agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-06 | [This text should be read in romana] | Omul cu cipilica viÈ™inie SecvenÈ›a 1. ( Chivu la pândă) Exterior, înserare. BucureÈ™ti. Rond cu părculeÈ› (Filaret). ÃŽn zilele noastre. Zi de iunie-iulie. Pe cerul împurpurat de asfinÈ›it, deasupra unei grădini publice amplasate într-o piaÈ›etă pe culmea unui deal (Filaret), deasupra caselor din preajma unei autogări, se ridică un stol de ciori. Pentru o clipă orizontul înalt se întunecă, liniÈ™tea serii se umple de vibraÈ›ia ritmică a croncănitului. Pe faÈ›ada unei clădiri înalte se aprind treptat lumini. La ultimul cat al clădirii cu patru etaje, pe o fereastră deschisă È™i intens luminată se aud hohote de râs. Un bărbat slab, È™aten, osos, de vreo (26,28 ani) fugăreÈ™te prin cameră o tânără femeie (22,23 ani) subÈ›ire, înaltă, cu părul lung, de culoarea mierii, care râde cristalin. Sunt fraÈ›ii Dan È™i Amia Ionescu. Amia se opreÈ™te o clipă în pervazul geamului È™i respiră adânc. PriveÈ™te peisajul mirific al apusului peste grădina circulară, străbătută de câteva alei radiale pietruite È™i peste coasta înverzită a dealului, străjuită de un gard de parc, de-a lungul unei străzi în pantă pe unde trece o È™ină de tramvai (parcul Carol). Amia Dane, vino să vezi È™i tu ce minunăție! Dan Minunăție my ass…Ia să vezi tu minunăție! Dan se apropie È™i o gâdilă, cei doi își reiau joaca. Din bucătăria de alături se aude clinchetul veselei È™i o femeie în jur de 60 de ani, mama celor doi, strigă: Ana Maria Copii, lăsaÈ›i joaca, haideÈ›i la masă! ÃŽn faÈ›a autogării un bărbat de vreo 60 de ani, tatăl celor doi, grizonat, cu părul tuns perie, în halat È™i papuci, plimbă un câine care are la gât o plăcuță pe care stă scris Câine Rău. Câinele se opreÈ™te să urineze pe un zid. Vânzătoarea de la o tonetă de îngheÈ›ată închide umbrela, trage în ghereta de tablă niÈ™te bidoane de aluminiu, bărbatul strigă spre ferestrele luminate ale casei cu mai multe etaje È™i care are o brutărie la parter. Voicu Ana Maria! Ana Maria! Femeia plinuță, tunsă scurt, cu un chip vesel, drăgălaÈ™, cu ochii vii, se apleacă în afara ferestrei de la bucătăria apartamentului È™tergându-È™i mâinile pe un prosop de bucătărie. Ana Maria Zi Voicule È™i hai o dată la masă! Cu câinele ăla al tău… Voicu își duce o mână pâlnie la gură. ÃŽn timp ce strigă, la fereastra alăturată apare capul Amiei imediat asaltată de fratele ei care continuă să o gâdile. Voicu ÃŽntreab-o pe Amia dacă nu vrea îngheÈ›ată…că pleacă Zaza de la tarabă! Amia Vreau, vreau, vrea È™i Dan una…da una ironic de cacao! Voicu Ionescu se îndreaptă cu câinele spre vânzătoarea de îngheÈ›ată care își strânge taraba. Cumpără îngheÈ›atele È™i cu ele în braÈ›e se îndreaptă agale către casă. PriveÈ™te pe partea cealaltă a autogării, grădina înverzită peste care zboară stolurile de ciori. La un moment dat zăreÈ™te în grădină o siluetă în miÈ™care È™i întoarce capul să se uite mai atent. Silueta se ascunde după un pom. Voicu vorbeÈ™te pentru sine. Câinele se aÈ™ează în fund È™i latră în direcÈ›ia părculeÈ›ului. Voicu trage de el să-l urnească. Voicu Avem halucinaÈ›ii, aÈ™a-i Câine Rău? Zăpăucu’ de Chivu e plecat…cică la mare…aÈ™a de mult o iubeÈ™te pe-aia mică…Și tu, mai taci! Hai acasă că ne bate mă-ta mare! About Chivus temper Chivu and the workers SecvenÈ›a 2. (Despre temperamentul lui Chivu) (Chivu È™i muncitorii) Exterior, zi. Grădina publică la intrarea în autogară (Filaret). O altă zi de iunie-iulie. La marginea grădinii circulare amplasată în mijlocul pieÈ›ei Filaret, tolănit la umbra firavă a unui pomiÈ™or firav, cu mâinile sub capul pe care poartă o cipilică din aÈ›ică viÈ™inie, cu picioarele întinse pe aleea pietruită È™i privind spre intrarea autogării Filaret, stă un tânăr în jur de 26-28 ani, frumos, înalt, slab, cu părul castaniu, ondulat È™i ochi mari, căprui, îmbrăcat fistichiu. E Chivu zis Nebunu’. Are barba crescută de-o lună, două. ÃŽn iarba palidă din jurul său sunt împrăștiate un rucsac din care iese un sul de hârtii, un walkman È™i căștile sale care stă lângă o sticlă de băutură, un sacou viÈ™iniu, o eÈ™arfă colorată, un bloc de desen desfăcut pe care se află un cărbune. La oarece distanță e aruncată o bucată de pâine din care ciugulesc câteva păsări. Tânărul urmăreÈ™te cum porumbeii iau locul vrăbiuÈ›elor la ciugulit. UrmăreÈ™te zborul pripit al vrăbiuÈ›elor spre o baltă în care se scaldă. PriveÈ™te maÈ™inile care trec pe stradă, destul de rare, lăsând în urmă trombe de praf. Un bărbat vinde ziare lângă intrarea în autogară. Lângă toneta de îngheÈ›ată e o umbrelă decolorată sub care stă vânzătoarea cu picioarele lungite la soare. O femeie iese dintr-o brutărie care se află lângă intrarea în blocul vechi cu câteva etaje, cu două sarsanale din care se văd mai multe pâini. Intră pe uÈ™a autogării. Câteva autobuze vin pe rând È™i intră în incinta autogării. O mulÈ›ime de oameni se revarsă din interiorul autogării, unii ocolesc parcul dar alÈ›ii se îndreaptă spre aleea pe care tânărul are picioarele întinse. Sporăvăie È™i spaÈ›iul se umple pentru un timp de gălăgie. Păsările care ciuguleau lângă Chivu zboară speriate. Chivu le urmăreÈ™te zborul. ÃŽÈ™i retrage picioarele de pe alee, din faÈ›a unui grup zgomotos de bărbaÈ›i îmbrăcaÈ›i muncitoreÈ™te. Se aÈ™ează în fund, cu picioarele încruciÈ™ate sub el. Se adresează grupului de bărbaÈ›i când aceÈ™tia ajung în dreptul lui, dă să-È™i pună pe urechi căștile dar se răzgândeÈ™te. Chivu Mai încet domne, că-mi speriaÈ›i păsările! Un muncitor Na-È›i-o bună că È›i-am fript-o! Ce-i cu tine, nene, eÈ™ti dilimandros? ÃŽÈ™i însoÈ›eÈ™te vorbele de gest. CeilalÈ›i pufnesc în râs. Grupul oprit se apropie amenințător de Chivu care însă nu catadicseÈ™te să se ridice È™i È™i-a întins mâna spre bucata de pâine din care mâncau păsările, ia un colÈ› È™i-i invită ostentativ pe bărbaÈ›i. Chivu VreÈ›i È™i voi???… DaÈ›i-mi bani că mă duc È™i mai cumpăr una… Arată cu coltucul întins magazinul de pâine de la parterul clădirii vechi, înalte. BărbaÈ›ii dau semne de mânie. Unul ridică pumnul. Altul își pune braÈ›ele în È™old, altul își lasă geanta de umăr jos. Altul se apropie È™i trage un picior rucsacului lui Chivu. Alt ins GaÈ™pere È›i s-a urât cu binele! Poate vrei o bătaie, ce calu’ meu? Alt ins (Negricios) Hai să-l haranjăm băieÈ›i pe…hartistu’ăsta… Zicând aceste vorbe, insul se apleacă È™i smulge de pe jos blocul de desen È™i-i trage una-n cap lui Chivu. Acesta se smuceÈ™te se ia la bătaie cu bărbatul. Cade, ceilalÈ›i îi trag picioare. Un bărbat la 40 de ani, solid, cu burtică, tocmai coboară dintr-un autoturism însoÈ›it de un băiat de vreo 10 ani cu un smoc roÈ™cat în vârful capului. Vede scena, se apropie. RosteÈ™te răspicat în timp ce-i apucă pe bărbaÈ›i de gulere. Inginerul È™ef Marcu, Ștefănescule, Cozoroc, Stane, mă voi vreÈ›i să vă pierdeÈ›i slujbele? Ia, în pas alergător la fabrică! Azi predăm rulmenÈ›ii la neamÈ› È™i voi omorâți oameni în plină zi? Unul din inÈ™i (Negriciosul) Ne-a jignit dom’inginer! Să moară mama! Alt ins Ia uite dom’inginer cum stă cu băutura la cap! Huă, la muncă firi-al dracu’! Insul scuipă lângă Chivu în iarbă. PuÈ™tiul inginerului îi aduce lui Chivu blocul răvășit È™i căzut ceva mai departe. ÃŽi răsfoieÈ™te paginile umplute cu crochiuri de păsări în cărbune. BărbaÈ›ii își îndreaptă hainele. Chivu se ridică din poziÈ›ia cocârjată în care bărbaÈ›ii l-au lăsat pe jos. Inginerul îl ajută să se ridice. O femeie frumoasă trece pe aleea din parc pe lângă ei, se fereÈ™te de grup, îi ocoleÈ™te, evită să-i privească. Inginerul È™ef Sper că eÈ™ti întreg tinere, iartă-i pe băieÈ›ii ăștia, se înfierbântă uÈ™or dar…sunt de treabă, să È™tii. Mirciulică, nu dormi, dă-i omului foile-alea! Și voi la lucru! Acum! Chivu Ia mai scuteÈ™te-mă domne, ia mâna de pe mine că n-am nevoie de ajutor! Și mai È™i du-te cu oamenii tăi de treabă cu tot! Hai, hai faceÈ›i paÈ™i că vă cheamă patria…faceÈ›i paÈ™i…valea… Chivu se uită după femeia frumoasă care i-a ocolit, smulge cu un gest brusc blocul din braÈ›ele puÈ™tiului È™i se retrage dintre braÈ›ele inginerului. Inginerul È™ef UÈ™or băiete!…Mirciulică, hai să mergem. Chivu trage în jurul corpului tricoul mototolit È™i face un gest obscen spre grupul de bărbaÈ›i care se îndepărtează vociferând, aruncându-i priviri enervate peste umăr. Băiatul care urmează grupul la un pas înapoi se opreÈ™te È™i-i face un gest de salut cu mâna dusă la frunte, milităreÈ™te, în semn de respect. ÃŽn piaÈ›a Filaret e iar liniÈ™te, grupurile de oameni coborâte din autobuze au dispărut. Se aude o sirenă de fabrică, apoi un clopot de biserică, înalt, armonios începe să bată, un altul îi răspunde, Chivu se aÈ™ează în iarbă, își aÈ™ează cipilica, ia un cărbune din buzunarul rucsacului, roade o bucată de pâine, urmăreÈ™te păsările care decolează, care fac loopinguri, ia o duÈ™că din sticla de alcool de lângă el. Aruncă un rest de pâine în iarbă. Un porumbel se apropie È™i-l priveÈ™te cu ochiul fix. Chivu dă pagina blocului È™i cu o trăsătură scurtă È™i puternică imortalizează chipul porumbelului. O muscă se aÈ™ează pe mâna artistului, Chivu o pocneÈ™te È™i înjură. Mai ia o duÈ™că de alcool. Aprinde o È›igară. PriveÈ™te intrarea pustie a autogării. Vânzătoarea de la toneta de îngheÈ›ată cară dintr-o dubiță bidoanele mari de aluminiu. Chivu priveÈ™te È™irurile de ferestre ale blocului cu brutărie la parter. Fixează o anume fereastră de la ultimul etaj, o fereastră deschisă pe care flutură un colÈ› de draperie. Se întinde în iarbă își pune căștile È™i fredonează. Chivu se opreÈ™te din cântat, urmăreÈ™te pe cer dâra unui supersonic. Apoi se ridică brusc în fund. ÃŽn geam apare Amia care își usucă tacticos părul în razele soarelui. SecvenÈ›a 3. (Chivu își sparge sculptura) Exterior, zi. LocuinÈ›a lui Chivu. Tropotului 101. Zi de martie, răcoros. două, trei luni în urmă. Un teren viran, cu ierburi È™i tufe scunde neînverzite, din care răsar bucăți de piatră de diferite dimensiuni, pare un cimitir. Formele umane, corpuri cât un stat de om, unele prăbuÈ™ite, mâini, forme geometrice, capete, forme stilizate È™i abstracte, punctează grădina de sculptură a lui Chivu, înconjurată de un gard scund. ÃŽnspre stradă, gardul e flancat de un È™ir de cireÈ™i neînfloriÈ›i. Un câine lup, Diana, se zbenguie printre pietre.Dinspre stradă, o alee de pietriÈ™ din care răsar bălării, taie terenul de sculptură până în faÈ›a unei case mărunte de chirpici, vopsită turcoaz. AcoperiÈ™ul este din carton asfaltat. Aproape de intrarea în casă, pe partea dreaptă se află o ciÈ™mea din care picură necontenit apă într-o găleată aflată dedesubt. Alte ligheane sunt sprijinite de ciÈ™mea. Pe partea cealaltă a aleii de pietriÈ™ e o masă de lemn negeluit cu două bănci de o parte È™i de alta. Printre sculpturi, într-un balansoar de rafie stă Amia cu picioarele strânse sub ea, acoperită cu o pătură. Tricotează din ață viÈ™inie un obiect de vestimentaÈ›ie È™i lălăie o piesă la modă. Chivu stă în fund pe jos, are lângă el o sticlă de votcă, un bloc de desen cu schiÈ›e în cărbune, împrăștiate. Bocăne de zor la o piatră. Suflă praful. IzbeÈ™te piatra din nou. PriveÈ™te spre cer zborul înalt al unui cârd de păsări călătoare. ÃŽÈ™i È™terge fruntea. IzbeÈ™te cu furie dalta care sparge o bucată mare de piatră. Apoi din ce în ce mai furios izbeÈ™te piatra începută spărgând-o în mii de bucăți. Amia aruncă pătura de pe ea, lucrul îi cade pe jos. O ia la fugă spre casă. Din uÈ™a casei priveÈ™te la Chivu, care adună bucățile de piatră sparte È™i plânge peste ele. Apoi se lasă pe o parte È™i adoarme ca un copil cu genunchii la gură. SecvenÈ›a 4.(Amia È™i Chivu) Exterior, zi. AceeaÈ™i curte, un pic mai târziu. Amia se apropie precaută de locul în care doarme Chivu. Trage după sine un căruÈ› vechi de copil cu bile de numărătoare, colorate pastel. Diana o urmează. ÃŽl miroase pe Chivu. Amia se apleacă peste chipul lui. ÃŽl sărută pe obraz. Amia Chivule, drăguÈ›ule...! Dormi...? Chivu mormăie. Se întoarce pe partea cealaltă. Amia insistă. Chivule, hai să mergem după pietre… Chivu nu se miÈ™că. Amia se ridică îmbufnată È™i dă să plece trăgând căruciorul după ea. Chivu deschide ochii È™i o agață de piciorul încălÈ›at cu o È™osetă albă È™i un pantof È™colăresc, care răsare de sub fusta lungă. Amia se împiedică È™i cade. Chivu o trage spre el. Cei doi se sărută. Se mângâie. (Eventual fac dragoste). Perechi de ochi curioÈ™i privesc prin gard È™i un stol de chicoteli se ridică. Diana aleargă spre gard È™i latră. Amia se ridică în fund, își netezeÈ™te hainele mototolite, apoi se duce spre gard. Se uită peste gard după copii. Se uită în sus la cireÈ™ii care au câte un mugur pe ici pe colo. Se întoarce la Chivu care stă cu ochii larg deschiÈ™i, nemiÈ™cat, cu faÈ›a spre cer. ÃŽn spatele său stă căruciorul jerpelit. Monstrule, dacă n-ai chef să mergem după pietre, eu mă duc pe la mama…știi, mă gândeam să găsesc ceva de lucru…a venit È™i primăvara… Chivu ScuteÈ™te-mă…am alte chestii în gând… Amia Cum spui tu...! Amia se apleacă peste el È™i-l sărută pe obraz. Pune mâinile în È™olduri È™i pleacă. Diana se aÈ™ează lungită lângă el. Chivu își îmbrățiÈ™ează câinele. Rămâne cu Diana printre pietre. Amia se duce spre casă, trăgând căruciorul de copil. SecvenÈ›a 5. (Dan aduce provizii) Exterior, zi. Strada Tropotului. Peste o zi, două. Pe strada lungă, pietruită, flancată de gospodării mărunte, improvizate, Amia trece spre casa lui Chivu trăgând după ea căruÈ›ul de copil în care e legată o butelie de aragaz. Căruciorul cu butelie zdrăngăne la fiecare piatră peste care trece. Din urmă, vine în pas alergător Dan, fratele ei, cu o sarsana de piață într-una din mâini. ÃŽi ia mânerul de la căruÈ› È™i trage. Amia se opreÈ™te o secundă, duce mâna la inimă. Amia Era să mă sperii...Dane... Dan continuă să tragă la butelie. Dan Hai, nu mai dormi...ce face Chivu, e pe-acasă? Amia se È›ine după Dan care merge relativ repede pentru ea. Gâfâie. Amia ÃŽhî. Câte un cap curios iese deasupra ulucilor de gard. ÃŽn jur e hărmălaie de copii È™i animale. Un radio se aude câteva clipe urlând apoi e dat încet. Dan Vezi că È›i-a mai trimis mama È™i niÈ™te ață din aia viÈ™inie…cafea, zahăr…revistele de săptămâna asta… Cei doi ajung în dreptul porÈ›ii de la numărul 101. Un ins cherchelit se cocoață pe un gard. Strigă. Insul Bună ziua vecină, hai să trăieÈ™ti vere…tragem una mică… ? Amia dă din mână a lehamite. Dan deschide poarta în giumbuÈ™lucurile Dianei. SecvenÈ›a 6. (Amia È™i cipilica) Exterior, zi. Dimineață. Tropotului 101. ÃŽn curte. Peste câteva zile. Amia vine din spatele casei cu un cazan cu apă fierbinte. ÃŽl toarnă în covata pregătită lângă ciÈ™mea. ÃŽnmoaie rufe È™i toarnă dintr-o cutie de detergent. Scutură bine cutia. Nu mai curge. Din spatele casei se aude Chivu bocănind. Amia Fir-ar să fie… Se duce printre sculpturi lângă gardul lateral. Strigă peste gard. Vecinăăă ! O femeie cu broboadă se apropie de gard. Auzi, dă-mi È™i mie o bucată de săpun…mi s-a terminat detergentul È™i tocmai am pus rufele la muiat... Vecina Of, of, of... Un tren trece în apropierea casei. Face un zgomot infernal. Șuieră. Un stol de păsări zburătăcite se ridică în aer. Diana aleargă după ele. Vecina vine È™i-i dă Amiei bucata de săpun peste gard. Amia Rămân datoare... Vecina dă din mână È™i întoarce spatele. Amia se întoarce la spălat. Ia dintre