-În ce an te-ai născut?
-ÃŽn '68.
-Și eu. Suntem decrețeii.
Tânărul roși. Dalia îl studia încântată. Nu mai întâlnise tineri de vârsta ei care să roșească.
Marin simți că poate să îndrăznească mai mult.
-Ce faci sâmbătă ?
-Nimic deosebit.
-Vrei să vii cu mine la o nuntă? Un văr al meu se însoară.
-E o idee bună.
-Deci vii?
-Hotărât!
În acea noapte de sâmbătă spre duminică, tinerii au făcut la întoarcere un ocol romantic prin pădure. Atunci a constatat Marin ce persoană hotărâtă este partenera sa.
În zori a condus-o acasă.
-La prânz putem merge la Festival.
-Dacă vii să mă iei.
-Vin, dar la întoarcere mergem pe la ai mei.
-Mai vedem. Acum, somn ușor!
Marina nu s-a mai implicat în vreo relație de aproape un an.Prima iubire fusese o dezamăgire și se refugiase cu totul în munca sa. Cunoștea viața de familie mai mult din romane. În cărțile pe care ea le citise puritatea miresei era o condiție indispensabilă pentru fericirea familiei. Erau cărți scrise la sfârșitul secolului trecut.
,,Inocența lui va aduce optimismul pe care eu nu-l pot da unei relații de durată!" își spuse ea încântată că încă putea salva idealul întemeierii unui cămin așa cum îl înțelegea ea.
La scurt timp, tinerii s-au căsătorit. Au făcut o nuntă cu dar la care au chemat rude, vecini și câțiva dintre foștii colegi de școală.
-Important este să vă supărați pe rând, ăsta e secretul unei lungi căsnicii, îi șopti o mătușă de-a mirelui , în treacăt.
-Dacă ți-a plăcut filozofia la școală, acum o să ai ocazia să o aplici, a comentat și unchiul ei, nemulțumit că noua sa rudă nu corespundea standardelor lui intelectuale.
-Vorbești despre propria ta experiență, nu-i așa? replică
mireasa privind cu coada ochiului spre mirele ei. Știa ea ce știa .
Săptămânile treceau captivant. Jocul real ,,de-a mama și de-a tata" îi punea în fața a noi și noi probleme.
-Cine gătește azi?
-Cine ajunge primul acasă.
-Nu crezi că ar trebui să gătești de seara pentru a doua zi? Altfel ni se lungesc urechile până o să mâncăm.
La serviciu, Daliei îi plăcea să se joace cu verigheta și
,mai ales, să se semneze cu noul nume.
-Doamna K. Delia ne va prezenta materialul despre perspectivele tinerilor din mediul rural. Faptul că acum i se spunea ,,doamna" era o încântare pentru complexul ei de fată bătrână.
-Firma mea are probleme. E în pragul falimentului. E posibil să nu primesc plata la timp, se plânse într-o bună zi Marin, necăjit.
-Va trebui să îți cauți o altă slujbă,remarcă Delia îngrijorată.
La câteva zile, Marin se întoarse acasă radiind:
-Am găsit de lucru. Ienci, un fost coleg, are firma lui. A muncit câțiva ani ,,afară" iar acum are zeci de angajați.
-Ei, așa da! Se știe că la privat se plăteste mai bine decât la stat.
-Și e prietenul meu! Îl cunoști și tu . Vorbește mult despre tine. După-masă s-ar putea să treacă pe la noi.
-Cu ce o să-l servim?
-O cafea va fi de ajuns.
Ienci părea cel puțin la fel de încântat ca și Marin de această întâlnire.
-Mai ții minte Delia,când erai comandantă la pionieri și noi toți te salutam cu mâna la șapcă ? Eram niște amărâți. Se învârte roata, nu-i așa?
-Mie nu mi-ai spus nimic despre asta, Daly!
-Așa e. Tu te-ai mutat aici abia când Dalia a plecat la liceu.
-Nu e vina mea că m-au ales. Și eu am fost uimită.
-Copiii chiar te plăceau.
Câtva timp, Marin pleca la serviciu entuziasmat și se întorcea ca de la o sărbătoare.
-A trecut Ienci pe aici să îți lase banii. De ce nu îți ridici singur salariul? îl informă Dalia într-o zi.
-A, dragul de el! Vezi ce grijă are? Probabil că acum a scos banii de la bancă și vroia să-mi facă o bucurie cu câteva ore mai devreme. Mergem la cumpărături?
-Mai întrebi,bărbate?
Dalia observă că Ienci parca des mașina în fața casei lui Niculae, un alt angajat al lui.
-Văd că șeful tău e prieten cu toți angajații lui. Îi vizitează acasă...
-Da, acum umblă pe la Niculae. Știi ce gură are nevasta lui Niculae?
-Nu înțeleg! Ce legătură are nevasta?
