "chestie".Dar adevarul este că habar nu am ce soi este.Odată,mai demult am auzit un glas de copil care striga: "Marea,uite marea mamă!".Dar atât am apucat și apoi m-am simțit tras înapoi de pătura asta urâcioasă.Credeți că o fi fost marea? Că acum când stau de vorbă cu dvs defapt eu sunt în mare?Totuși asta ar explica de ce eu sunt omul-submarin.Primul.Dar nu,în mare mai sunt pești,alge,furtuni...nisip.Nu e totul gol ca aici.Și cum aș mai respira dacă aș fi în mare?Credeți că nu mai respir?Păi mie îmi bate inima,uneori noaptea am senzația că îmi bate chiar în ritm de rumba,deci fără aer nu ar bate.În ritm de rumba.

Offf....oare unde sunt?Și dacă e mare,ce mare e asta?Cum îi zice?Și de ce nu are tărmuri,sau geamanduri sau un colac măcar,lăsat să rătăcească pe valuri...Iar a venit mirosul ăla care a venit și data trecuta când a început iarna,sau cred că era iarna-că aveam pielea plină de sare,ca neaua.Dar vânătă,amară și rece.Parcă asta îmi aduc aminte.Nu mai vreau iarnă.Iarna becul ăla gălbui,bolnav și zgârcit dispare așa de repede...și e un frig...

-Auzi,nu vrei să fii tu tărmul meu.Așa,ca o coapsă unde sa îmi odihnesc și eu pentru o clipă trupul istovit?Nu vrei?Bine,poate nici eu nu voiam în locul tău.

-Dar tu?Poți face pe geamandura,hai că nu e greu,un clopoțel,un bec și o ancoră?Nu ai timp...Așa-i că și eu eram atât de grăbit înainte să ajung aici.Vedeam doar răsăritul și apusul,cum cred că faci și tu,dar între?...știi cât de multe se petrec între miaza-noapte și miază-zi?Păi de unde să știi,ce scrie în vreo carte?Fugi de aici.Dar oare asta e marea?

Și zici că nu ai timp să fii geamandură eiiii???