rufe o cipilică viÈ™inie. Dă drumul la ciÈ™mea È™i o spală atent cu bucata de săpun. Se ridică È™i o prinde într-un cârlig pe o sârmă. ZâmbeÈ™te către spatele casei, de unde se aud în continuare bocănituri de daltă care sparge piatra. Se întoarce la rufele din covată. SecvenÈ›a 7. (InvitaÈ›ia la Arghira) Exterior, zi. O după amiază, a doua zi. Curtea din Tropotului. La masa de lem din curte, Amia, Dan È™i Chivu, ciocnesc vin È™i scuipă coji de seminÈ›e. Amia este cu picioarele goale cocoÈ›ată pe bancă. Amia A, a, A...mi-am adus aminte...să vezi frate’miu...ce crezi că numai Chivu face ceva, mă rog, pietrele lui... Scoate dintr-un buzunar larg al fustei lungi, cipilica viÈ™inie. BărbaÈ›ii scot sunete de uimire, în bășcălie. Chivu Ce e pleaÈ™ca asta? Amia se repede la Chivu È™i-l bate È™i-l muÈ™că. Chivu se apără. Dan strigă la ei. Dan Băi, potoliÈ›i-vă, că după ce că n-avem, mai vărsaÈ›i È™i vinu’ăsta... Cei doi se potolesc È™i Amia revine la locul ei, după ce i-a pus lui Chivu cipilica pe cap. Mamă, nene, Armani…ce să mai… ! Amia se repede să-l ia la bătaie pe Dan. Dan scuipă niÈ™te coji È™i-o îndepărtează pe Amia. PotoleÈ™te-te, hai lasă-mă că vreau să vă zic o chestie. Auzi Chivule, e o petrecere la baba Arghira peste vreo două zile, nu veniÈ›i È™i voi, haleală, băgăm la ramazan, eu m-am lipit de unu’ Liviu Leia, un critic, poate-mi scoate È™i mie niÈ™te lucrări în față... Chivu scuipă coji de seminÈ›e È™i se uită la Dan în zeflemea. Chivu Aoleu...pictoru’ lu’ peÈ™te...bine, mă, stai jos! Amia entuziasmată Venim domne, se mai pune problema? Mai ieÈ™im È™i noi în lume ! Dan ofuscat Bine că eÈ™ti tu mare artist ! Că nici n-aveÈ›i după ce bea apă…noroc cu… Chivu Da ceva prafuri, găsim… ? Dan Posibil... După o perioadă de liniÈ™te, în care cei trei rod seminÈ›e, Chivu se ridică. Chivu Eu mă duc să mai meÈ™teresc ceva…Mă roade o idee... Dispare după colÈ›, în spatele casei. SecvenÈ›a 8. (Pregătirea de petrecere) Exterior, zi. Peste câteva zile. Curtea Tropotului 101. Chivu ciopleÈ™te o piatră în faÈ›a casei, printre celelalte bucăți de piatră începute sau abandonate. Poartă cipilica viÈ™inie pe cap. Amia îi pozează. Din când în când, duce spre buze o sticlă de alcool pe care i-o mai întinde È™i lui Chivu. Diana stă liniÈ™tită È™i dormitează. Se răsfață cu o voce de copil răzgâiat, nazală. Amia Hai mai repede Chivuuuule…drăguÈ›ule, hai mă, să mă-mbrac È™i eu… Chivu La naiba, hai că mă È™i enervezi…cum vrea muÈ™chiu tău…du-te È™i-mbracă-te…ce să spuuun.. Mai trage o dată cu dalta în piatră. Apoi aruncă ciocanul pe jos. Diana se sperie. Amia sare zglobie din poziÈ›ia în care poza. Se agață de gâtul lui Chivu, gata, gata să-l dărâme. Chivu o prinde È™i-o învârte. ÃŽi trage un la fund. Hai, marÈ™ în casă…ca pentru sine…muierile… Amia fuge spre casă urmată de Diana. Chivu își pune mâinile în È™olduri. Se uită împrejur. Ia din nou dalta È™i se apucă să dea în altă piatră cu o formă geometrică. Se È™terge pe frunte. Trage o duÈ™că din sticla de alcool. Amia strigă din uÈ™a casei. Amia Tu nu te-mbraci…??? Chivu Da ce să-mi pun , nene, fracu’ pentru È™lehta aia de odioÈ™i…? Continuă să cioplească piatra geometrică. Din când în când se uită spre cer, din când în când trage dintr-o È›igară. Amia se strâmbă la el din ușă È™i înalță din umeri. Apoi dispare în casă. SecvenÈ›a 9. (Chivu îl urmăreÈ™te pe Dan) Exterior, zi. Un drum în pantă pe lângă un parc. (Filaret intratrea în Carol). O altă zi de iunie-iulie. După o lună, două. Pe uÈ™a clădirii care are la parter o brutărie iese Dan Ionescu. E îmbrăcat în blugi È™i tricou, poartă o geantă de umăr È™i două tablouri mici, înrămate, sub braÈ›. VorbeÈ™te la telefonul mobil. Câteva autobuze sunt parcate aliniat în faÈ›a autogării. Mirciulică îi taie calea pe role. Chivu îl urmăreÈ™te pe Dan dintre pomii din părculeÈ›ul Filaret. Dan …Nu È™tiu, îmi bag picioarele, să văd, coane, dacă pot să trec È™i pe-acolo, acum tocmai mă duc la atelier la Teodosiu…e bine să-i faci un pic de anticameră tipului că are pile mari, pe la guvern, pe la naiba să mă ia, baÈ™tani din ăștia care mai cumpără…uite îi car acum vreo două lucrări…am dat ceva cu bățul la repezeală că trece unul de la PR, de la parlament È™i poate mă lipesc È™i eu…nu pot, coane, să te bag…cel puÈ›in nu acum, să mai prind eu ceva rădăcini È™i p-ormă…mai stăm de vorbă…auzi, dai È™i tu un vin diseară…nu mă nu la Xenia la Orizont…păi da, păi nu acolo vine lumea bună? S-a făcut! Hai te-am pupat pe È›eastă! Pa! Pa! Dan mestecă gumă, merge în acest timp pe lungul drum care coboară din piaÈ›etă pe lângă gardul parcului de pe coastă (de la Filaret la intrarea în parcul Carol). Din când în când, își trece mâna prin păr È™i strânge din pleoape la praful pe care maÈ™inile È™i basculantele care trec pe lângă el îl ridică. Din când în când, trece câte un tramvai scârțâind acut. Chivu, cu cipilica de aÈ›ică viÈ™inie, cam murdar È™i cu hainele extravagante, în dezordine, furiÈ™at pe urmele lui, se ascunde în spatele gardului È™i la umbra tufiÈ™urilor, plantelor È™i copacilor urmăreÈ™te convorbirea È™i miÈ™cările lui Dan, cu un ochi atent. Se agață în crengile hățiÈ™ului, de care se descotoroseÈ™te cu miÈ™cări bruÈ™te, violente. Cară după el veÈ™nicul rucsac cu suluri de hârtie È™i blocul de desen. La un moment dat Dan se opreÈ™te È™i trage cu urechea la foÈ™netele care vin de dincolo de gardul verde al parcului. O fi vreun afurisit de tomberonez…Dracu îi mai stârpeÈ™te È™i p’ăștia o dată! SecvenÈ›a 10. (Chivu È™terpeleÈ™te un fruct) Exterior, zi. ÃŽn faÈ›a parcului (Carol), un magazinaÈ™. AceeaÈ™i zi. Dan ajunge la capătul parcului È™i traversează spre un magazinaÈ™ aflat pe un colÈ›. Bagă mâna în buzunarul de la spate al blugilor È™i scoate un portmoneu, intră în magazin. Chivu sare gardul parcului într-o miÈ™care felină, traversează în viteză printre maÈ™ini, se lipeÈ™te de zidul magazinului, lângă un cărucior de legume È™i fructe, eclipsat de trecători. E tras la față È™i cu barba crescută. Dan iese din magazin cu o sacoșă în care se ghicesc câteva sticle. PorneÈ™te pe o stradă. Chivu se furiÈ™ează pe lângă taraba cu legume È™i fructe È™i È™terpeleÈ™te în trecere un fruct. O dată dat colÈ›ul, se È›ine în umbra zidurilor la o distanță bună în urma lui Dan. Din când în când muÈ™că din fruct. Cei doi trec pe lângă un È™ir de magazine, printre trecători, ajung în faÈ›a atelierului profesorului Teodosiu. Dan traversează spre atelier. SecvenÈ›a 11.(Chivu urmăreÈ™te atelierul lui Teodosiu) Exterior, zi. ÃŽn faÈ›a unui atelier cu geamuri foarte mari, deschise. AceeaÈ™i zi, mai târziu. Chivu, palid È™i nebărbierit, se ascunde după un pom cu trunchiul solid, vis-a-vis de atelierul profesorului Teodosiu care are uriaÈ™e geamuri deschise, într-un unghi din care poate să vadă foarte bine ce se petrece în atelier. Vede un grup de studenÈ›i aÈ™ezaÈ›i pe scaune, pe capre, fac crochiuri Amiei care e aÈ™ezată pe un scaun, pe o masă. Teodosiu fumează într-un colÈ› al atelierului, aÈ™ezat pe un scaun în dreptul unei mese. Dan deschide uÈ™a atelierului. Profesorul Teodosiu, un bărbat uriaÈ™ de vreo 55-60 de ani, cu o barbă grizonată È™i ochi lăptoÈ™i, lipsiÈ›i de expresie, zgârcit în gesturi îl primeÈ™te pe Dan ridicându-se în picioare È™i strângându-i mâna. Dan scoate din sacoșă sticlele È™i le pune pe masă în vreme ce Amia se dă jos de pe scaun È™i se alătură celor doi bărbaÈ›i. StudenÈ›ii încep să se foiască nervoÈ™i, întorc paginile blocurilor, discută între ei, unul se duce în fundul încăperii, altul se ridică È™i își îndreaptă spinarea. Amia bea un pahar cu apă, Teodosiu îi pune subtil mâna pe fund. Amia se întoarce la pozat. Teodosiu vine lângă postamentul pe care pozează È™i îi aranjează cu gesturi îndelungi faldurile drapajului, îi ridică cu gesturi provocatoare poalele drapajului, de-a lungul picioarelor, până la încheietura È™oldului, lăsându-i picioarele dezgolite senzual. ÃŽi aranjează capul pe spate È™i o mână sprijinită de un genunchi. Deschide un ventilator care face ca părul Amiei să fluture. Amia se strâmbă dezgustată, complice, spre studenÈ›ii care încep să-È™i ocupe locurile de lucru È™i care răspund cu gesturi asemănătoare. Apoi zâmbeÈ™te. Face cu ochiul fratelui ei care se aÈ™ează la masa de băut cu profesorul Teodosiu. Afară, Chivu îmbrățiÈ™ează cu o grimasă de enervare copacul după care stă ascuns. Alunecă râcâindu-È™i obrazul È™i fruntea, se aÈ™ează pe vine, la rădăcina copacului È™i desface blocul de desen. Ia un cărbune din rucsac È™i face crochiuri Amiei. Un trecător se opreÈ™te lângă el. Chivu închide blocul furios. O maÈ™ină de lux opreÈ™te în faÈ›a atelierului. Un ins de vreo 30-35 de ani, blond, înalt, spilcuit, într-un costum impecabil, se dă jos È™i încuie maÈ™ina, apreciind cu o grimasă împrejurimile. Se îndreaptă spre uÈ™a atelierului. Chivu trage un pumn copacului în umbra căruia se ascunde. Mirciulică vine spre el cu rolele. Chivu Pss, pss, puÈ™tiulică… PuÈ™tiul se opreÈ™te È™i se apropie de silueta care stă lipită de copac. Mirciulică A! Dumneavostră sunteÈ›i nenea…v-a trecut bătaia? Chivu Lasă, mă…ia zi, vrei să mergem în parc să desenăm niÈ™te păsări împreună? ÃŽÈ›i arăt eu… Mirciulică ÃŽmi daÈ›i È™i foi È™i creion din ăla…cu fum? Chivu Da, mă…da nu mai sta în mijlocul drumului vino aici lângă mine! AÈ™a! Uite vreau să fac o glumă unui prieten, vrei să m-ajuÈ›i? Mirciulică se apropie de Chivu. ÃŽn acelaÈ™i timp pe stradă trece o căruță cu coviltir È™i È›iganul cu È›iganca strigă pe rând. Þiganul È™i È›iganca Sticliii goaale cuuumpăăăr! Mirciulică Ce să fac? Chivu Uite vezi maÈ™ina aia miÈ™to? La fix a venit È™i căruÈ›a asta. Te furiÈ™ezi la maÈ™ină È™i cu briceagu’ăsta împungi repede cauciucurile, tragi È™i o zgârietură, două È™i fugi, ne întâlnim la fântână…desenăm niÈ™te pescăruÈ™i… Mirciulică se luminează la față. Smulge briceagul È™i acoperit de căruÈ›a cu coviltir traversează strada la maÈ™ina de lux. ÃŽmpunge cu briceagul roÈ›ile dinspre carosabil È™i trage în viteză o zgârietură adâncă, apoi o tuleÈ™te pe role. SecvenÈ›a 12. (Amia în geam) Exterior, zi. BucureÈ™ti. Stradă cu bloc vechi în Zona Filaret. ÃŽn zilele noastre. Zi de septembrie, arÈ™iță. Este o dimineață de septembrie încă fierbinte. De la geamul larg deschis, la ultimul cat al unei clădiri, apare o tânără. Tânăra Amia, subÈ›ire, înaltă, cu părul dezordonat, despletit, de culoarea mierii, îmbrăcată într-o rochie albă, străvezie, mototolită de purtare, se ridică în cadrul ferestrei, stă pe pervaz. Pentru câteva fracÈ›iuni de secundă priveÈ™te păsările pe cerul albastru, senin. PriveÈ™te trecătorii îmbrăcaÈ›i colorat care abia se miÈ™că asaltaÈ›i de zăduf. O femeie împinge un căruÈ› în care se află un copil de vreo doi ani, cu zulufi blonzi È™i ochi mari. Se opreÈ™te o clipă È™i iÈ™i È™terge copilul de transpiraÈ›ie, acesta începe să plângă. Femeia îi potriveÈ™te copilului pălărioara de soare. ÃŽÈ™i È™terge cu batista decolteul. ÃŽi dă copilului plângăcios un biberon cu ceai. Câțiva copii se bulucesc în faÈ›a tonetei de îngheÈ›ată È™i ies din grămadă unul câte unul, plescăind din cornetele divers asortate. Un vânzător de ziare aÈ™ezat pe trepte la umbră roade în sictir un pumn de seminÈ›e. O domniÈ™oară zveltă se opreÈ™te È™i studiază teancul de reviste. Scoate din poÈ™etă niÈ™te bani, cumpără o revistă de modă. O maÈ™ină cu geamuri deschise din care se revarsă o manea la modă trece pe lângă duduie, un tânăr balcanic cu ochelari negri face un gest obsecen din maÈ™ină. Tânăra cumpărătoare de reviste de modă răspunde cu acelaÈ™i gest. ÃŽntr-un autobuz dezabuzat care are în geam o placă de metal pe care stă înscris Cursa BucureÈ™ti-Râmnicu-Vâlcea, parcat lângă intrarea mare a autogării se urcă liniÈ™tiÈ›i, dintr-o coadă interminabilă, țărani mai mult sau mai puÈ›in orășenizaÈ›i, de diferite vârste È™i porturi, cărând diverse sarsanale cu diverse conÈ›inuturi. Un ins mai tinerel È™i mai spălățel care are un aparat de fotografiat atârnat la gât È™i care discută aprins cu un prieten care îi arată un articol de ziar își ridică privirea spre clădirea unde Amia s-a ridicat pe pervaz. Pare că tânărul È™i Amia schimbă o privire. Tânărul face o fotografie, două, trei. Comentează despre fata de pe pervaz cu colegul de breaslă. Pe faÈ›a pietrificată de durere a Amiei curg È™iroaie de lacrimi. Nu clipeÈ™te. Nu se aude nici un sunet. Se aude sunetul rochiei albe care fâlfâie pe lângă corpul ei. Tânărul fotograf, cu o figură descompusă, strigă. Tânărul fotograf Doamne, Dumnezeule....! SecvenÈ›a 13. (ÃŽncepe discuÈ›ia lui Leia cu Teodosiu) Interior, zi. Atelierul profesorului Teodosiu, 11 iunie nr 19., octombrie târziu. Peste două luni. De-o parte È™i de alta a unei mese stau profesorul Teodosiu (înalt, solid, cu o privire fixă, îmbrăcat de lucru, cu o pereche de blugi È™i-un pulover) È™i tânărul jurnalist È™i critic de artă Liviu Leia (înăltuÈ›, subÈ›ire, poartă plete, ochi negri, privire atentă , ochii se miÈ™că mereu dintr-o parte în alta, își subliniază vorbele cu gesturi rotunde, are 26-28 ani, îmbrăcat în negru, cu mult bun gust). ÃŽn jurul lor, rafturi care cuprind miniaturi, piese de sculptură în diverse materiale, vase care conÈ›in unelte de sculptură, unelte de desen, creioane, cărbuni, coli de hârtie, scule electrice folosite în sculptură, freze È™i flexuri, perii, bucăți de È™mirghel, sticle cu diverse soluÈ›ii. Pe jos, sprjinite în diverse colÈ›uri ale încăperii sunt sculpturi moderne de mari dimensiuni, mai înalte decât un stat de om, executate în bronz, inox, ceramică È™i mai ales în lemn. Sunt È™i câteva busturi în ipsos È™i ceară, alte figurine È™i statuete în ipsos È™i ceară, matriÈ›e, etc. Pe un perete, un cuier în care stau agățate două haine. Un foc duduie într-o sobă veche de teracotă. Pe aceasta stă la încălzit un ceaun care conÈ›ine ceară pusă la topit. Pe masă, între cei doi, se află o sticlă È™i două pahare cu vin. Profesorul Teodosiu ridică paharul È™i rosteÈ™te. Teodosiu Eu nu l-am cunoscut foarte bine dar trista lor poveste nu poate să nu te impresioneze, dragă Leia... spune-mi, ea È™i-a revenit? Frate-său mi-a spus că a suferit un È™oc...pierderi de memorie... aÈ™a ceva... Liviu Leia Nu profesore, Amia nu e bine, s-a izolat È™i nu mai vrea să vadă pe nimeni. O îngrijeÈ™te mama ei...