-Pe mine abia mă mai bagă în seamă Ienci. De o săptămână îmi trimite prin alții sarcinile de serviciu! se plânse Marin, fericit că în sfârșit are cui să-și spună supărarea.
De atunci, apetitul sexual al lui Marin se înteți. Dalia era copleșită de atâta atenție din partea soțului.
-Mâine e zi de lucru. De când s-au schimbat regulile?
La început fusese plăcut surprinsă, apoi deveni istovită. Simți că nu ea este cea care ține frâiele, ca până acum.
A încercat să vorbească unei prietene.
-Nu știu dacă e de bine s-au de rău ce mi se întâmplă?
-Te-ai gândit că soțul tău poate fi heterosexual, iar în această etapă, simțind atracția lui Ienci pentru tine, încearcă să îl facă gelos pentru a beneficia din nou de atenția lui?
-Fugi de-aici!
Deși Dalia respinse la început această explicație, cum nu îi venea în minte nici un alt răspuns, ajunse să accepte acest raționament ca pe o posibilitate. ,,Dacă e adevărat eu ce am de făcut?" își întrebă ea conștiința prea puțin încercată de problemnele reale ale vieții. ,,Nimic deosebit"
aceasta a fost decizia conștiinței înțelepte. ,,
- E doar o posibilitate, nicidecum o certitudine! încercă să se încurajeze, destăinuindu-se din nou prietenei sale.
-Certutudine rămâne îndoiala care te macină pe tine.
Prietena ei avea dreptate. Lipsa de încredere avea să înnegureze fericirea căminului ei.
După câteva săptămâni de așteptare a salariului care întârziase din cauza unor probleme ale firmei, Marin sosi acasă triumfător:
-Azi am lucrat pentru bani, iubito! Mâine am liber și mergem la cumpărături. Putem să facem lista de pe acum.
-În sfârșit! Să sărbătorim! Și Dalia se grăbi să aducă două pahare pentru vin.
A doua zi nu s-au ridicat încă din pat când Ienci apăru la ușă. Marin se îmbrăcă la repezeală și ieși să pună de o cafea.
-Tu faci cafeaua? auzi Dalia de dincolo de ușă vocea oarecum nemulțumită a lui Ienci. ,,Misogin" își spuse în gând. Porni casetofonul : ,,love me tender..." .Elvis. Așa putea să repare această zi care ar fi putut începe și mai bine.
-Vrea să îi împrumut banii care mi i-a dat ieri. Are probleme la firmă. Ce părere ai ? Ești de acord ?
Femeia rămase tăcută câteva clipe. Situația i se părea absurdă și amuzantă tototdată.
-Oprește atât cât avem nevoie ca să supraviețuim până la salariul meu.
-Așa m-am gândit și eu.
-Azi nu mai mergem la cumpărături, observă Delia.
-Se pare că nu, încuviință soțul ușurat.
Ziua de plată era mereu amânată la firma lui Ienci. Părerile salariaților erau împărțite:
- Azi-mâine dă faliment! spuneau cei mai pesimiști.
-Da de unde! Þine banii la bancă și din dobândă câștiga bani de un chef, motivau optimiștii.
-Dalia, serios sunt probleme la firmă.
-Asta am observat.
-Am discutat cu Ienci posibilitatea să devin asociat.
-Ideea e bună, dar... cu ce capital?
-Ienci nu mai poate împrumuta de la bancă. În schimb noi, da.
Ca de fiecare dată când era vorba despre Ienci, Dalia rămase cu gura căscată.
-O să mă gândesc la asta, promise ea.
Dalia ținea neapărat să o consulte pe prietena ei înainte de a lua o decizie.
-Ar urca o treaptă socială și eu alături de el, remarcă Dalia visătoare.
-Asta dacă lucrurile vor începe să meargă mai bine la firmă, își manifestă pesimismul prietena ei.
-Marin are deplină încredere în Ienci.
-De fapt asta e adevărata ta problemă.
Marin și Dalia nu s-au asociat cu Ienci luând un împrumut de la bancă.
-Ienci a spus că își restrânge activitățile ca să fie mai rentabil.
-Ce faci tu este rentabil, încercă Dalia să își consoleze soțul amărât.
-Cu toate astea, azi am fost concediat.
-Bine.
-Bine?
-Așteptam asta, spuse Dalia cu ușurare.
-Și acum?
-Vom vedea.
Marin a apelat la o agenție de plasare a forței de muncă în străinătate. A obținut un post. Vine acasă o dată pe lună.
Revederile sunt așteptate de ambele părți cu nerăbdare.
-Îmi lipsești!
-Și tu mie!
-Ne vedem mai răruț, că-i mai drăguț .
-Și în curând o să te pot întreba:,,Draga mea, în ce vrei să investim?"
-Fără să ne împrumutăm.
-Fără.