ÃŽn ceea ce priveÈ™te È™ocul, È™tiÈ›i că a avut o tentativă de sinucidere...apoi, doctorii spun că e vorba È™i de o amnezie parÈ›ială.... Teodosiu Pe toÈ›i ne aÈ™teaptă sfârÈ™itul, noi, cei mai trecuÈ›i prin viață avem timp să ne adaptăm...dar, în fine, Chivu,...băiatul ăsta...a trăit fulgerător.. să-nchinăm în memoria lui... Cei doi se ridică, lasă să se scurgă pe cimentul atelierului câte-un strop de vin, ciocnesc. Liviu Leia duce paharul spre buze È™i urmăreÈ™te pe sub sprâncene, reacÈ›iile profesorului Teodosiu. Liviu Leia ÃŽn memoria lui Chivu, bun prieten È™i mare artist ! Cei doi beau, ciocnesc, beau, ciocnesc, un timp este liniÈ™te, cei doi stau cu capetele aplecate în piept, e liniÈ™te, din când în când se privesc pe furiÈ™. Teodosiu Acum, dragă Leia, să văd cum te pot ajuta cu proiectul tău, desigur… e o acÈ›iune de anvergură dar eu îți doresc mult succes. Este cu adevărat un gest nobil să vrei să scrii biografia prietenului tău…sunt sigur că vei avea concursul tuturor celor care l-au cunoscut… Leia dă din cap, È›ine mâna pe pahar È™i duce paharul la gură, soarbe. ÃŽl priveÈ™te intens pe profesor. Dacă-mi dai voie, acum, am să-È›i atrag atenÈ›ia,… È™i cu precauÈ›ia pe care mi-o dă vârsta…nu cumva te încumeÈ›i la prea mult ? Leia își arcuieÈ™te sprâncenele È™i-l fixează pe profesor. ÃŽn vocea sa se distinge un ton sarcastic. Liviu Leia Prea mult ? Poate prea puÈ›in… Profesorul Teodosiu se albeÈ™te la față, lasă nervos capul în piept, își aprinde agitat o È›igară, dă afară iute fumul apoi rosteÈ™te tăios. Teodosiu Prea bine, am să-È›i povestesc cum i-am cunoscut, dar cred că erai È™i tu de față la petrecerea doamnei Arghira, baba aia bogată de la CaÈ™in…eu m-am dus numai pentru că auzisem de la amici c-ar vrea să-mi facă o comandă de lucrare, voia neapărat o marmură pentru curtea ei, ceva modern, nu prea È™tia exact baba ce voia, dar altfel, de treabă… Liviu Leia Da, da îmi amintesc petrecerea, eram È™i eu pe-acolo cu Dan Ionescu mi se pare…în primăvară, să fi fost martie, aprilie? Era destul de cald È™i uÈ™ile terasei erau deschise... Leia se îndreaptă pe spătarul scaunului, își trece mâna prin păr, se freacă la nas, la ochi, priveÈ™te la profesor pe sub sprâncene. Fumează. UÈ™a atelierului se deschide È™i un bătrânel cu cipilică viÈ™inie intră, se duce glonÈ› spre lada de gunoi, ia gunoiul, iese. Nici unul dintre cei doi nu-l bagă în seamă. Se aude zgomotul malaxorului de gunoi. Teodosiu AÈ™a, aÈ™a, că pictoraÈ™ul ăsta de doi bani È™i numai datorită È›ie se-nvârtea el pe unde se-nvârtea, mi-a făcut cunoÈ™tință cu ei, era prima dată când îi vedeam, de Chivu auzisem È™i eu ca tot omul, ca toată lumea bună, ea însă... Liviu Leia ÃŽntre timp aÈ›i devenit prieteni, Dan Ionescu È™i dumneavoastră, făceaÈ›i niÈ™te afaceri împreună... Subliniază pe un ton amar Leia, È™i soarbe din pahar. O rafală de vânt deschide uÈ™a atelierului È™i câteva frunze de toamnă se strecoară înăuntru. Una din hainele din cuier cade pe jos. Liviu Leia se ridică È™i pune haina în cuier. ÃŽnchide uÈ™a. ÃŽn spatele lui, profesorul Teodosiu îl fixează cu o grimasă de ură. Apoi când acesta se întoarce È™i se aÈ™ează la masă, îi zâmbeÈ™te trist. ÃŽÈ™i trece degetele peste gură...Fumează. Teodosiu AÈ™adar, rămăsesem la petrecerea de la baba Arghira... SecvenÈ›a 14. (Petrecerea de la baba Arghira) Interior, seară. Cartier select.(Mânăstirea CaÈ™in). Cu È™ase luni în urmă. SfârÈ™it de martie, aprilie. Un hol mic, îngust, întunecos, la intrarea în vila somptuoasă, pe două nivele. ÃŽntr-un cuier zac claie peste grămadă haine, sacoÈ™e, genÈ›i, pălării. Holul e carpetat cu un covoraÈ™ persan, pe perete câteva măști africane. Sub cuier aruncate la nimereală perechi de pantofi, de ghete, de papuci. O comodă cu tot felul de obiecte aruncate: coÈ™uleÈ›e, un ambalaj din hârtie colorată rupt la repezeală, căzut într-un colÈ›. Un suport de umbrelă cu umbrele mai vechi È™i mai noi. Un bec luminează slab holiÈ™orul È™i un bing-bang melodios răsună îndelung pe fundalul rumorii de petrcere ce răzbate din casă.O madamă la 56-58 de ani, opulentă, cu un coc japonez È™i ace lungi din baga în păr, îmbrăcată într-un costum tradiÈ›ional românesc se îndreaptă către uÈ™a neagră cu un gemuleÈ› vertical. E urmată de un tânăr sfrijit È™i gălbejit îmbrăcat într-un costum negru, Lisandru, fiul său. Lisandru fumează duntr-un È›igaret lung de abanos È™i are unghii lungi vopsite cu roÈ™u. Baba Arghira deschide gemuleÈ›ul È™i își măsoară oaspeÈ›ii. O voce înaltă È™i vibrantă se înalță din pieptul falnic al cocoanei. Baba Arghira Lisandru, să nu-È›i vină să crezi, a venit Carastan È™i încă însoÈ›it de domnul profesor Teodosiu, ce onoare, dar poftiÈ›i… ! Lisandru s-a aÈ™ezat în grabă pe treptele holiÈ™orului, pozează picior peste picior cu o figură glacială, trăgând din când în când din È›igaretul lung de abanos, cu capul uÈ™or dat pe spate. La intrarea celor doi întinde obrazul la sărutat, Carastan depune un sărut uÈ™or pe obrazul tânărului, după ce a sărutat mâna bătrânei mame împreună cu Teodosiu. Carastan este un ins la vreo 30-35 de ani, de o frumuseÈ›e hieratică. Cei doi își lasă hainele în hol. Carastan Arghira, È›i-am promis că o să È›i-l aduc pe maestrul genial din mâna căruia au ieÈ™it generaÈ›ii de aur…Lisandru È™tie foarte biens…N’est pas Lisandru ? Lisandru, cu gesturi repezite scrumează pe covoraÈ™ul persan È™i cu o voce infinit mai gravă decât constituÈ›ia sa fizică. Lisandru Maman, Cara se referă la iconari…Profesorul i-a recomandat pe studenÈ›i, È™i i-a-nvățat È™i niÈ™te mici bagatele... Teodosiu A, nu, o nimica toată, am făcut doar niÈ™te recomandări…când eram puÈ™ti, elev la liceul de arte, cu matricola cusută pe braÈ›, mă duceam în vizită acasă în vacanÈ›e, la mine în Ardeal, părinÈ›ii se lăudau, că ăla e elev la È™coala de poÈ™tă, că ăla e la liceul militar, eu aveam o matricolă cu o paletă, un creion È™i o pensulă È™i taică-miu să se laude È™i el zicea că sunt elev la mase plastice…atunci lumea se schimba, « asta da, meserie de viitor ! » È™i taică-miu era foarte mândru dar eu abia cu timpul mi-am dat sema ce dreptate avea bătrânul…acum chiar că sunt profesor de mase plastice ! ÃŽnÈ›elegeÈ›i Arghira ?Multă grijă È™i atenÈ›ie îți ia să modelezi mase plastice… ÃŽntr-un colÈ› al holului apare un ins în umbră, cu un dog german pe care îl È›ine din scurt. E un bodyguard. Baba Arghira Da? Habar n-am avut!...Grozavi băieÈ›i...într-adevăr..ce Rubliovi ce secol È™aiÈ™pe de Putna È™i de VoroneÈ›.. .păcat că s-a-nfundat conducta...dar să mergem în casă...ne aÈ™teaptă niÈ™e mizilicuri, mofturi È™i alte bunătăți...domnule profesor... Teodosiu Ei, conductele de-aia sunt ele conducte, se mai È™i înfundă dar se mai È™i desfundă, È™i altfel mai sunt È™i alte soluÈ›ii...După dumneavoastră, ma chere madame... Profesorul Teodosiu, statuar, uÈ™or aplecat pe spate, privind pe sub pleoapa aproape nemiÈ™cată, cu mâinile în buzunarele blugilor, îmbrăcat comod, de zi, o invită pe baba Arghira să intre în sufragerie cu un gest galant. SecvenÈ›a 15. (Salonul babei Arghira) Interior,petrecere. AceeaÈ™i noapte, un pic mai târziu. Cei patru pătrund într-un salon vast, parchetat, fără covoare, luminat discret. Un perete mare comunică cu grădina din spatele casei pintr-un È™ir de uÈ™i franceze. Decorul eclectic îmbină elemente tradiÈ›ionale din diverse culturi, ici, colo, țâșneÈ™te ca din pământ, puternic iluminat câte un obiect de sculptură mai mult sau mai puÈ›in abstractă. Sunt aruncate pe jos perne orientale, È™aluri, scoarÈ›e olteneÈ™ti, tatamiuri japoneze. ÃŽn jururul pereÈ›ilor, câte o sofa sau un fotoliu îmbrăcate în materiale preÈ›ioase. O lume pestriță, de la tineri comun îmbrăcaÈ›i până la bătrâni costumaÈ›i de carnaval, de la doamne elegante, în rochii de seară până la fete de consum. Câteva perechi schiÈ›ează paÈ™i de dans pe o melodie a Mariei Tănase. O negresă îmbrăcată în văluri, cu tălpile înroÈ™ite, serveÈ™te băuturi fine, contorsionându-se în cele mai ciudate poziÈ›ii de yoga, pe un bar modern, minimalist, iluminat cu spoturi pale. Câțiva fumează aÈ™ezaÈ›i pe jos din muÈ™tiucul unei narghilele. DiscreÈ›i, tineri cu tăvi servesc aperitive, gustări, băuturi. Prin uÈ™ile franceze se vede curtea din spatele casei. Spoturi de lumină pun în valoare obiecte de sculptură împrăștiate prin verdeaÈ›a care țâșneÈ™te sălbatică în jurul unui bazin decorativ. Pe marginea bazinului, perechi sorb din cocteiluri colorate. Baba Arghira îl monopolizează pe profesor, Carastan È™i Lisandru se retrag spre bar. Arghira se agață de braÈ›ul profesorului È™i-l trage spre curte. ÃŽn drumul lor prin salon se intersectează cu personaje ciudate care le încetinesc trecerea. Baba Arghira Avocatul Carastan…amicul fiului meu, se ocupă de afacerile familiei dragă profesore, după cum cred că È™tii, soÈ›ul meu, ambasadorul, era mare amator de artă. După cum vedeÈ›i, a umplut casa de suveniruri de prin călătoriile noastre…apoi când ne-am retras…am început să facem din asta un mic bussiness, aÈ™a cum e la modă…Să mergem în curte…Văd acolo un grup care s-ar putea să vă fie apropiat…Rectorul Constantinescu cu criticul acela tânăr…Leia nu mai È™tiu cum… O puÈ™toaică de vreo 14 ani, desculță, îmbrăcată È™i fardată provocator fumând o È›igaretă aurie se apropie de cei doi. Misisica Maman, Lisandru nu-mi dă voie să beau vodcă...fă-i un scandal...Cine-i puÈ™tiul ăsta arătos? O lipeală de-a ta? Nu mi-l prezinÈ›i È™i mie? Ce barbă sexy... Tânăra îl trage brusc de barbă pe profesorul Teodosiu. Acesta nu È™tie cum să reacÈ›ioneze…îngână doar. Teodosiu Ei, ei…dar ce personalitate are tânăra domniÈ™oară… Baba Arghira Misisica, dragă, du-te la copii tăi, la-să-mă-n seara asta că am treabă cu domnul profesor de la Academie…Tata s-ar supăra să È™tie că nu È™tii să te porÈ›i de față cu mosafirii... Domnule profesor să vedeÈ›i ce talentată e Misisica…înÈ›elegeÈ›i, copil făcut la bătrâneÈ›e… Misisica Maman, tu nu-nÈ›elegi că ăștia de la Academie nu sunt buni de nimic, uite, mai e unul acolo la bazin…tot un moș…mi-a zis că lucrările mele cu muÈ™tar sunt grozave, ce idiot, iar eu le-am făcut la beÈ›ie…zice că am valoare…cred că tata l-ar fi luat la bătaie…dacă ar fi trăit…dar mai bine că e mort…n-ar fi suportat să mă vadă bând vodcă…hai maman…te rog…doar un păhărel…dacă nu, să È™tii că iau exstasy… Baba Arghira De unde ai tu extasy ? Misisica Cum de unde ? Păi Lisandru ce face cu gagii lui? à ?Crezi că È™i-o trag fără extasy ? Au vrut să mă ducă de nas cică sunt bomboane pentru cai…dacă iei una te faci puternic ca un cal, da’ ce cred ei că eu sunt o incultă, ce, n-am văzut eu inimioarele-astea într-o revistă ? Hai îmi dai vodca aia sau fur o sticlă de la bar ? Sau mă iau de toÈ›i academiÈ™tii tăi ? Un ins drăguÈ›, îmbrăcat în jeanÈ™i È™i o cămașă curată, se apropie de grup. Hai maman acum, spune da, că-mi vine È™i bodyguardu’, uf, nu mă lasă să fac nimica meninblecu ăsta ! Tot cu ochii pe mine ! M-am săturat ! MicuÈ›a se îndepărtează îmbufnată de grup în timp ce numitul bodyguard-doică îi face un semn discret cu degetul È™i o dojeneÈ™te cu o miÈ™care de cap. Cei doi ies în curte È™i se îndreaptă spre un pian alb care e aÈ™ezat printre tufele de verdeață nu departe de bazin. MicuÈ›a se aÈ™ează la pian È™i cântă un Chopin, pe care cu timpul îl transformă într-o improvizaÈ›ie de jazz în aplauzele audienÈ›ei din curte. Baba Arghira Scuze profesore, e o dulce, mânca-o-ar mama de păpuÈ™ică, vezi, cântă ca un înger... Un băiat cu o tavă trece pe lângă ei È™i se postează cu o mână la spate. ServeÈ™te profesore...te rog. Profesorul se serveÈ™te cu un aperitiv È™i o serveÈ™te È™i pe baba Arghira cu un pahar de È™ampanie luându-È™i un pahar È™i pentru sine. Teodosiu Absolut delicios... Se aude sunetul de alamuri al bing-bangului. Baba Arghira N’est pas? Să ciocnim profesore în cinstea acestei prime vizite în casa noastră…Noroc !acum n-ai să te superi dacă trec direct la afaceri…s-ar putea ca îmbulzeala să nu ne permită alt moment în doi…Mă gândesc să vă solicit o sculptură mare, pentru curte…o marmură…n-ar fi rău să achiziÈ›ionăm un Teodosiu… Cei doi înalță È™i ciocnesc paharele de È™ampanie. Teodosiu ÃŽn cinstea frumoasei gazde ! Merçi, avant la lettre… Baba Arghira salută cu un zâmbet larg È™i o înclinare de cap, o pereche tânără care trece pe lângă ea, însoÈ›ită de fiul său Lisandru. Sunt Chivu Nebunu’ È™i Anamaria Ionescu, el îmbrăcat în veÈ™nicele lui haine extravagante, cu cipilica viÈ™inie pe cap È™i cărând un rucsac, iar ea, cu părul blond, lung, despletit, cu o cunună de forsiÈ›ia pe cap, îmbrăcată într-o fustă lungă roÈ™ie cu floricele mărunte È™i o bluză albă vaporoasă. Cei doi se È›in de mână È™i sunt în mari tandreÈ›uri. Amia râde gâlgâit, grupul se opreÈ™te din când în când, Chivu trebuie să o ridice pe Amia de jos pentru că ea se lasă să cadă în joacă, alunecând din braÈ›ele lui ca-ntr-un leÈ™in, spre podea. Lisandru scrumează pe jos. Baba Arghira Se-nÈ›elege, marmura o dau eu…de oficializare, se ocupă Carastan, poate ajungem cu ea până la VeneÈ›ia...dacă ia vreun premiu...creÈ™te valoarea bien sur...È™i cota artistului..ça va ? Jocul se repetă până când Chivu o ia în braÈ›e pe Amia È™i se duce s-o arunce în bazin. Amia dă din picioare, scapă È™i alergă prin bazin cu Chivu după ea pe partea cealaltă. Persoanele de pe marginea bazinului se feresc, aleargă, se scutură de jerbele de apă provocate de cei doi. Un pahar de cocteil lăsat pe marginea bazinului se răstoarnă. Dinspre casă, vine È™i Lisandru, cu un mers agale, È›inând È›igaretul în dreptul buzelor urmat de Carastan. Cei doi ajung la grupul format din rector, un bărbat înalt, slăbuÈ›, peste 60 de ani, îmbrăcat într-un costum gris, cu părul alb, criticul Leia È™i Dan. SecvenÈ›a 16.(ÃŽn curte la petrecerea Arghirei) Exterior, noapte, iluminaÈ›ie feerică. Un pic mai târziu. Grupul de bărbaÈ›i în picioare, din apropierea bazinului decorativ, destul de aproape de pianul la care cântă Misisisca, sporăvăie È™i sorb din pahare. Cel în costum gris, slab, cu un început de chelie în părul alb este rectorul Constantinescu. Un altul subÈ›irel È™i nervos în miÈ™cări, cu părul lung, negru pana corbului È™i o È›inută avangardistă este tânărul critic de artă Liviu Leia. Al treilea este Dan. Apoi Teodosiu care fixează din când în când cuplul Chivu, Amia, care stau tolăniÈ›i È™i se giugiulesc în iarba de pe partea opusă a bazinului. Grupul stă în apropierea unui copac lângă care stau sprijiniÈ›i, tolăniÈ›i în diverse poziÈ›ii, Lisandru, Carastan È™i un tânăr cu o claie imensă de păr rebel, îmbrăcat modest, Miron, poetul. AceÈ™tia trei au ochii daÈ›i uÈ™or peste cap cu pupile lărgite È™i zâmbete fixe. Fumează marijuana. Rectorul Ispititoare soră ai Dane, de ce nu ne-o aduci la È™coală...ar face un model excepÈ›ional...È™i cu timpul aranjăm un post de secretară, de asistentă, găsim noi ceva...o laÈ™i să umble cu bezmeticul acela de Chivu...fără bani, fără È™coală... Dan Eh, È™tiÈ›i cum sunt femeile...cine să le-nÈ›eleagă? Teodosiu Ionescule, cheamă-i câteva clipe, nu ne strică un pic de companie feminină... Dan îi face semne soră-sii VeniÈ›i încoace! Da, voi, hai odată! Cuplul se ridică anevoie din iarbă, Amia își scutură fusta, își aranjează părul la spate, Chivu mai tage o duÈ™că din sticla pe care o È›ine strâns de gât. Cei doi se îndreaptă împleticindu-se de partea cealaltă a bazinului. Măăă...da chercheliÈ›i mai sunteÈ›i… Cei doi se apropie de grup È™i fac cunoÈ™tință cu membrii săi. Stau sprijiniÈ›i unul de celălalt È™i izbucnesc fără motiv în râs. Chivu rosteÈ™te tare către Amia Știi ceva, ia stai tu cu… amuzanÈ›ii ăștia, că eu mă duc la ai mei… Liviu Leia îi trage una frățeÈ™te pe spinare când Chivu trece pe lângă el. Se uită după el È™i-i zâmbeÈ™te amical. BărbaÈ›ii din grupul oficial fac figuri mânioase. Chivu se îndreaptă către grupul care stă lângă copac. Teodosiu o monopolizează pe Amia È™i pleacă cu ea într-o plimbare pe aleile grădinii. El o È›ine camaradereÈ™te de după gât. Fata izbucneÈ™te în râs din când în când. SecvenÈ›a 17. (Ce face Misisica). Exterior, noapte, iluminaÈ›ie feerică, ceva mai târziu. ÃŽn grădina iluminată feeric, în care oaspeÈ›ii se plimbă nestingheriÈ›i pe alei, în sunetul dulce al acordurilor prelucrărilor Misisicăi, se aude un răcnet. Misisica Gata! Eu nu mai cânt! Și tu meninblecule să mă mai scuteÈ™ti eu mă bag în pian...Și să nu-ndrăznească careva să mă scoată de-acolo că îmi iau gâtu’ cu cuÈ›itu’! S-a-nÈ›eles??? Bodyguardul-dădacă (meninblecul care nu e de loc în negru), cel îmbrăcat în jeanÈ™i È™i cămașă curată, sprijinit didactic de pian, È™i care dădea din cap adormit a aprobare la acordurile Misisicăi, tresare. Fata smulge un cuÈ›it meÈ™teÈ™ugit de pe tava unui ins care serveÈ™te prin curte. ÃŽn privirile stupefiate ale audienÈ›ei fata deschide pianul È™i se vâră înăuntru, trăgând capacul după ea. Baba Arghira vine în pas alergător È™i tremurător dinspre casă spre bazin. Nu se aude nici un sunet. Meninblecul stă într-o poziÈ›ie de rugăciune lângă capacul închis al pianului, asistenÈ›a e cu gura căscată. ÃŽn bazin nu se mai joacă nimeni. De pe alei È™i din casă, lumea vine în valuri. Grupul de la rădăcina copacului râde prosteÈ™te. Chivu se ridică în picioare, se duce împleticit spre pian, însoÈ›it de veÈ™nica sticlă. Se apropie de pian. Toată lumea amuÈ›eÈ™te. Au venit aproape de pian È™i Lisandru È™i Carastan. Chivu bate în capacul pianului. Misisica Cine e acolo ? Chivu Sunt eu, Chivu, am venit să mă bag în pian... Capacul pianului se deschide cu un uÈ™or scârțâit...Chivu se bagă în pian, apoi, rând pe rând, intră în pian întreaga asistență, rectorul intră îndreptându-È™i nodul de la cravată, necunoscuÈ›ii, inÈ™ii care servesc, Teodosiu cu Amia sar sărutându-se pasional, Lisandru scrumează în pian uitându-se adânc în jos, apoi se bagă uÈ™or, Carastan se aruncă pe spate, meninblecu’ plânge È™i se schimonoseÈ™te ridicând invocaÈ›ii spre cer... Sprijinit de copac, rămâne în curtea goală, Miron, poetul...RosteÈ™te pentru sine, cu faÈ›a iluminată de bucurie... Miron Seara, când ies peÈ™tii din pian Când aerul e dulce È™i colorat ÃŽncepe o nouă regată... Adoarme. SecvenÈ›a 18.(Teodosiu se plimbă cu Amia) Exterior, noapte. Pe aleile grădinii Arghirei. Mai târziu. Teodosiu È™i Amia se plimbă pe aleile grădinii. ÃŽn grădină se văd luminile casei îndepărtându-se. Amia se împleticeÈ™te, se împiedică, sughiță, duce mâna la stomac. Nu se poate opri din râs. Profesorul o bate pe spate, îi dă să bea din paharul său… ÃŽn sfârÈ™it, Amia se liniÈ™teÈ™te cu oftaturi îndelungi. Ridică doi ochi sclipitori spre Teodosiu. Teodosiu Da È™tiu că Ionescu are o mândreÈ›e de soră…Ia spune Amia, bătrânului tău prieten, cum o duci cu viaÈ›a? Dă-mi mânuÈ›a È™i să continuăm plimbarea…ce aer curat…! Cei doi își continuă plimbarea mână în mână, Amia se zbenguie copilăreÈ™te în jurul profesorului. Amia Care viață dom’profesor? Eu n-am carieră ca frate-meu, n-am talent, cum are Chivu…și izbucneÈ™te într-un râs isteric…nu È™tiu să fac nimic. Dar, îl iubesc pe Chivu…și tare, tare mult mi-aÈ™ dori să avem o familie, să-i meargă bine, să putem avea un copil… Teodosiu Pun pariu că Nebunu’ nici nu vrea s-audă… Amia Normal…cu ce să creÈ™tem noi un copil?…Chivu e ocupat cu pietrele lui È™i cu …ale lui… Teodosiu Uite ce zic eu, ia dă-te doi paÈ™i mai încolo, aÈ™a, arăți bine, te-aÈ™ putea folosi de model în atelierul în care pregătesc eu viitorii studenÈ›i…Te-aÈ™ putea plăti cumsecade. Totul e să vii la È™edinÈ›e. Crezi c-ai putea să faci asta? Amia Știu È™i eu?…cade pe gânduri…Mi-ar ajunge banii să cresc un copil? Dar ce, parcă de modele însărcinate aveÈ›i nevoie…se întristează. Teodosiu ÃŽn cazul acela s-ar găsi o soluÈ›ie…vorbim cu rectorul…Și-apoi, un model însărcinat, e o provocare… Amia, care s-a aÈ™ezat pe o piatră pe marginea aleii ridică privirea cu faÈ›a luminată. Se ridică È™i se îl ia pe profesor la învârtit. Amia Batem palma… Câteva bubuituri de tunet È™i o pală de vânt, anunță începutul ploii. Cascade de apă încep să răpăie prin grădină È™i alungă musafirii speriaÈ›i în casă. Teodosiu o strânge la piept pe Amia. Sărută brusc È™i pasional fata ameÈ›ită pe gât, pe umeri. Amia se opune firav. Fug împreună spre veranda vilei. Apa lipeÈ™te de trup hainele Amiei, se scurge prin părul lung, despletit. SecvenÈ›a 19. (Viziunea lui Miron) Exterior, noapte. IluminaÈ›ia din curtea Arghirei creează o atmosferă fantastică. Plouă înspumat. Apa din bazin plescăie melodios. Lămpile din curte au halouri de argint. Pe pianul strălucitor apa curge È™uvoaie luminoase. Lumea a fugit de afară, s-a îmbulzit în salonul imens È™i se buluceÈ™te să se uite prin uÈ™ile franceze la ploaia neaÈ™teptată. Pianul alb se deschide uÈ™or È™i din el ies pe rând musafirii petrecăreÈ›i nuzi, câte unul, câte doi, ca niÈ™te uriaÈ™i peÈ™ti pleacă prin ploaie spre casă. Persoanele bulucite la uÈ™ile franceze schimbă între ele figuri uimite. La fel È™i turma de oameni, care se apropie lipăind de geamuri. E liniÈ™te, poetul rămas adormit în ploaie, deschide ochii, priveÈ™te printre celelalte personaje, zâmbind complice, la spinările lucioase ale cunoscuÈ›ilor care ies din pian, Lisandru, Carastan, Amia, Misisica, Teodosiu, Arghira, Chivu. SecvenÈ›a 20. (Scandal provocat de Chivu) Interior, noapte, salon Arghira. AceeaÈ™i seară. ÃŽn salonul ticsit cu persoane ude È™i mai puÈ›in ude, unde rotocoale de fum se ridică în continuare din È›igări, Chivu, cu cămaÈ™a descheiată pe piept, ud, beat È™i nervos, smuceÈ™te braÈ›ul Amiei care intră pe uÈ™a salonului cu Teodosiu, amuzată È™i ameÈ›ită. Chivu Fato, tu nu poÈ›i să stai singură două minute…Ce cauÈ›i cu ăsta? Teodosiule, hai afară, hai să-È›i arăt eu singurătate în ploaie… O aruncă pe Amia într-un colÈ›, Amia cade pe jos. Chivu sare pe Teodosiu. Cei doi se încaieră. Teodosiu Chivu, lasă fata, ai grijă, că eÈ™ti beat mort… Amia trage de Chivu. Amia Hai acasă nebunule, hai, lasă-l pe profesor… Teodosiu Amia, nu vezi că n-ai cu cine să discuÈ›i? Chivu Să te ia dracu de boÈ™orog! Mai multe persoane se bagă în încăierare. Un bodyguard îi ia pe Chivu È™i pe Amia de braÈ›e. Chivu se smuceÈ™te, își ridică rucsacul, o ia pe Amia de braÈ›. Cei doi ies pe ușă. Bodyguardul trânteÈ™te uÈ™a în urma lor. SecvenÈ›a 21. (Cei doi aÈ™teaptă un taxi) Exterior, noapte. ÃŽn faÈ›a mânăstirii CaÈ™in. Ploaie. Un pic mai târziu. Chivu È™i Amia stau pe bordură, ghemuiÈ›i unul în altul. Chivu îi îngână Amiei un cântecel în timp ce-o leagănă. Amia e acoperită de haina lui Chivu. O maÈ™ină cu farurile aprinse trece prin ploaie. ÃŽi stropeÈ™te pe cei doi. Se apropie un taxi, cei doi se ridică dar se clatină, È™oferul nu opreÈ™te. Chivu cu Amia se aÈ™ează iarăși pe bordură. Chivu o leagănă. Chivu Cine e fetiÈ›a mea cuminte…cine-l iartă pe Chivu…pe Chivu nebunu’, trage cu tunu’…Ajungem acasă È™i-È›i face Chivu un ceai fierbinte, cu multă lămâie, cu zahăr…dacă avem… După un timp opreÈ™te un taxi. Cei doi se îndreaptă spre portiere. Taximetristul îi măsoară. Taximetristul Unde vreÈ›i să mergeÈ›i? Chivu agățat de portiera din față. Chivu Da ce-È›i pasă È›ie unde mergem…mergem în Andronache… Taximetristul Da, bani, aveÈ›i pe voi, că…arătaÈ›i...cam plouaÈ›i. Amia se suie în spatele maÈ™inii. Chivu dă să se aÈ™eze È™i el pe scaunul de lângă È™ofer. Chivu Hai nene, fii È™i tu salon, nu vezi că nevastă-mea e ca vai de ea, găsim noi o soluÈ›ie cu plata când ajungem acasă, îți dau o lucrare… Taximetristul Ia, hai, jos, nu È›ine nene…sari cu banu’, te duc, nu sari, mă piÈ™ pe tablourile tale, ce eu mănânc tablouri? Hai ia-È›i curva È™i dă-te jos. Sau cer ajutor pe staÈ›ie… Taximetristul îl împinge pe Chivu jos din maÈ™ină. Amia se dă jos plângând în hohote. Þipă la Chivu. Amia Tu, să rămâi aici! Mă duc să fac rost de bani de la frate-meu, de la careva! Amia aleargă plângând spre vila Arghirei. Chivu se aÈ™ează iar pe bordură, în ploaie. Un È™ir de maÈ™ini pline de cheflii cu muzica dată la maximum, cu geamurile deschise, trec pe lângă el. SecvenÈ›a 22. (Amia se întoarce după bani) Interior, noapte. Holul Arghirei. Un bodyguard deschide uÈ™a Amiei. ÃŽntr-un colÈ› stă încremenit dogul negru. Bodyguardul Ce doreÈ™te domniÈ™oara? Amia M-am întors…uite ce e, cheamă-l te rog pe frate-meu, Dan Ionescu, e un tip È™aten…nu foarte înalt…îîî… Bodyguardul DomniÈ™oară, te rog să mă crezi că am treburi mai importante decât să caut acul în carul cu fân… Amia Uite ce te rog, e foarte important…profesorul Teodosiu, pe el îl recunoÈ™ti mai degrabă, e un uriaÈ™ cu barba sură, prieten de-al Arghirei, cred… Bodyguardul Bine, să nu te miÈ™ti, câinele te poate sfâșia. Bodyguardul iese din hol. Amia sare de pe-un picior pe altul încercând să-È™i desfunde o ureche înfundată. ÃŽÈ™i stoarce hainele ude în mici bălÈ›i. Fixează câinele È™i-i face un gest obscen. Câinele nu se miÈ™că. Amia îi scoate limba. Se-ntoarce cu spatele își ridică fusta È™i-i arată fundul. Câinele nu se miÈ™că. Peste un timp bodyguardul se întoarce cu Teodosiu. Teodosiu Ce s-a-ntâmplat? Tremuri toată. Amia Nimic grav, tremur de frig È™i de furie. Am venit să spun că vreau un avans pentru È™edinÈ›ele de pozat, vin la atelier chiar mâine… Teodosiu scoate câteva bancnote È™i le întinde Amiei. Teodosiu 11 iunie 19, mâine la ora patru. Să fii punctuală. SecvenÈ›a 23. (Chivu îi interzice Amiei să-l vadă pe Teodosiu) Exterior, zi. Curtea din Andronache. DimineaÈ›a următoare. Amia iese din casă. Se întinde, se duce către ciÈ™meaua din curte. Se spală. Ia de pe sârmă niÈ™te haine curate. Se îmbracă afară, schimbându-È™i hainele de pe ea, la piele, cu cele curate. Se grăbeÈ™te, își pune bluza cu spatele în față. Amia Fir-ar al dracului! Când am È™i eu o treabă… ÃŽÈ™i dă jos bluza È™i dă s-o îmbrace corect. Chivu iese din casă cu ochii lipiÈ›i de somn, aproape gol, dar cu cipilica pe cap. Se scarpină pe burtă. Chivu Da…unde pleci cască aÈ™a devreme… Amia Mă duc la dracu’, că deja am întârziat…și nu-i de loc devreme, e zece… Amia reuÈ™eÈ™te să-È™i îmbrace hainele ca lumea. Chivu Nu faci È™i tu o cafea? Amia Ba să-È›i faci cafeaua singur că eu de azi mă duc să pozez la Teodosiu…cine crezi că ne-a scos din căcat azi noapte…? Amia scoate dintr-un buzunar al fustei pe care o purtase în seara precedentă niÈ™te bancnote pe care le numără È™i i le aruncă lui Chivu pe masa de lemn. Uite…să ieÈ™i la colț…să-È›i cumperi cafea È™i ce mai vrei! Amia își încalță sandalele. Chivu tună. Chivu Ba, n-o să pleci nicăieri! Amia se ridică de pe bancheta pe care stătea aplecată să-È™i încheie sandalele. Se ridică È™i pleacă È›anÈ›oÈ™ spre poartă. Amia S-o crezi tu! Diana aleargă după Amia spre poartă. Când Amia ajunge la poartă, Chivu începe È™i el să alerge după ea, în chiloÈ›i, cu cipilica pe cap. SecvenÈ›a 24. (Amia se duce la lucru) Exterior, zi. Strada Tropotului. Peste un minut. Amia merge È›anÈ›oÈ™ pe stradă. ÃŽn urma ei iese Chivu în chiloÈ›i È™i Diana. Diana încolÈ›eÈ™te un trecător, Chivu aleargă gol după Amia care îl vede È™i o rupe la fugă. Strigă. Chivu Stai! OpreÈ™te-te! La colÈ›ul străzii, Chivu se opreÈ™te, se uită după Amia, face un gest de lehamite. Câteva capete s-au ridicat de după uluci È™i se strică de râs. Câțiva copii ies din curÈ›i È™i strigă. Copiii Chivu nebunu’, Chivu nebunu’! Chivu Ia, caramba… Copii se adună în jurul lui. Chivu o cheamă pe Diana È™i eliberează trecătorul care îi face un semn cu mâna la cap. Chivu îi mângâie pe copii. Șleahta îl însoÈ›eÈ™te până în faÈ›a casei. Capetele de după uluci se retrag. SecvenÈ›a 25 .(Amia la părinÈ›i) Interior, zi. Sufrageria familiei Ionescu. După amiază, aceeaÈ™i zi. Un interior modest. O masă înconjurată de scaune. O bibliotecă, un bufet cu porÈ›elanuri. Pe pereÈ›i lucrări în acuarelă. Amia își face unghiile pe faÈ›a de masă. Ana Maria Ionescu intră în încăpere cu o sacoșă pe care o sprijină de perete. Ana Maria AÈ™aaa…cred că È›i-am pus tot ce-È›i trebuie… Amia suflă în lacul de pe unghii. Amia Mama, uită-te în poÈ™etă, vezi că am niÈ™te bani, ia de-acolo… Ana Maria Þine-È›i banii fetiță, abia ai început È™i tu să câștigi È™i gata, te pui pe risipit! Cumpără-È›i tu ce-È›i trebuie È›ie! Amia se îndreaptă spre geam. Se uită afară. Amia Hai că mi-a luat tata È™i revistele, pot să plec…deci nu vrei să-mi iei banii, bineeee! Mai vorbim noi! Și-acum pupici! Pa, pa! Amia o pupă pe maică-sa. Apoi ia sacoÈ™a È™i iese din cameră urmată de Ana Maria. SecvenÈ›a 26. (Liviu Leia vine la Chivu) Exterior, zi. Strada Tropotului. O altă zi de aprilie. O stradă pietruită la marginea BucureÈ™tilor, în capătul căreia trece o linie de tren, după care se vede o lizieră de pădure. Sunt case modeste, cele mai multe din chirpici, lipite de sol, cu acoperiÈ™uri din carton asfaltat. ÃŽn curÈ›i magazii improvizate, lângă È™i în care se văd vechituri, căruÈ›e hârbuite răsturnate, butoaie sparte, ligheane, bucăți de tablă È™i alte acareturi, curÈ›i de plasă de sârmă după care cloncăne găini slăbănoage, pomi fructiferi înfloriÈ›i, buruieni care răzbat printre pietre, pe marginea gardurilor care lasă vederii activitățile din gospodăriile improvizate. Un nene taie o pasăre, un câine se repede către gard. Un cocoÈ™ dă un tril de luptă. Copii se aleargă în curÈ›i. O maÈ™ină arătoasă, un Jaguar argintiu, este maÈ™ina criticului Liviu Leia, se apropie cu viteză de gardul dărăpănat cu numărul 101. PuÈ™tii care joacă fotbal sunt obligaÈ›i să facă loc dar mingea desfundată le scapă È™i intră sub roÈ›ile maÈ™inii care opreÈ™te nervos, cu scârțâit de frâne. Un tren cu locomotivă cu abur trece lent în capătul străzii. Copii cu feÈ›iÈ™oare dezamăgite se duc să-È™i recupereze bucata de minge de sub roÈ›ile maÈ™inii, în acelaÈ™i timp Liviu Leia, al cărui pantof de cinci sute de dolari atinge pavajul cu pietre cubice dintre care răsare rostopasca, coboară din autoturism, îmbrăcat în stilul minimalist, cu părul lung, negru-pana corbului È™i ochelarii sclipind în soare. De lângă el coboară trântind portiera Dan Ionescu. Liviu Leia se adresează puÈ™tilor. Diana se apropie de gard È™i latră ca nebuna. Liviu Leia Ce faceÈ›i mă țâncilor sub roÈ›i? VreÈ›i să vă am pe conÈ™tiință? Unul mai măricel Nenea, ai venit la Chivu Nebunu’? Vezi că e-n spate… Unul mai mititel boceÈ™te Nenea, ne-ai spart mingea… Liviu Leia scoate din buzunar niÈ™te bancnote, le dă puÈ™tiului. PuÈ™tiul o rupe la fugă. Se uită spre Dan care s-a apropiat de gardul căsuÈ›ei vopsite turcoaz È™i liniÈ™teÈ™te câinele. Amia vine dinspre casă îmbrăcată în fustă lungă, creață, uÈ™oară È™i în sutien. Deschide poarta de lemn dărăpănată lăsându-l pe fratele ei să intre. Liviu Leia Ia mă, È™i taci…Bonjur Amia! Amia Bună…dar să È™tii, Chivu lucrează… Liviu Leia se îndreaptă către portbagaj. ÃŽl deschide È™i scoate niÈ™te sacoÈ™e. Liviu Leia Am adus niÈ™te chestii…Sper să nu mă dea afară… Două femei bătrâne ajung în apropierea curÈ›ii È™i-È™i fac semnul crucii ocolind casa pe partea cealaltă a drumului. Liviu Leia se duce spre gard. ÃŽÈ™i aranjează cu un gest ochelarii. Diana latră. Dan o potoleÈ™te, Liviu Leia reuÈ™eÈ™te să intre pe poartă. VorbeÈ™te cu puÈ™tii care jucau fotbal È™i care stau aÈ™ezaÈ›i pe borduri cu mutre curioase sau bosumflate. AveÈ›i grijă la maÈ™ină! Un puÈ™ti Nenea, îmi dai mie ochelarii tăi? Dan în poartă Coane, mai dă-le apă la moară, că nu mai scapi…hai, intră o dată c-o scap pe Diana… SecvenÈ›a 27. (Leia în curtea lui Chivu) Exterior, zi. Curtea lui Chivu. Peste un moment. O alee cu pietriÈ™ începe din poarta casei. Gardul scund este flancat de un È™ir de cireÈ™i care au dat în floare. De la gard spre căsuÈ›a joasă, turcoaz, cu ferestre curate prin care se văd perdelele albe, terenul viran, năpădit de iarbă este presărat cu pietroaie. Unelte de sculptură zac împrăștiate printre ele, dălÈ›i, ciocane, cârpe, sticle, cutii, pene de lemn. Aleea cu pietriÈ™ are pe-o parte o masă de lemn negeluit flancată de două bănci iar pe partea cealaltă o ciÈ™mea cu o găleată dedesubt în care picură apa. Un lighean de plastic È™i o covată de lemn stau sprijinite de ciÈ™mea. Un È™ir de rufe sunt întinse la soare pe o sfoară. Amia, Liviu cu sacoÈ™ele È™i Dan se îndreaptă pe alee către masa de lemn din faÈ›a uÈ™ii casei. Diana aleargă nepotolită din faÈ›a în spatele casei. Chivu apare curios din spatele grădinii la un colÈ› al casei. E în blugi È™i cu pieptul gol, dar poartă pe cap cipilica viÈ™inie. Se scarpină pe burtă. Se îndreaptă către camarazi încercând s-o potolească pe Diana care sare în sus È™i-n jos. Chivu Hai salut… Chivu strânge mâinile celor doi bărbaÈ›i. UÈ™or fâstâcit se adresează Amiei… Pune È™i tu de-o cafea…dacă avem…hai, staÈ›i jos (arată spre masa negeluită) …aduc sticla de votcă din spate…Amia, niÈ™te pahare…Diana, stai o dată potolită…ce faci mă Liviule…vezi să nu-È›i strici hainele, vezi că băncile au niÈ™te cuie… Liviu Leia È™i Dan Ionescu se aÈ™ează pe una din băncile de lemn. Amia dispare prin uÈ™a deschisă a casei. Liviu Leia Stai omule liniÈ™tit că nu-mi stric È›oalele, mai bine zi… ce făceai în spate, È™i ia-mi È™i mie sacoÈ™ele astea (întinde sacoÈ™ele peste masă)… Amia apare cu o tavă cu câteva pahare. Și-a pus È™lapi în picioarele goale, È™i a îmbrăcat un tricou. Se aÈ™ează turceÈ™te pe un colÈ› al băncii cu un picior atârnând. ÃŽÈ™i bălăngăne piciorul È™i-È™i dă părul pe spate. Pune tava cu pahare pe masă. Chivu Ce-i asta…ia tu sacoÈ™ele-astea Amia… Chivu îi întinde sacoÈ™ele Amiei. Liviu Leia Am adus niÈ™te chestii…ai È™i niÈ™te cărbune pe-acolo, da zi-mi ce făceai în spate? Dan se ridică È™i se duce cu Amia în casă. Diana se potoleÈ™te È™i se aÈ™ează lângă Chivu. Chivu Păi ce să fac? Pescuiam niÈ™te dubii…da tu, parcă n-ai mai fost pe la mine, aÈ™a-i? Stai să-È›i zic…Am eu un pârâu care trece prin spatele casei, uneori trec pe-acolo niÈ™te dubii de toată frumuseÈ›ea… Un fluture mare trece printre cei doi È™i se aÈ™ează pe masă. …m-aÈ™ez la pescuit È™i prind È™i eu câte pot, de obicei, una sau două…Poanta e că nu È™tiu cum să le gătesc, asta e… Chivu face vânt cu palma fluturelui, care zboară precipitat. Liviu Leia râde. Scoate un pachet de È›igări È™i-l serveÈ™te pe artist. Chivu trage adânc din È›igară. AÈ™aaa…să trecem la chestii mai serioase, vino cu mine, te duc în spate că pun la cale o năstruÈ™nicie, tocmai fierb un cap de capră…a tăiat unu’ o capră pe-aici È™i i-am cerut eu capu’…. Chivu se ridică alene de la masă urmat de critic. Cei doi se îndreaptă agale către colÈ›ul casei. Liviu Leia Ce faci? Chivu Fierb un cap de capră…mă gândesc la o chestie…la un happening, dar nu mi-e încă foarte clar… ceva legat de abur, la limita asta dintre real È™i ireal, la banda asta de interferență… aÈ™a că deocamdată, am băgat un cap de capră în leÈ™ie… Liviu Leia Hai să-nnebunesc…tu nu eÈ™ti normal…pe bune? Cei doi au ajuns la colÈ›ul casei. Chivu Să moară capra vecinului! Vino cu mine să vezi. Dar să stai departe. Cei doi dau colÈ›ul. SecvenÈ›a 28. (Ideile lui Chivu) Exterior, zi. Spatele casei lui Chivu. Chivu È™i Liviu Leia stau într-o grădină cu pietre asemănătoare cu cea din faÈ›a casei, e zona privată a lui Chivu. Se mai zăreÈ™te È™i o magazioară amenajată ca atelier. Pe niÈ™te priostrii e pus un ceaun în care fierbe capul de capră. Chivu apucă sticla de votcă lăsată pe jos lângă una dintre sculpturi È™i dă o duÈ™că pe gât. ÃŽi întinde sticla lui Leia acesta trage È™i el o duÈ™că. Chivu Ãsta-i sanctuarul meu… Chivu ia un băț È™i amestecă în ceaunul care fierbe. Leia își pune mâinile în È™olduri È™i cântăreÈ™te ambientul. Liviu Leia MiÈ™to loc… Liviu, cu mâinile în È™olduri, priveÈ™te aburul care iese din ceaun. Apoi măsoară cu privirea curtea cu pietre. Mai multe siluete sculptate în piatră, fără capete È™i fără mâini, de înălÈ›imea unui stat de om, perfect executate dar cu un gol între rebordul costal È™i marginea bazinului îi atrag atenÈ›ia. Se plimbă printre ele È™i le măsoară. Câteva au o prelungire posterioară geometrică, ce se sfârÈ™eÈ™te printr-o lamă îngustă È™i înaltă de material, ca È™i cum personajul respectiv È™i-ar fi lăsat urma trecerii în spaÈ›iu. Un personaj n-are încă burta găurită, dar piatra e muÈ™cată È™i uneltele de sculptură zac aruncate în dezordine împrejur. Zi-mi despre monÈ™trii ăștia…mă interesează de ce-au găuri în burtă… Chivu Aaaa, bună întrebare… Chivu se îndreaptă spre o bucătărioară de vară din spatele casei unde Amia trebăluieÈ™te ceva. ÃŽn geamurile bucătărioarei sunt aliniate câteva ghivece de flori. Se adresează Amiei, care stă cu spatele. Hei, dă-mi È™i mie un ghiveci de flori! Amia La ce-È›i trebuie È›ie un ghiveci de flori…nu vrei cumva să mi-l fierbi… Chivu Hai nu mă plictisi fată! Dă-mi ghiveciul… Amia se apleacă peste pervaz È™i-i pasează lui Chivu unul dintre ghivecele de flori. Diana se ridică din bucătărioară cu labele pe pervaz. Chivu o mângâie, ia ghiveciul È™i se îndreaptă spre monÈ™trii cu gaura-n burtă. Plasează ghiveciul în burta unei sculpturi. Se dă un pas înapoi. Apoi îl întreabă pe Leia. Ei, ce zici…din pământ de flori am venit, în pământ de flori ne întoarcem… Chivu se aÈ™ează pe jos È™i trage din sticla sa o duÈ™că în vreme ce Liviu Leia studiază obiectele de artă. Am executat dragă amice, după cum vezi, niÈ™te jardiniere foooaarte drăguÈ›e…niÈ™te îngeri cu gaură-n burtă È™i cu niÈ™te cozi geometrice…care-nseamnă că au prins viteză…Ia uite Leia ce săgeată… Chivu arată spre cer zborul înalt al unei păsări. …astea sunt niÈ™te prostii…Să zbori, să vezi lucrurile de sus, să fii liber…uite ce vreau eu să fac…am umplut blocuri întregi de păsări… Liviu Leia continuă să se învârtă printre lucrări. Chivu învârte cu un băț în capul care fierbe în ceaun, cu coarnele ridicate în aer, printre aburi. Chivu scoate capul de capră de pe care s-a topit carnea. Cu ajutorul bățului îl cară peste statuia cu flori în burtă, È™i-l fixează pe unul din cioturile de piatră făcute pe post de cap È™i gât. Leia se fereÈ™te de È™irurile de leÈ™ie care se scurg din capul de capră descărnat. Un porc grohăie. O femeie zbiară la niÈ™te copii care zbiară. Liviu Leia Data viitoare îmi iau aparatul de fotografiat…sau mai bine de filmat…sau mai bine… chem salvarea! Dan HaideÈ›i fraÈ›ilor…a pus Amia masa, să ciocnim un pahar… Chivu Leia, stai, stai puÈ›in! Și tu Dane…să intrăm în magazie, să v-arăt ce-am mai meÈ™terit în ultima vreme, È™i dup-aia bem È™i ne veselim… SecvenÈ›a 29. (ÃŽn magazia lui Chivu) Interior magazie. ÃŽntuneric cu iluminaÈ›ie specială. Cei trei pătrund în întunericul magaziei din lemn vechi, înnegrit. Chivu suceÈ™te un întrerupător È™i încăperea se iluminează din interiorul unor corpuri stranii. E o lumină difuză, alb-albăstruie brăzdată de forme întunecoase. Corpuri mari, transparente, de dimensiunea unui stat de om, corpuri din benzi de hârtie, folie de plastic sau sticlă sunt suspendate de tavan È™i iluminate din interior. O pădure de Lazări agățaÈ›i de tavan în diverse poziÈ›ii. Unii au capete din cranii de animal. Alte corpuri umane, forme făcute din oase sau sârmă zac pe fundul unor globuri sau corpuri geometrice făcute din hârtie transparentă sau plastic, sau sticlă. Aceste opere de artă bizare dau impresia unui cer de figuri geometrice. Iar siluetele umane din interiorul corpurilor geometrice desenează sub influenÈ›a diverselor surse de iluminat, o masă de nori cu forme umane. Ca replică la acest cer de corpuri, pe pardoseala din pământ bătătorit, stau alte câteva obiecte geometrice mari, executate din acelaÈ™i tip de fâșii transparente prin care se zăresc siluete umane. NiÈ™te oameni de sârmă È™i oase, unii cu capete ciudate, închiÈ™i în corpuri geometrice uriaÈ™e, transparente. Liviu Leia È™i Dan, înaintează fără suflare prin această lume fragilă È™i terifiantă. Artistul rămâne în uÈ™a magaziei, profilat pe lumina zilei. RosteÈ™te: Chivu Un om, într-o fantă de lumină, pe fundul unei bezne geometrice… Liviu Leia Absolut fantastic… SecvenÈ›a 30. (Leia în pană) Exterior zi. Tropotului 101. Liviu Leia, Dan Ionescu È™i Chivu dau să se îmbarce în Jaguarul parcat în faÈ›a curÈ›ii. ÃŽÈ™i iau rămas bun de la Amia, rămasă sprijinită de poartă, cu o mutră îmbufnată. Cei trei urcă în maÈ™ină. După câteva încercări nereuÈ™ite de a porni maÈ™ina din contact, Liviu coboară din maÈ™ină împreună cu cei doi. Se uită la motor. Amia le face cu degetul din poartă apoi se apropie. Copiii de pe stradă fac cerc în jurul lor. Liviu Leia scoate telefonul mobil. Liviu Leia Bogdane, am rămas în pană pe Tropotului 101, în câtă vreme poÈ›i veni?…În Andronache…Un sfert de oră e bine… Chivu îi alungă pe puÈ™tii îngrămădiÈ›i în jur. Chivu Ia, hai, spectacolu’ s-a terminat, căraÈ›i-vă…către Amia…iubito, ne-au ajuns blestemele tale… Amia AÈ™a vă trebuie dacă aÈ›i vrut să mă lăsaÈ›i acasă! Să vă distraÈ›i numai voi! Liviu Leia Da cu jaguaru’ ce-ai avut? …auziÈ›i, vine Bogdan, È™i-n juma de oră suntem buni de drum… ÃŽntre timp Dan cercetează cu atenÈ›ie motorul maÈ™inii. Chivu îi trânteÈ™te capota peste nas, gata, gata să-i prindă mâinile. Chivu Expertule…! Dan Idiotule! Cei trei intră din nou în curtea casei. SecvenÈ›a 31.(Mecanicul È™i Leia) Exterior, aceeaÈ™i după amiază. Liviu, Chivu È™i Dan privesc spre un bărbat îmbrăcat sportiv care cuplează Jaguarul la maÈ™ina de tractare ACR. Se È™terge pe mâini. Bogdan ÃŽmi pare rău Liviule…la treaba asta cu motorul n-am ce să-È›i fac…O duc în service È™i mă asigur încă o dată că asta-i buba…apoi, dacă bănuielile mele se confirmă, răbdare…două, patru, È™ase luni până vine piesa de la unchiul Sam…io, È›i-am zis să nu-È›i iei o rablă aÈ™a de È™mecheră… Liviu Leia Obrazul subÈ›ire, cu cheltuială se È›ine… Bogdan se urcă în maÈ™ina de tractare È™i demarează uÈ™or. Ai grijă de ea… Bogdan Te sun pe seară…Toate bune! SecvenÈ›a 32.(Cei trei pleacă cu taxiul) Exterior, seară. Tropotului. Cei trei se urcă în faÈ›a casei într-un taxi. Chivu strigă către Amia care le face cu mâna È™i râde în timp ce taxiul demarează È™i cei trei fac semne de la revedere. Chivu Femeile, la cratiță!… MaÈ™ina se pierde în capătul străzii. O pală de vânt face ca florile de cireÈ™ să se scuture peste Amia care se întoarce să intre în curte. Dispare în casă însoÈ›ită de Diana. SecvenÈ›a 33. (Acasă la Leia) Interior, seară. Vilă în cartier select. AceeaÈ™i zi. Un living modern dar presărat cu câteva opere de valoare. Chivu È™i Dan sunt aÈ™ezaÈ›i în canapele fine de piele, în faÈ›a lor e o sticlă de băutură scumpă, pahare, gheață. Pe peretele din faÈ›a lor e un È™emineu cu lumină artificială. Dan are o telecomandă în mână È™i butonează lumina È™emineului, echipamentul acustic digital, aparatul de aer condiÈ›ionat, spoturile reglabile. Chivu se aÈ™ează mai comod, se întinde cu picioarele pe canapea având totuÈ™i grijă să nu-È™i pună încălțămintea sus. ÃŽnvârte cuburile de gheață în pahar. Soarbe impasibil la schimbările de muzică È™i de decor pe care le face prietenul său. Dan Coane, cred că Liviu-È™i teleghidează È™i gunoiul…dacă are! Chivu Hai c-ai reuÈ™it să mă faci curios! O să-l întreb dacă are vreo comandă să te ghideze È™i pe tine…da aÈ™a, niÈ›el mai departe… Dan îndreaptă telecomanda către el. Dan Auzi, ciocu’ mic că-È›i iau mau’! Leia intră în living vârându-È™i un portmoneu în buzunarul de la spatele pantalonilor. Telefonul mobil lăsat pe măsuță zbârnâie. Leia răspunde. Da moÈ™ule. M-am scos…nici că se putea mai bine…eh, asta e, merg pe mâna ta. Fă-o È™i ne socotim…acum pot să-mi fac crescătorie de ciuperci în garaj, să scot È™i eu un ban cinstit…Bine, hai salut, ne vedem… Către camarazii de pe canapele, formând un număr. Fac o comandă la taxi. De maÈ™ină m-am lins pe bot câteva luni…Ceasu rău pisica treiÈ™pe…Să-mi bag niÈ™te picioare… SecvenÈ›a 34. (Se pun premisele happeningului) Interior, noapte. Club Orizont. Tot aceeaÈ™i seară. Cei trei intră într-un club care are pereÈ›ii ticsiÈ›i de lucrări de pictură mediocră. ÃŽntr-un colÈ› cântă o trupă de jazz formată din trei inÈ™i. Un baterist, un basist, un saxofonist. Localul e plin ochi. Cei trei își fac loc spre o masă dublă de lângă scenă la care stă doar un ins. E patronul localului, un ins la 30 de ani, bărbos. Patronul Bună seara, salut…bine c-aÈ›i ajuns că nu mai puteam să È›in masa, e o seară full…uite c-a venit È™i rectorul cu Teodosiu È™i-a trebuit să dau pe niÈ™te puÈ™ti mai ameÈ›iÈ›i afară ca să le fac loc… Cei trei se aÈ™ează. Liviu Leia Asta e bine nu? Fă È™i tu semn după o sticlă…Da tu cum eÈ™ti aici? Patronul face semn unei puÈ™toaice care umblă prin bar cu o tavă cu comenzi. Patronul LocaÈ›ie de gestiune, cu chiu cu vai...È™paga de rigoare la ăl care era atunci în funcÈ›ia a mai mare la AsociaÈ›ie arată spre Teodosiu…și cu asta mi-am tras È™i obligaÈ›ia de a vernisa în fiecare săptămână câte un „artist cu perspectiveâ€, vezi È™i tu…dezastru! Liviu Leia Te scoÈ›i cu muzica…trupele sunt tari…hai să bem… PuÈ™toaica pune sticlele È™i paharele pe masă. Muzica se revarsă senin. Chivu scoate din rucsac blocul de desen. Ia un cărbune È™i se apucă să schiÈ›eze pe cei trei muzicieni. SecvenÈ›a 35. (Leia ia hotărârea de a face happeningul lui Chivu) Interior aceeaÈ™i noapte, Club. Lumea e cherchelită. Chivu se ridică dintre prietenii cu care stă la masă. Acum sunt acolo È™i Miron È™i Carastan. Urlă È™i se aÈ™ează brusc continuându-È™i schiÈ›a pe care o face lui Carastan. Chivu Hău! Miron care e deja beat mort È™i cade adormit când în dreapta când în stânga, tresare, se ridică È™i declamă ca răspuns la provocarea lui Chivu, apoi cade pe scaun, de gâtul lui Chivu care desenează. Miron Și păsările au împotriva lor vântul Imensa, Cealaltă pasăre… ÃŽl ia pe Chivu care desenează, de după gât È™i se bălăngăne cu el într-o parte È™i-n alta. Chivu se enervează. Se scutură de Miron. Chivu D-mi drumul băi că nu pot să mă miÈ™c ca lumea… Miron insistă în urechea lui Chivu Imensa… Cealaltă pasăre… Cu ochii de ChivanÈ›, Cu ochii de franÈ›, Cu ochii de faianÈ›! Chivu vădit nervos CuÈ›u cuÈ›u nagrivei Poate vrei în bot s-o iei… Chivu îl împinge pe Miron care cade pe claia lui de păr, într-o parte, pe umărul lui Dan, continuându-È™i peroraÈ›ia. Miron Și păsările au împotriva lor vântul, imensa cealaltă pasăre cu bot…da, da…imensa cealaltă pasăre cu ochi de bot… Patronul către Chivu Foarte bună lucrarea, nu mi-o dai mie? Chivu Nu vrei s-o cumperi?…urlă Jos animalele de pe pereÈ›i! Patronul către Liviu Leia Mă nenoroceÈ™te ăsta Liviule, temperează-l domne… Chivu către Liviu Leia È™i patron Hai să facem o abureală…nu sponsorizaÈ›i o abureală? O întâmplare cu aburi…Marea Abureală.. Chivu își subliniază vorbele împleticite cu gesturi largi… Dan Da o abureală mai mică ce-are? Chivu se ridică în picioare È™i rupându-È™i cu gesturi violente munca de-o seară face câteva avioane de hârtie È™i cu o brichetă le aprinde È™i le dă drumul să zboare prin local zbierând… Chivu Ia să mă pupaÈ›i în cuuur! Mai multe persoane se reped să stingă micile focuri, altele îl imobilizează pe Chivu. Patronul È™terpeleÈ™te blocul de desen cu cele câteva lucrări rămase întregi. Le pasează chelneriÈ›ei făcându-i un semn către o ușă care duce spre birouri. Liviu Leia ca pentru sine Un om, într-o fantă de lumină, pe fundul unei bezne geometrice…O să mă ocup de asta… SecvenÈ›a 36.(Furtul de pietre) Exterior, Șantier în care se află , blocuri de piatră, nisip, pietriÈ™ È™i alte materiale de construcÈ›ie. Seară spre noapte. O gheretă în care se află un paznic aÈ›ipit. Amia apare în dreptul gheretei, priveÈ™te înăuntru È™i constată că paznicul doarme, îi face un semn lui Chivu. Paznicul se trezeÈ™te È™i-i fixează pe cei doi. Amia conÈ™tientizează că sunt priviÈ›i È™i dă să strige către Chivu. Paznicul îi face semn Amiei cu degetul spre buze È™i se ghemuieÈ™te ca È™i cum ar dormi. Amia surâde. Paznicul priveÈ™te printre gene pe Chivu care înainteză spre movilele de pietriÈ™. Apoi închide ochii. Amia fuge după Chivu, târăște după ea căruÈ›ul de copil. Se pierd printre moviliÈ›ele de materiale de construcÈ›ie. Amia se opreÈ™te cu căruÈ›ul lângă un bolovan pe care se poate aÈ™eza. Mai departe Chivu bolboroseÈ™te cuvinte indescifrabile unor bucăți de piatră pe care le ridică în braÈ›e, le lasă, le ocoleÈ™te în lumina lunii. Chivu Ia uite ce colÈ›uroasă eÈ™ti, da tu eÈ™ti barosană…ce formă de ozeneu, È™i tu parcă eÈ™ti stonehengeancă, ce să scot din tine? Buhuie o bufniță. Chivu îi face semn Amiei să vină cu căruÈ›ul. Amia Ai găsit ceva? Chivu NiÈ™te porcării, dar le iubeÈ™te nea’ Chivu mult…zice mângâind pietrele…hai să nu mai vorbim că-l trezim pe Gigi de la cabină…hai tiptil… ÃŽncarcă o piatră apoi se furiÈ™ează afară din È™antier, pe sub nasul paznicului care sforăie zgomotos. Trecând pe lângă gheretă Amia se uită peste umăr È™i face cu ochiul paznicului adormit. Acesta face È™i el la rândul său cu ochiul. Chivu o apucă brusc pe Amia de mână È™i o trage pe ea de-o parte È™i căruÈ›ul pe cealaltă. Chivu bolboroseÈ™te în È™oaptă, târând pe Amia È™i căruÈ›ul cu piatra. Chivu Zi È™i tu fată, la È™utit pietre sunt bun da’ când, când o să am o bucată de marmură?…Când? Cei doi se îndepărtează sub razele lunii. SecvenÈ›a 37. (Un om într-o fantă de lumină pe fundul unei bezne geometrice) Exterior, parc. Peste câteva zile. Seara. ÃŽntr-o zonă a unui parc, amenajată cu È™iruri de spaliere de lemn pe care trebuie să se dezvolte plante agățătoare, pe marginea unor alei largi, flancate de o parte È™i de alta de apă (există o asemenea zonă de parc în Herăstrău), cu două poduri miniaturale, figurile iluminate de lanterne ale lui Chivu sunt aranjate precum lampioane chinezeÈ™ti de dimensiuni umane. Câte-o imensă siluetă bandajată în hârtie albă, cerată, străbătută de lumină, îl întâmpină pe participantul la happening, de după câte un stâlp ornamental al parcului. ÃŽn cufere luminoase de forme paralelipipedice se văd siluete de sârmă È™i os care încearcă să iasă afară. Câte-un cap de berbec sau de capră fixează trecătorii cu ochi luminoÈ™i. ÃŽn vase sau farfurii largi de lut, arde câte-o siluetă de ceară. Forme de piatră cu găuri în burÈ›i în care ard candele. Unele dintre formele de sticlă sau hârtie cu siluete prinse în interior sunt balansate uÈ™or de vânt, altele ies din pământ în cele mai diverse forme È™i poziÈ›ii. Pe aleile acestei lumi fantastice, se plimbă printre alte persoane, părinÈ›ii Amiei, Bogdan mecanicul, puÈ™tiul roÈ™cat cu tatăl său, Carastan cu Lisandru, Teodosiu cu un grup de inÈ™i gomoÈ™i. NecunoscuÈ›ii trec printre sculpturile fragile cu gura căscată. Amia, Dan È™i Liviu Leia conversează cu câte un pahar în mână la un bar improvizat în aer liber. Liviu Leia Amice, te aÈ™teaptă o pantă ascendentă…lumea ta fabuloasă a uimit asistenÈ›a…O să-È›i iau niÈ™te grafici în Spania, poate reuÈ™esc să le plasez… Chivu Hai mă, lasă-mă, ce dracu, vorbeÈ™ti cu mine nu È›ii speechuri…auzi, eu mă gândesc foarte serios la treaba cu zborul, cu păsările, È™i cred c-am prins ideea… Zboară pasărea ce zboară, dar pasărea e un aparat, înÈ›elegi? Ea scobeÈ™te zborul în aer, sculptează în aer…sculptează invizibilul în vizibil…face un fel de antisculptură…te-ai prins? Las’ că-È›i arăt… Amia, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră, cu spatele gol, conversează cu barmanul care-i umple paharul o dată, È™i-nc-o dată. Teodosiu se apropie de bar È™i face din cap un semn de salut către cunoscuÈ›i. O ia pe Amia de braÈ› È™i cei doi pornesc la o plimbare printre sculpturi. BăieÈ›aÈ™ul cu părul roÈ™u, Mirciulică, vine spre bar cu un glob de hârtie pe care abia îl È›ine, în care e prins un personaj cu braÈ›e lungi de sârmă încolăcite de jur împrejurul globului È™i care scoate limba. E secondat de taică-său. Mirciulică Domnule artist, tata a zis că poate să-mi cumpere opera asta…dacă nu e prea scumpă… Inginerul Mirciulică, lasă opera domnului artist că sigur noi nu ne-o putem permite, lucrurile astea sunt foarte scumpe…nu-i aÈ™a???… Bună seara domnilor… Chivu Dacă puÈ™tiului îi place omul cu limba scoasă, băiete, ia-o e a ta! Inginerul Dar nu se poate…sunt convins că ne costă o avere… Chivu Domnule, e plăcerea mea să-i dau cadou puÈ™tiului, omul ăsta cu fanta sa de lumină cu tot…nu aveÈ›i nici o datorie…hai puÈ™tiule, du-te…! PuÈ™tiul È™i Chivu își zâmbesc amical, își fac cu ochiul. Chivu îl cifuleÈ™te È™i-l ia de umeri să se-ntoarcă, să se ducă. Părintele mulÈ›umeÈ™te uimit din priviri. Liviu Leia care între timp a scrijelit cu vârful pantofului în pietriÈ™ul aleii, cu mâna în buzunar, ridică privirea spre Chivu È™i-i face un semn de nemulÈ›umire din cap. Un cameraman se apropie de cei doi, filmând, cu reporterul după el. Liviu Leia își adaptează atitudinea. ÃŽntre timp Mirciulică se întoarce înapoi cu obiectul care-l depășeÈ™te în înălÈ›ime. I se adresează ci seriozitate lui Chivu. Mirciulică AuziÈ›i nenea domnule artist, aÈ›i uitat să-mi daÈ›i instrucÈ›iunile de folosire…ca să le citesc cu atenÈ›ie…. Pe Chivu îl pufneÈ™te râsul în timp de Leia care dă un interviu televizat îi face semne să facă liniÈ™te. Chivu se apleacă spre Mirciulică È™i-i spune la ureche. Chivu Obiectele de artă se folosesc fără instrucÈ›iuni de folosire! Mirciulică dă din cap în semn de profundă înÈ›elegere. SecvenÈ›a 38. (Club, cearta lui Chivu cu Amia, hotărârea de plecare cu Dan) Interior aceeaÈ™i noapte, club. ÃŽn clubul ticsit, cu lucrări de pictură mediocre agățate pe pereÈ›i, fum mult, rumoare, trupa de jazz. La una din mesele apropiate de scena pe care se cântă, profesorul Teodosiu, Dan, Chivu Nebunu’, Amia stau în poziÈ›ii răsturnate cu câte un pahar de băutură în față. Savurează muzica. Profesorul Teodosiu, care stă în faÈ›a Amiei întinde mâna È™i-i toarnă acesteia din conÈ›inutul unei sticle în paharul aproape gol. Aceasta face semn să se oprească. Amia Nu se mai poate, È™i-aÈ™a e prea mult! Teodosiu Ei, e prea mult, dragă ia È™i bea, plăteÈ™te bătrânul! Chivu mârâie spre Teodosiu Domne, cum de-È™i permit nemernicii ăștia să agățe pe pereÈ›i asemenea aberaÈ›ii? Mie personal mi-ar plesni obrazul de ruÈ™ine! ZiceÈ›i profesore, nu merită să-È›i bagi picioarele? Meditativ, adaugă: I-e ruÈ™ine omenirii să vă zică vouă oameni… Dan Nebunule, nu È™tii È™i mai departe? Nu spera È™i nu ai teamă, ce e val, ca valu…trece… hc! Teodosiu Nu te mai necăji măi Nebune’ din orice fleac, uite, unu ca mine, am eu ceva ani de predat pe la Academie, a ajuns È™i la expoziÈ›ia ta, ba s-avem pardon la happening, ca să zic aÈ™a, mai bine…și să È™tii că eu cred că tu nu eÈ™ti prost de loc…da, da! ÃŽn timp ce vorbeÈ™te cu Chivu o mângâie discret pe Amia pe mână. Amia priveÈ™te când spre Chivu când spre profesor. Profesorul face semn baterisului trupei de jazz, care s-a sculat de la instrument pentru că trupa face o pauză. Chivu Profesore, o tâmpenie mai mare n-am mai auzit, păi pot eu fi comparat cu animalele astea de pe pereÈ›i? Teodosiu Nebune, sari calu’, uite È™i ca să-È›i dovedesc ce apreciată e Academia în cercurile mai înalte îl rog pe Nelu (bateristul care între timp s-a apropiat de masă) să ne aducă È›igări din alea, din cele mai scumpe, ai grijă Nelule… Ce zici îți place fata asta frumoasă? Nelu Dom profesor, toată lumea o cunoaÈ™te pe Amia… Teodosiu Ha,ha, dar Amia nu cunoaÈ™te toată lumea, ha,ha, vom îndrepta noi acest rău! Nelu pleacă să aducă È›igările cerute. Chivu Ce vrei să spui cu remarca asta căcăcioasă profesore? Ã? E cumva ce cred eu? Se ridică È™i-l ia pe profesor de guler. Dan Chivu! Nebune! Stai dracu jos, hai fii salon, profesorul a trimis după È›igări din ălea bune…tragem È™i noi una. După nebunia din seara asta merge… Chivu Ia dă-te mă jos de pe mine , ce crezi că dacă mă face sor-ta mă faci È™i tu? O strânge pe Amia în braÈ›e È™i o sărută cu foc. O priveÈ™te galeÈ™. Ce zici, È›i-a plăcut pisico, parcul, oamenii luminaÈ›i…? Amia Mie-mi place tot ce faci tu, iubitule. ÃŽl mângâie duios…dar zi-mi È™i mie happeningul ăsta o să ne-aducă vreun ban? Pentru că eu o să continui să pozez pentru profesor…chiar dacă È›ie nu-È›i convine! Chivu se ridică ofensat în picioare, răcneÈ™te în plin local Nu! Nu! Nu! È™i NU! Nelu care tocmai s-a apropiat cu È›igările cerute îi vâră lui Chivu pachetul sub nas, acesta se serveÈ™te cu o È›igară, apoi se serveÈ™te Dan. ÃŽÈ™i zâmbesc unul altuia. La masă se întoarce È™i Liviu Leia. ÃŽi salută pe Teodosiu È™i pe Dan. Liviu Leia se adresează lui Chivu Hai c-am făcut o notiță despre expoziÈ›ia ta È™i-am trimis-o pe fax. Sper că mai apucă s-o bage la tipar. ÃŽl bate pe umăr pe Dan È™i-l tachinează. Ia zi, mă, ai apucat să-l citeÈ™ti pe Rimbaud? Chivu Poate pe Rambo frate, zău că se pricepe…hai, boule, zi È™i tu, nu-i aÈ™a că-È›i plac animalele astea de pe pereÈ›i? Și unde drac’ e Amia? Chivu o vede pe Amia în braÈ›ele unui ins blond, care stă la o altă masă. Plânge È™i-È™i È™terge lacrimile de faÈ›a lui. Apoi își È™terge nasul de faÈ›a lui. Insul o mângâie tandru pe păr, îi È™terge lacrimile. Cei doi se ridică de la masă È™i pleacă. Chivu urmăreÈ™te scena nemiÈ™cat. ÃŽn ochii lui sclipesc două lacrimi. Chivu Știi cine-i Rambo, frate, slavatoru lu sor’ta, pictoraÈ™ul Paul Gheorghe Rambo! Teodosiu Măi Nebune’, stai jos, nu face un scandal. Paul È™i Amia sunt ca fraÈ›ii, se cunosc de-o viață! Profesorul se apropie de Chivu È™i vrea să-l aÈ™eze în scaun acesta urlă. Chivu Nu vreauuu! Să daÈ›i jos toate animalele de pe pereÈ›i! Dan trage adânc din È›igară Nebune’, hai să ne cărăm la mare! Și să È™tii tu că Rambo nu e blond! Nici dracul nu e chiar aÈ™a de negru! Chivu cu ochii înroÈ™iÈ›i de droguri È™i alcool urlă Ne cărăm la 2 Mai, daÈ›i jos animalele de pe pereÈ›i! Jazzul începe È™i el să urle, băieÈ›ii s-au întors pe scenă È™i-È™i pun în miÈ™care instrumentele. Câțiva inÈ™i de pe la alte mese se ridică să-i ia la bătaie pe scandalagii. Profesorul Teodosiu È™i Liviu Leia reuÈ™esc cu chiu cu vai să-i conducă până la ieÈ™irea din local pe cei doi turmentaÈ›i È™i să potolească È™leahta de academiÈ™ti ofensaÈ›i. Un ins Animal eÈ™ti tu mă Nebune’ că d’aia nu eÈ™ti pe pereÈ›i! SecvenÈ›a 39. (Plecarea la gară) Exterior, gară. Noapte. Peron iluminat nocturn. Lume nu prea multă, însoÈ›ită de bagaje. Un tren tras la peron. Forfota obiÈ™nuită. Dan È™i Chivu, È›inându-se de gât, se îndreaptă către una din uÈ™ile trenului. Chivu îl împinge pe Dan în tren. El se aÈ™ează pe treptele trenului privind cum se urcă ceilalÈ›i pasageri, privind în lungul peronului, frământat, cu capul în palme. Se dă jos. Se urcă în tren, iar se dă jos, se uită lung în dreapta È™i-n stânga. Dă să se urce în tren dar trenul se pune în miÈ™care. ÃŽn uÈ™a trenului apare Dan care strigă. Dan Hai odată, ce dracu faci? Chivu începe să alerge uÈ™or pe lângă trenul care s-a pus în miÈ™care. ÃŽÈ™i aruncă în tren rucsacul È™i apoi se saltă È™i el. SecvenÈ›a 40. (Chivu desenează pe malul mării) Exterior, zi, malul mării. DimineaÈ›a următoare. SfârÈ™it de aprilie, mai. Dan È™i Chivu stau îmbrăcaÈ›i pe plajă, într-un grup de prieteni, o sticlă trece din mână în mână, o piesă psihedelică ce se revarsă dintr-un casetofon se îmbină cu È›ipetele pescăruÈ™ilor. Sunt aproape de malul mării È™i aproape de un grup de bărci pescăreÈ™ti. PescăruÈ™ii se plimbă ceva mai departe pe plajă, ciugulind resturi. Unul se duce să urineze pe bărci. Unul sforăie cu faÈ›a în nisip. Unul vine cu un termos È™i niÈ™te pahare de plastic. Se aÈ™ează în fund, împarte paharele de plastic, toarnă din termos cafea fierbinte. Unul are o pătură în spinare, un altul dârdâie. Chivu apucă ferm paharul de plastic, priveÈ™te lichidul cafeniu care se scurge în recipient. Soarbe. PriveÈ™te în zare. PriveÈ™te cu coada ochiului la Dan. ÃŽi priveÈ™te pe rând pe cei din grup cu o expresie rece. Se retrage uÈ™or din grupul care dârdâie, îngână È™i soarbe cafea, luând după sine sticla. Merge pe malul mării È™i aruncă sticla în mare. Mai trage un fum din È›igară. Se pierde în zare. Chivu se urcă pe o coastă, se aÈ™ează, scoate din rucsac blocul È™i cărbunele. Vântul suflă. Chivu È›ine cu greu paginile care se înfoaie. Face crochiuri unor ambarcaÈ›iuni È™i unor păsări. ÃŽnchide blocul, își pune pe urechi walkmanul își ia bagajele È™i merge agale, încruntat dar respirând adânc È™i admirând peisajele pe jos pe marginea unei È™osele. Face autostopul. Un automobil opreÈ™te È™i îl ia. Pe marginea È™oselei se derulează superbe peisaje marine în răsăritul soarelui. SecvenÈ›a 41. (Liviu îl vede pe Chivu) Exterior, zi. Piață. Peste o zi, două. DimineaÈ›a. Liviu Leia se plimbă printre tarabele pieÈ›ei. ÃŽn piață e vânzoleală. Leia, îmbrăcat în trening, evaluează salatele, legăturile de ceapă verde, roÈ™iile, ridichile. La un alt È™ir de tarabe, încărcate cu fructe, zăreÈ™te silueta lui Chivu care e însă repede acoperită de câteva gospodine gălăgioase. Leia strigă după el. Leia Chivuuu!!! Chivule! Leia abandonează taraba la care negocia cu țăranul. ÃŽncearcă să-l ajungă din urmă pe Chivu È™i se grăbeÈ™te printre cumpărători spre taraba la care l-a văzut. Ajunge acolo, însă omul cu cipilica viÈ™inie e de negăsit. Leia își spune în barbă. Puteam să jur! SecvenÈ›a 42. (Plecarea lui Leia în Spania) Exterior, zi, Tropotului. Peste câteva zile. ÃŽn faÈ›a curÈ›ii străjuită de È™irul de cireÈ™i, Amia È™i Leia cară în portbagajul unui taxi, un număr de lucrări de pictură, de grafică È™i câteva sculpturi mici ale lui Chivu. Diana e săltată pe labe în spatele gardului È™i latră prietenos. Cei doi termină de aranjat obiectele în portbagaj. Leia se adresează È™oferului care între timp fumează o È›igară, sprijinit de maÈ™ină. Liviu Leia Mergem È™efu’! Amia vin’ să te pup…Ai grijă de tine È™i când apare artistu’, spune-i că-i fac lobby în Spania…Pa Diana!… Cei doi se îmbrățiÈ™ează. Șoferul se urcă în taxi. Amia Pa Liviu, drum bun È™i-È›i mulÈ›umesc eu È™i pentru Chivu…Când ai avionul? Liviu Leia Mâine dimineață…În câteva ore ajung la Mdrid È™i de acolo sunt curse pentru Barcelona din jumătate’n jumătate de oră, aÈ™a că sper să-mi iau prânzul în La Barceloneta! Leia urcă în taxi. Amia vine aproape de maÈ™ină È™i-l mai pupă o dată pe Liviu care a scos capul pe geam. Amia Atunci, să ai poftă! MaÈ™ina demarează. Amia face cu mâna. SecvenÈ›a 43.(Liviu Leia vede lumina din garaj) Exterior, zi. ÃŽn faÈ›a vilei lui Liviu Leia. ÃŽn portbagajul unui taxi, Liviu Leia își bagă ultima valiză de lux. ÃŽÈ™i scoate din buzunar o telecomandă È™i verifică luminile, uÈ™ile. Din greÈ™eală apasă pe comanda jaluzelelor È™i acestea se ridică, după care el le coboară. Face un gest de aprobare. Se urcă în maÈ™ină lângă È™ofer. MaÈ™ina începe să ruleze pe aleea din faÈ›a casei. Prin gemuleÈ›ele înguste ale garajului se strecoară o lumină. Leia verifică telecomanda. Leia se adresează È™oferului. Liviu Leia E cu adevărat surprinzător ce de feste poate să joace lumina…Tocmai am avut o iluzie optică…o rază de soare pe geamul garajului È™i am avut senzaÈ›ia că lumina vine din interior. Cu toate c-am verificat…! Șoferul Mie-mi spuneÈ›i! Să vedeÈ›i iluzii în oglindă sau la drum lung pe È™osea…vara…e-o nebunie… SecvenÈ›a44.(Dan revine de la mare fără Chivu) Interior, zi. Atelierul lui Teodosiu. A trecut încă o lună. Iunie. Amia deschide uÈ™a cu propria ei cheie. Scoate cheia din yală. Se îndreaptă spre ferestrele uriaÈ™e, deschide una. Ia un ibric de pe un raft. Se îndreaptă spre spatele încăperii unde umple ibricul cu apă. Vine în față È™i pe un mic aragaz pune la fiert apa pentru cafea. Caută printre obiectele de pe raft È™i găseÈ™te un borcan. ÃŽl deschide. ÃŽl închide. Amia Iar nu mai e cafea…fir’ar să fie… Se îndreaptă către poÈ™etă È™i o deschide. ScotoceÈ™te după bani. Pe ușă intră fratele ei, Dan, e îmbrăcat cu pantaloni scurÈ›i, cu cămaÈ™a descheiată È™i o pălărie de plajă pe cap. E bronzat. Amia se luminează la față. Se îndreaptă spre fratele ei îi scoate pălăria È™i-l ciufuleÈ™te. Ia uite cine a venit acasă!!! Măăă da ce bronzat, ia uite ai È™i nisip în cap! Cei doi se îmbrățiÈ™ează, se pupă. Dan își îndreaptă nasul către ibricul în care clocoteÈ™te apa. Dan Care va să zică bem o cafea… Dan se aÈ™ează pe un scaun într-o poziÈ›ie relaxată, cu geanta de umăr între picioare… Unde-i profu’? Amia Teodosiu vine mai târziu. Am deschis eu pentru studenÈ›i atelierul È™i uite, mă duc să iau eu cafea că ăștia beau de sparg… Amia ia ibricul care clocoteÈ™te de pe foc. Se duce spre ușă cu banii din geantă. Vin într-o secundă, mă duc pân’ la colț… Se întoarce din pragul uÈ™ii È™i-l întreabă pe Dan. Chivu unde e? S-a dus acasă? Nu l-ai luat cu tine să-i dea mama ceva de mâncare? Dan Chivu? Păi…n-a venit deja??? Amia Nu! Dan Băi să È™tii că ăsta s-a cărat de-o lună…eu am crezut că s-a întors acasă…știi tu cum e el…m-am gândit că pleacă È™i Leia în Spania È™i nu i-a dat lucrările ălea pe care voia să le vândă acolo… Dan se scarpină în cap. Amia se încruntă, face o mutră bosumflată, dă să spună ceva, înghite în sec. Dan scoate din geantă niÈ™te bani. ÃŽi întinde Amiei care se strâmbă. ÃŽi curge o lacrimă pe obraz pe care È™i-o È™terge. ÃŽÈ™i ridică fruntea È™i ia banii. Am făcut niÈ™te portrete pe-acolo…ia È™i ceva de băut că vreau să-l cinstesc pe profesor… Amia Vezi că È›i-a vândut È™i lucrările-alea două…te-ai umplut de bani… hai că iau È™i de băut să ne facem mangă… SecvenÈ›a 45. (Amia mărturiseÈ™te că e însărcinată) Exterior, zi. Pe strada de lângă atelierul lui Tedosiu. Amia merge cu capul în pământ pe asfaltul fierbinte. Pe față i se rostogolesc lacrimi pe care È™i le È™terge cu dosul palmei. Strânge în pumn, spasmodic, bancnotele. Intră într-un magazin de delicatese. Iese cu cafeaua È™i două sticle de băutură în braÈ›e. Paul tocmai trece pe lângă magazin. Se opreÈ™te în faÈ›a Amiei, îi ia sticlele, le bagă în geanta lui, o ia de după umeri. Amia își pune capul pe pieptul lui. Cei doi trec pe lângă un tei bătrân. După tei stă ascuns Chivu, cu faÈ›a suptă È™i obrazul neras de o lună. Amia …și încă o mie de motive de sărbătorit, că eÈ™ti un tip grozav, că sunt însărcinată, că Mercur traversează Soarele, că Teodosiu… Paul se opreÈ™te siderat. Paul Cum…? Amia îl trage de mână își trage nasul È™i râde isteric. Cei doi depășesc bătrânul tei. ÃŽn spatele teiului Chivu se zgârie la propriu pe ochi. ÃŽÈ™i ia rucsacul trântit pe jos È™i aleargă ca un nebun în sens opus celor doi. SecvenÈ›a 46.(Amia se îmbată) Interior, seară. Atelier Teodosiu. AceeaÈ™i zi. ÃŽn jurul mesei profesorului, Dan, Paul È™i Teodosiu. Amia e cocoÈ›ată pe masa pe care pozează de obicei. E ameÈ›ită È™i È›ine în mână un pahar cu băutură. Stă picior peste picior, cu capul aplecat într-o parte. Face figuri provocatoare către unicul student care îi zâmbeÈ™te amuzat È™i desenează. Acesta începe să-i dea indicaÈ›ii. Studentul Cu picioarele mai depărtate, aÈ™a… Amia întinde un picior în față cu talpa spre faÈ›a studentului. Studentul se ridică È™i o pupă pe talpă. Amia scoate limba. Teodosiu îl admonestează pe student. Teodosiu Măi, ia strânge-È›i bagaju’ È™i du-te acasă, hai c-ai depășit programul… Amia Nu, nu să nu plece…Mai stai, hai că mă pun într-o poziÈ›ie mai…un racourçi… Studentul o priveÈ™te zâmbind. O ajută să se dea jos de pe masă È™i o strânge uÈ™or. Amia îl sărută. Studentul se uită la cei trei. Apoi o îndepărtează uÈ™or pe Amia. Paul vine lângă ea, o aduce pe scaun. Amia întinde paharul. Cine mai toarnă un pahar…? Teodosiu îi toarnă să bea. Și-o È›igaretă de tutun? Teodosiu o serveÈ™te cu o È›igară. Amia își È›ine părul lung È™i se apleacă peste masă după foc. Paul N-ar trebui…Dane, nu vrei s-o duci acasă?… Dan Eu…am de cinstit cu profesorul… Paul Amia, hai să te duc acasă, chem un taxi sau te duc aici, aproape, la ai tăi… Amia, foarte cherchelită, acceptă. Amia Bine, bine, cheamă un taxi că-mi vine să vomit… Studentul iese din atelier salutând È™i zâmbindu-i amuzat Amiei. SecvenÈ›a 47. (Paul o conduce pe Amia) Exterior, seară. ÃŽn faÈ›a atelierului lui Teodosiu. AceeaÈ™i zi. Amia, sprijinită de Paul ies din atelierul lui Teodosiu. Cei doi urcă în taxiul parcat în faÈ›a ferestrelor larg luminoase ale atelierului. Teodosiu È™i Dan ies în prag È™i urmăresc taxiul cum dă colÈ›ul. O umbră se furiÈ™ează după un copac. SecvenÈ›a 48. (Paul la Amia) Exterior, seară. Tropotului 101. AceeaÈ™i zi. Amia Mă dărâm… Spunând acestea, se lasă să cadă în braÈ›ele lui Paul care o duce aproape târâș spre casă. Amia râde în hohote. AjunÈ™i la masa cu bănci din curte È™i cu Diana gudurându-se, Paul o întinde pe Amia pe bancă. Amia se agață de Paul. Hai să mai bem ceva…Stai cu mine te rog…Nu pleca… Amia se ridică în fund. Vezi în spate, e o bucătărioară, găseÈ™ti tu ceva de băut… Paul își pune mâinile în È™olduri, se uită cu capul înclinat către Amia, oftează, zâmbeÈ™te, apoi se duce încet către spatele casei. SecvenÈ›a 49. (Paul se trezeÈ™te la Amia) Exterior, zi. Tropotului 101. A doua zi, dimineaÈ›a. ÃŽn curtea năpădită de zgomotele de dimineață ale vecinilor, Paul se trezeÈ™te întins pe bancheta de lemn. Diana mai doarme lungită lângă el. Apa susură în găleata de sub ciÈ™mea. Pe masă, o sticlă goală È™i două pahare, un rest de brânză pe care muÈ™tele au început să se plimbe. Se freacă la ochi, priveÈ™te curtea, cireÈ™ii de la stradă care încep să se pârguiască, se ridică, dă o raită prin terenul cu sculpturi privindu-le admirativ. ÃŽÈ™i îndreaptă È›inuta iese din curte. SecvenÈ›a 50. (Paul vine de la cumpărături) Exterior, zi. Tropotului 101. Un pic mai târziu. Paul intră pe poartă întâmpinat de Diana care latră prietenos È™i se zbenguie. Are în braÈ›e o pungă mare de hârtie È™i într-o mână, sacoÈ™e pline. Paul Stai Diana, că mă dai jos…da, mă, È›i-am adus ceva bun! Dar mai întâi Amia. Hai în spate să facem cafea . Cei doi se duc în spatele casei. SecvenÈ›a 51. (Cei doi iau micul dejun) Exterior, zi. Tropotului 101. Pe masa de lemn din curte, Paul aranjează un mic dejun. Cafea, lapte, pâine, brânză, ouă, fructe, ciocolată, miere, mezeluri. Ia o felie de mezel È™i-o aruncă Dianei care sare nepotolită. Se duce spre uÈ™a căsuÈ›ei care e deschisă dar acoperită de o perdea împotriva muÈ™telor. Strigă din prag. Paul Aaaamiiiaaa…! La masă! ÃŽÈ™i repetă chemarea. Apoi se duce È™i se aÈ™ează la masă. ÃŽÈ™i toarnă cafea din ibric într-o cană. Taie pâinea. Un cocoÈ™ cântă. Diana se repede spre gard È™i începe să scheaune. Amia iese în prag cu ochii lipiÈ›i de somn. Se îndreaptă îmbrăcată sumar spre ciÈ™meaua din curte È™i mormăie. Amia NeÈ›a… SecvenÈ›a 52. (Chivu cu Diana lângă gard) Exterior zi. Strada Tropotului în faÈ›a numărului 101. ÃŽn acelaÈ™i timp. Chivu stă aÈ™ezat în fund cu spatele lipit de gard, cu rucsacul alături. Diana plânge în spatele gardului. Chivu Taci fată! Chivu se întoarce È™i-o mângâie pe Diana cu un fir de buruiană prin gard, îi atinge botul, câinele fuge spre masa din curte, apoi vine iar spre gard. Chivu se strecoară aplecat pe lângă gard spre capătul străzii. Pleacă. SecvenÈ›a 53.(Paul cu Amia continuă micul dejun). Exterior, zi. Tropotului 101. Un pic mai târziu. Amia È™i Paul iau micul dejun. Amia Mie chiar mi s-a rupt filmul aseară! Paul Nici o problemă, se întâmplă È™i la case mai mari…Și-apoi aveai motive! Amia Băi frate, o să întârzii la atelier È™i mă omoară Teodosiu! Paul Te duc eu, aÈ™a că mănâncă liniÈ™tită! Amia lasă cuÈ›itul cu care-È™i ungea o felie de pâine, jos. ÃŽl fixează pe Paul care soarbe liniÈ™tit din cafea. Amia Auzi…vreau să-È›i mulÈ›umesc… Paul se ridică de la masă È™i vine în spatele băncii pe care stă Amia. O îmbrățiÈ™ează tandru. Se lasă pe vine lângă ea. Paul Nu-È›i face griji…sunt lângă tine… Amia își lasă capul pe umărul său. Diana scheaună. SecvenÈ›a 54 . (Chivu în față la Teodosiu rupe hârtii) Exterior, zi, în faÈ›a atelierului profesorului Teodosiu. Peste o lună. Chivu priveÈ™te de pe partea cealaltă a drumului, prin uÈ™a È™i geamurile larg deschise, pe Amia, care aÈ™ezată pe masă, într-o poziÈ›ie plastică, pozează unui grup de tineri cu blocuri de desen. AceÈ™tia fac crochiuri, din când în când Amia își schimbă poziÈ›ia. Chivu se ascunde după un arbore, scoate un cărbune din buzunar, face crochiuri odată cu studenÈ›ii din atelierul lui Teodosiu, mârâie, îngână, oftează, rosteÈ™te numele Amiei. Amia se ridică în picioare pe masă. Pe sub rochia largă, dar vaporoasă sarcina începe să se observe. Chivu scoate un geamăt de durere. Rupe schiÈ›ele pe care abia le-a făcut. Fuge. ÃŽn urmă rămășiÈ›ele colilor rupte se ridică în aer într-o pală de vânt. Profesorul Teodosiu care tocmai vine spre atelier prinde una dintre ele, o studiază atent. Pe hârtie se poate deduce cuvântul SPIRIT. Se uită suspicios în jur. ÃŽndeasă hârtia în buzunar È™i pătrunde în atelier. SecvenÈ›a 55.(Paul o ia pe Amia care izbucneÈ™te în plâns.) Exterior,după amiaza. ÃŽn faÈ›a atelierului lui Teodosiu. AceeaÈ™i zi mai târziu. Paul iese cu Amia de mână din atelierul profesorului Teodosiu. Amia se opreÈ™te o secundă în faÈ›a atelierului, își prinde părul cu o clamă, își suflă în bluza decoltată. PriveÈ™te în dreapta È™i-n stânga trecătorii. O mamă trece cu un copil în căruÈ›. Brusc Amia È›ipă È™i izbucneÈ™te în plâns, se lasă în fund pe treptele din faÈ›a atelierului lui Teodosiu. Paul face un pas înapoi după ea, se lasă pe vine È™i-o mângâie tandru. Amia îl împinge, plânge nestăvilit cu faÈ›a spre cer. Amia Nu-nÈ›eleeeeg, nu-nÈ›eleeeeg.. Teodosiu iese din atelier. ÃŽi face un semn lui Paul s-o lase în pace. Paul se aÈ™ează pe scări lângă ea. VorbeÈ™te împăciuitor cu un zâmbet amar. Paul Nu-i nimic de-nÈ›eles. Amia plânge cu sughiÈ›uri, studenÈ›ii din atelier se uită miraÈ›i pe geam. Un trecător se uită urât la Paul. Paul îl sfidează. AlÈ›ii îi ocolesc. ÃŽncet, încet Amia se potoleÈ™te. Paul o ia după umeri. Amia își lasă capul istovită pe umărul lui Paul. Cei doi se ridică È™i pleacă. SecvenÈ›a 56. (Amia cu Paul se plimbă, fac cumpărături) Exterior, zi. Un pic mai târziu. Cei doi merg pe străzi. Privesc în vitrinele magazinelor. Amia se opreÈ™te în faÈ›a unei tarabe cu bijuterii de argint. Admiră bijuteriile È™i-È™i È™terge de la ochi ultimele lacrimi. Paul îi cumpără o brățară. Chivu îi priveÈ™te din mulÈ›ime, de pe partea cealaltă a drumului. Amia zâmbeÈ™te. Paul o È›ine de după umeri. Se opresc la o tarabă cu fructe. Cumpără. Se opresc la o terasă. Se aÈ™ează pe scaune. Paul comandă prăjituri È™i sucuri. Chivu stă ascuns după o tonetă de ziare. Cei doi se ridică. Se duc spre o staÈ›ie de tramvai. Se urcă într-un tramvai. Chivu îi urmăreÈ™te. SecvenÈ›a 57. (Plimbare cu vaporaÈ™ul) Exterior, zi. Parc, lângă lac. Amia È™i Paul se urcă într-un vaporaÈ™ de divertisment printre alÈ›i amatori. Marinarii fac pregătirile de plecare. Stâng frânghii. Strigă. VaporaÈ™ul pleacă într-un tur al lacului. Pe punte Paul o È›ine îmbrățiÈ™at pe Amia È™i amândoi privesc peisajul, de pe punte. Chivu îi priveÈ™te de pe țărm, din umbra unei sălcii. SecvenÈ›a 58. (Chivu în întuneric) Interior, întuneric. O altă zi. Beznă. Un chibrit scapără È™i o lumânare se aprinde. Chivu pune lumânarea pe jos. E o încăpere goală din care se vede doar cât este luminat de raza palidă a lumânării. De peretele gol sunt sprijinite câteva cartoane, foi, desene. Se vede o conservă cu creioane, pensule, cărbuni. Cârpe aruncate. Un culcuÈ™ improvizat. Chivu se aÈ™ează turceÈ™te pe culcuÈ™ul improvizat, încălÈ›at, îmbrăcat, nebărbierit de două luni, palid, tras la față. Scoate din rucsac o cutie de conserve. O desface cu un cuÈ›it. Scoate din conÈ›inut cu cuÈ›itul. ÃŽÈ™i vâră direct în gură. Mestecă. Se culcă. Lumânarea se stinge. SecvenÈ›a 59. (Se aduce marmura la atelier) Exterior, zi. ÃŽn faÈ›a atelierului lui Teodosiu. ÃŽn faÈ›a atelierului opreÈ™te o dubiță. Șoferul se dă jos din maÈ™ină È™i se duce la uÈ™a atelierului. ÃŽn ușă apare Teodosiu. Iese afară. Deschide uÈ™a dubiÈ›ei. ÃŽn dubiță e un bloc de marmură. Se întoarce în atelier È™i cheamă câțiva studenÈ›i. Amia iese È™i ea afară È™i se aÈ™ează pe bordură privind cum ceilalÈ›i cară marmura în atelier. După teiul bătrân, Chivu își duce mâna la frunte, apoi, la gură. Se uită lung, rugător, la bucata de marmură. O maÈ™ină de gunoi e oprită ceva mai departe. Gunoierii intră în curÈ›i È™i iau lăzile de gunoi. Unul, bătrânel, adus de spate, trece pe lângă bărbaÈ›ii care trudesc să care marmura È™i ia din atelier un coÈ™ mic de gunoi. Se duce cu el, alene către maÈ™ina de gunoi. Varsă gunoiul în malaxor. Se întoarce agale înapoi, pe lângă bărbaÈ›ii ocupaÈ›i cu marmura, care icnesc È™i se opintesc. Teodosiu dă ordine È™i urmăreÈ™te ca bucata să fie atent cărată. Bătrânelul iese din atelier fără lădiÈ›a de gunoi. Pleacă după maÈ™ina de gunoi care se mută în faÈ›a altei curÈ›i. SecvenÈ›a 60. (Amia observă lipsa unor alimente) Exterior, după amiaza. In bucătăria de vară a Amiei. Amia pregăteÈ™te ceva de mâncare pe aragaz. Printre ghivecele de flori se văd statuile cu găuri în burtă È™i intrarea la magazia din spate a lui Chivu. Amia se ridică pe vârfuri È™i caută printre borcanele dintr-un bufet de deasupra capului. RosteÈ™te pentru sine. Amia Măi să fie…nu mai am zahăr, cafea mai e pe fundul cutiei, erau două cutii de pateu în frigider, s-au dus…acum nu găsesc nici afurisitele-alea de plicuri cu praf de supă…da’ nesătul mai e È™i Paul ăsta… Se strâmbă spre Diana care stă labă peste labă. Și ce gusturi are…Stai aÈ™a, poate își bagă Dan nasu’…de fapt, ce importanță are? Folosesc praful ăsta de ciuperci…ce zici? Diana ciuleÈ™te urechile. Amia fredonează un cântec È™i amestecă în tocăniță. Diana începe să latre È™i aleargă în faÈ›a casei. Amia dă mâncarea la o parte. Se È™terge pe È™orÈ›. Se duce după Diana. SecvenÈ›a 61. (Mustrarea lui Dan) Exterior, după amiaza. Tropotului 101. Diana se gudură pe lângă Dan Ionescu, care tocmai a intrat în curte È™i înaintează pe alee. Dan Hai să te pup sor’meo! Cei doi se pupă. Amia Ai venit la fix, Tocmai am făcut o tocăniță…Să pun masa… Cei doi ajung în faÈ›a mesei. Dan Ionescu se prăbuÈ™eÈ™te obosit pe bancă. Apoi se ridică È™i se duce spre ciÈ™mea. Amia se duce în spatele casei. Dan își dă jos cămaÈ™a. Strigă ca să fie auzit, în timp ce se spală pe față, pe gât, pe bust. Dan Să-mi dau cu niÈ™te apă pe față că mor de cald…auzi sor’meo, mai dă È™i tu pe-acasă că mama plânge după tine…măcar de la atelier, când faci o pauză…că aici eÈ™ti la capătul lumii, poÈ›i să crăpi liniÈ™tită că nu È™tie nimeni de tine… Amia se întoarce cu tocăniÈ›a. Dan își îmbracă din nou cămaÈ™a. Amia Are Paul mobil… Dan …apropo, vezi că mi-a zis Teodosiu ca mâine să te duci cu rochia aia albă că vrea să încerce niÈ™te crochiuri pentru marmura lu’ baba Arghira…Văd că s-au copt cireÈ™ele…după ce mănânc să-mi dai o găleată să È›i le culeg… SecvenÈ›a 62. (La cules) Exterior, după amiază, . Tropotului 101. Mai târziu puÈ›in. Paul stă cocoÈ›at pe o scară sprijinită de unul din cireÈ™ii de la stradă. Amia ia o găleată plină cu cireÈ™e de la el. Se duce spre ciÈ™mea È™i le varsă într-o covată plină cu apă. Apoi îi duce găleata lui Dan. Dan o agață în pom È™i-È™i reia culesul. Amia clăteÈ™te cireÈ™ele în covata de sub ciÈ™mea, Scoate o parte într-un castron mare È™i le pune pe masa de lemn. Se apucă să le scoată sâmburii cu un ac de păr. Zeama roÈ™ie îi curge pe mâini. Amia își È™terge cu gura sucul de pe braÈ›. Continuă operaÈ›iunea de scos sâmburi. Dan strigă. Dan Auzi sor’meo, tu de ce nu te măriÈ›i cu Paul… Amia se opreÈ™te din scosul sâmburelui. Se strâmbă a dezaprobare (băi, tu n-ai ce face?). Amia Pentru că nu mă cere de nevastă…! Na! Văd că-È›i face rău culesul ăsta! Vezi să nu ameÈ›eÈ™ti că n-am telefon! Dan Hai, nu, pe bune! Cât o să mai trăieÈ™ti la marginea lumii? Mă uit de jur împrejur…mai faci doi paÈ™i È™i cazi de pe hartă! Amia Măi tu ai făcut insolaÈ›ie…aÈ™a-i? Ia mai potoleÈ™te-te c-o asmut pe Diana pe tine! Diana, È™o pe el! Du-te la Dan È™i haleÈ™te-l! Diana se ridică È™i se repede spre cireÈ™ii din față dar se îndreaptă spre poarta pe care tocmai intră Paul, cu o figură gânditoare, un pic nervos, cu o sacoșă de cumpărături. Amia îi face cu mâna. Paul Ce faci Dane’n copac…te-apus sor’ta la treabă! Dan Da de unde… dacă vrei să È™tii, chiar eu m-am oferit… Paul Hai, pauză, c-am adus niÈ™te bere, pe căldura asta pică la fix. Paul se îndreaptă spre Amia. Lasă sacoÈ™ele lângă bancă. Ia dintre cireÈ™e, o pereche pe care i-o agață de ureche. O sărută pe obraz. ÃŽngenunchează. Bună iubito, ia spune, n-ai vrea să fii nevasta mea? Amia pufneÈ™te în râs. Paul face o mutră bosumflată. Pe bune… Amia îl ciufuleÈ™te. Amia Știi ceva? Până aici! Ia cară-te să duci cumpărăturile în spate! SecvenÈ›a 63. (Amia pleacă cu Paul din Tropotului) Exterior, zi. Tropotului 101. Pe stradă. Altă zi. Amia È™i Paul ies din curte. Diana aÈ™ezată în fund scheaună. Amia încuie poarta dărăpănată a curÈ›ii. Cei doi pleacă È›inându-se de mână. SecvenÈ›a 64. (Chivu după casa de bilete) Exterior, dimineață. StaÈ›ie de tramvai. Cei doi se urcă într-un tramvai. De după o gheretă de bilete priveÈ™te Chivu. Se uită lung după tramvai, apoi se îndreaptă în direcÈ›ia din care au venit cei doi. SecvenÈ›a 65. (Gunoierul intră, Teodosiu desenează) Interior, zi. Atelierul profesorului Teodosiu. Mai târziu. Amia, urcată pe un scaun, pe o masă, îmbrăcată într-o rochie albă, vaporoasă, îi pozează profesorului Teodosiu, care stă pe una din băncile studenÈ›ilor. Face niÈ™te crochiuri. Două ventilatoare fac părul acestei să fluture graÈ›ios. Se aude zgomotul specific maÈ™inii de gunoi. UÈ™a atelierului se deschide È™i bătrânelul care ia de obicei gunoiul, intră discret È™i ia coÈ™ul. Teodosiu îl salută cu o miÈ™care de mână. Continuă să deseneze concentrat, fără să-È™i dezlipească privirea de pe model. Mâinile merg singure, febril. Bucata mare de marmură albă, tronează în mijlocul încăperii. Gunoierul se întoarce cu coÈ™ul gol È™i-l pune la loc. Se retrage discret. SecvenÈ›a 66. (Paul vine după Amia la atelier) Interior, seară. Atelier Teodosiu. ÃŽn atelier, Amia aprinde lumina. ÃŽÈ™i face de lucru. Aranjează obiecte, face ordine. Dă mai tare o piesă preferată care curge la radio. Se uită pe fereastra deschisă. ÃŽn atelier intră Paul cu o ramă de tablou sub braÈ›. Amia se duce spre el îl îmbrățiÈ™ează. Paul sprijină rama de un perete. Se aÈ™ează pe un scaun. Paul Ce faci, eÈ™ti singură iar? Amia Iar m-a lăsat profu’ de pupăză, s-a cărat cu ăla de la parlament cică vin mai târziu că vrea să mă vadă la lumina de cameră… Paul Eu zic să închizi È™i să mergem acasă. Oricum dacă vin mai târziu È™tii că vin bine făcuÈ›i È™i n-or să aibă chef de lucru… Amia oftează. Pune niÈ™te creioane într-un suport, strânge niÈ™te coli de hârtie sul. Aranjează niÈ™te pahare pe o tavă. Se duce în dreptul geamurilor, priveÈ™te strada. Oftează. ÃŽnchide geamurile. Amia Ai dreptate, hai să mergem… Paul o mângâie tandru. ÃŽÈ™i ia poÈ™eta. Stinge lumina. Cei doi ies. Trag uÈ™a după ei. SecvenÈ›a 67. (Propunerea lui Paul) Exterior, zi. Tropotului 101. ÃŽn faÈ›a casei, pe masa de lemn un È™ir de borcane goale. Paul stă tolănit pe o bancă È™i roade un fir de iarbă. Din când în când aruncă plictisit un băț Dianei. Diana se duce È™i-l aduce. Jocul se repetă. Din spatele casei vine Amia cu o cratiță. Pune cratiÈ›a fierbinte pe masă. ÃŽn cratiță e dulceață de cireÈ™e. Cu un polonic, toarnă dulceaÈ›a fierbinte, rubinie, în borcane. Amia Paul, dă-mi È™i mie o bucată de celofan. Paul înmoaie o bucată de celofan într-un castron cu apă, o lipeÈ™te pe gura borcanului umplut cu dulceață. O netezeÈ™te, o leagă cu sfoară. Bravoo, văd că te pricepi! Paul rosteÈ™te cu un ton amar È™i o privire tristă. Paul Eu È›i-am zis că vreau să fiu nevasta ta…! Amia zglobie Nu-ncepe iar… OperaÈ›iunea de umplere a altui borcan se repetă. Paul îl leagă cu celofan. Paul Pricepe că nu glumesc… Amia pe un ton ofensat Măi, eu nu te-am obligat să stai cu mine…a fost alegerea ta să mă ajuÈ›i È™i poÈ›i să pleci când vrei! Paul se opreÈ™te din legat dulceaÈ›a. O prinde pe Amia de mâini. Paul Te iubesc! Amia …Și??? Paul Copilul…apleacă privirile…ridică privirile…e al meu…Nu se mai poate să stăm aici…aÈ™ vrea să ne mutăm la mine… Amia își smulge mâinile din mâinile lui Paul È™i continuă să pună nervos dulceață în borcane până dau pe dinafară. Paul urmăreÈ™te operaÈ›iunea. Amia VorbeÈ™ti prostii…Eu nu-l voi uita pe Chivu…niciodată! SecvenÈ›a 68. (Chivu urmăreÈ™te casa în care locuia cu Amia) Exterior, noapte, curtea casei în care Chivu locuieÈ™te cu Amia, Tropotului 101, Andronache. Peste un timp. O umbră se strecoară pe lângă pereÈ›ii casei, câinele scoate scheunături uÈ™oare. Chivu priveÈ™te pe geamul luminat. ÃŽnăuntru se văd Amia È™i Paul Gheorghe. Cei doi cinează într-o atmosferă intimă. Amia dă să se ridice să aducă din bucătărie câte ceva. Paul o opreÈ™te de fiecare dată cu un gest tandru dar ferm. La un moment dat Amia insistă să se ridice. Pe sub bluza de in se vede conturul unei sarcini de aproximativ cinci luni. Chivu adună pietre de pe jos È™i le aruncă în geam, încet, metodic. Scoate scâncete la fiecare piatră aruncată. O dâră de lumină cade pe vârful capului umbrei lui Chivu, care poartă o cipilică de aÈ›ică viÈ™inie. Lumina din cameră se stinge, apoi pe ușă năvăleÈ™te afară Paul Gheorghe. Silueta o ia la fugă printre sculpturi. Paul fuge după umbra lui Chivu. Paul se împiedică de un ciot È™i cade. Silueta sare gardul È™i fuge. Câinele rămâne lângă gard scheunând. SecvenÈ›a 69. (Hotărârea lui Chivu) Exterior, seară, septembrie fierbinte, în faÈ›a atelierului profesorului Teodosiu. ÃŽn faÈ›a atelierului profesorului Teodosiu, pe partea cealaltă a străzii, ascuns după un copac, stă Chivu. Lumina din atelier străbate prin uÈ™a È™i geamurile încăperii, care sunt deschise. Chivu priveÈ™te în atelier unde se vede Amia, într-o rochie lungă, albă, vaporoasă. Stă pe un scaun între două ventilatoare. Stă cu capul aplecat pe spate È™i își face vânt cu un evantai improvizat dintr-o coală de hârtie. ÃŽngână o piesă care se scurge monoton din aparatul de radio. Stă cu picioarele uÈ™or desfăcute, sarcina e evidentă. Din când în când bea apă dintr-un pahar È™i-È™i ridică părul de pe ceafă într-un coc răsucit după care-i dă drumul. Chivu, în umbră se dă sacadat cu capul de pom, pe ritmul muzicii. Undeva, aproape de Amia se vede blocul mare de marmură care stă ne-nceput. De jur împrejur uneltele de sculptură. Chivu iese din umbra copacului È™i se îndreaptă ferm, cu capul în pământ spre atelier. Calcă apăsat. Are pe cap cipilica viÈ™inie, chipul răvășit È™i o barbă de câteva luni, hainele murdare È™i în dezordine, privirea fixă. BolboroseÈ™te: Chivu Acum sau niciodată. Traversează strada. O maÈ™ină frânează brusc. Chivu scoate mâinile din buzunar È™i întinde ambele mâini spre maÈ™ină într-un gest de mulÈ›umire. Ajunge la atelier È™i intră. SecvenÈ›a 70. (Chivu sculptează Spiritul) Interior, seară, atelier profesor Teodosiu. Chivu intrând, spre Amia, fără să o privească Taci! Amia opreÈ™te miÈ™carea evantaiului. PriveÈ™te spre Chivu în transă. Se aude zgomotul ventilatoarelor. Amia a încremenit cu mâna în care È›ine evantaiul, în aer. O dâră de sudoare îi curge pe față. ÃŽl urmăreÈ™te pe Chivu. Acesta închide zăvorul în urma sa, se repede la ferestre, le închide. Cară blocul de marmură albă din colÈ› în centrul camerei. ÃŽi porunceÈ™te Amiei. Urcă-te pe masă! ÃŽntre timp caută printre dălÈ›i È™i printre scule, bagă un flex în priză, poartă căciuliÈ›a viÈ™inie. Tu n-auzi, treci pe masă! Amia nu reacÈ›ionează. Chivu o ia în braÈ›e È™i-o obligă să se urce pe masă. Amia se lasă manevrată. Singurul semn prin care se poate vedea că e vie este privirea care-l urmăreÈ™te constant pe Chivu. ClipeÈ™te rar È™i respiră foarte rar. Ridică mâinile! Sus!…mai pe spate, mai pe spate, aÈ™a, ca o pasăre! Chivu aranjează ventilatoarele în dreptul Amiei care stă într-o poziÈ›ie statuară, cu mâinile ridicate, pe masă. Rochia albă flutură sub briza celor două ventilatoare. Chivu se apucă furibund de sculptură. Bucăți mari de marmură cad sub tăietura flexului. Rochia albă a Amiei flutură, sudoarea i se scurge pe gât, braÈ›ele stau împietrite într-o poziÈ›ie nefirească. Chivu sculptează. Ia o sticlă de apă, se urcă pe masă È™i-o toarnă încet pe trupul Amiei. Aceasta nu schiÈ›ează nici un gest. ÃŽntoarce doar un pic capul È™i-l priveÈ™te în ochi. Chivu coboară de pe masă. Să-mi spui când faci pipi. Să te pun eu la loc în aceeaÈ™i poziÈ›ie, dar poate reziÈ™ti, nu durează mai mult de două, trei ore ! Flexul muÈ™că bucăți mari de marmură. CroieÈ™te o formă desăvârÈ™ită, geometrică È™i abstractă, seamănă cu pânza unei nave, în vânt. Marmura a devenit o felie transparentă, subÈ›ire de forma unui triunghi cu un din laturi uÈ™or boltită. Tot atât de brusc cum a intrat, Chivu își scoate căciuliÈ›a, o aruncă-ntr-un colÈ›, se dă un pas înapoi È™i-È™i priveÈ™te lucrarea în timp ce Amia stă nemiÈ™cată pe masă. Ventilatoarele huruie. Brusc, întoarce spatele, deschide uÈ™a, mai rosteÈ™te plecând. Eu mi-am terminat treaba! Amia se trezeÈ™te din transă, coboară de pe masă, dă ocol lucrării, își freacă braÈ›ele, încet este apucată de o criză de plâns, în ultimă instanță iese pe uÈ™a lăsată deschisă de Chivu. SecvenÈ›a 71. (Amia în criză) Exterior, seară, în pragul atelierului profesorului Teodosiu. Amia se aÈ™ează pe prag, în lumina atelierului, se văd lacrimile care curg nestăvilite pe faÈ›a ei. Trecătorii se uită curioÈ™i la femeia care plânge ghemuită în prag dar ocolesc locul. De atelier se apropie Paul Georghe. Se aÈ™ează lângă Amia în prag. ÃŽi acoperă umerii cu braÈ›ul. ÃŽi È›ine capul pe piept. ÃŽi È™terge lacrimile. Paul Amia, trebuie să te opreÈ™ti măcar de dragul copilului. Hai să te duc aici, aproape, la ai tăi. ÃŽn prag apare È™i profesorul Teodosiu care vine la atelier. BărbaÈ›ii se salută. Teodosiu Ce face? Paul O duc la ai ei…cred că sunt amintirile! Cum a putut Chivu să iasă din viaÈ›a ei…fără nici un cuvânt? Teodosiu Du-o, eu am întârziat cu treburi, oricum nu cred c-aÈ™ mai fi lucrat în seara asta. Amia, e bine să uiÈ›i…ascultă un om bătrân. Amia izbucneÈ™te într-un vaiet. Sprijinită de Paul pleacă. Profesorul Teodosiu îi urmăreÈ™te cu privirea un timp apoi se răsuceÈ™te pe călcâie È™i intră pe uÈ™a deschisă a atelierului. SecvenÈ›a 72. (ReacÈ›ia lui Teodosiu) Interior, seară, atelier. AceeaÈ™i seară. Profesorul Teodosiu intră în atelier. Vede lucrarea lui Chivu, pentru o clipă rămâne stană de piatră. Apoi vede într-un colÈ› cipilica lui Chivu. O ia, o priveÈ™te câteva secunde, apoi o aruncă scârbit la coÈ™ul de gunoi. OcoleÈ™te lucrarea lui Chivu. ÃŽi trage câteva picioare. Teodosiu Nemernicule! Mi-ai stricat piatra, naiba să te ia de nebun!…morÈ›ii È™i dumnezeii… Se aÈ™ează pe un scaun din atelier cu capul în mâini. Apoi își toarnă ceva de băut È™i fixează lucrarea de marmură. Bea, priveÈ™te, se ridică È™i trage picioare. SecvenÈ›a 73. (ÃŽn aceeaÈ™i noapte Chivu se întâlneÈ™te în club cu Leia) Interior, noapte, Club Orizont, centru. La una din mese Liviu Leia face conversaÈ›ie cu câțiva prieteni. Un ins Ia uită-te Leia, nu cumva ăla care vine e Nebunu’? Chivu se apropie de masă. Are chipul răvășit, nebărbierit, îmbrăcămintea ponosită. Leia se ridică în picioare îl îmbrățiÈ™ează, îl aÈ™ează lângă el pe un scaun pe care unul din comeseni îl aduce din altă parte. Liviu Leia Măi, omule, măi Nebunule, unde-ai fost frate, că te caută lumea disperată! Chivu Mda, ia uite la tine ce disperat eÈ™ti!…cât despre mine, Liviule hai să bem ceva c-avem de sărbătorit… Liviu Leia Stai mă Chivule, tu nu vezi în ce hal arăți, hai la mine să mănânci ceva, să-È›i faci o baie, frumosule, să mergi la Amia…Hai să-È›i arăt fotografii din Spania, ha, È™i eu am fost plecat să È™tii…Aaaaa! Mă băiatule, să vezi ce afaceri am făcut pentru tine, am vândut… Chivu Liviule, eu n-am chef de dădăceală, bă, care-mi daÈ›i ceva de băut È™i vreo câteva È›igări de-alea scumpe…face cinste Leia, să faci cinste Leia că azi s-a născut cel mai mare artist în viață!!! Am făcut spiritu’! Liviu Leia Chivule, Nebune’, cert e că pe tine nu te-ntrece nimeni la spirite…face semn spre chelneri È™i spre Nelu s-aducă la masă ce e nevoie. Bine, stăm să bem, slavă cerului că eÈ™ti întreg. Și-altă dată, dacă vrei să te muÈ›i pe litoral, ia-mă È™i pe mine, pe bune…mai pleacă omu’, da mai È™i vine… Toată lumea bea È™i se veseleÈ™te. Cei doi camarazi se È›in pe după gât, râd È™i fac glume pe seama comesenilor. Chivu fumează È›igară după È›igară, bea pahar după pahar, din când în când se ridică È™i urlă: Chivu Acum pot să beau È™i să fumez, jos animalele de pe pereÈ›i! Leia îl înconjoară protector. Lumea din local priveÈ™te amuzată. CunoscuÈ›ii vin la Chivu È™i-l salută. Liviu Leia glumeÈ™te Chivu a-nviat din morÈ›i! Masa îngână refrenul bisericesc, Cu moartea pre moarte călcând… Chivu stă alb, agățat de gâtul lui Leia. La masă se face din ce în ce mai liniÈ™te. Comesenii privesc fix spre Leia, Leia este ultimul care-È™i dă seama că ceva nu e-n regulă cu Chivu. Liviu Leia urlă ChemaÈ›i o salvare! Jazzul se opreÈ™te. Leia își ia prietenul în braÈ›e, îl aÈ™ează pe un scaun, îi ascultă inima, cade în genunchi È™i tună cu pumnii strânÈ™i spre tavanul barului. De ce Doamne, cei mai buni? SecvenÈ›a 74.(Liviu Leia aduce familiei Ionescu vestea morÈ›ii lui Chivu) Interior apartament, dimineaÈ›a de după noaptea precedentă, zi fierbinte de septembrie. Liviu Leia, răvășit, stă la o masă de sufragerie cu Dan Ionescu È™i domnul Ionescu. Pe uÈ™a camerei intră doamna Ionescu sprijinind-o pe Amia, îmbrăcată în rochia albă din ajun, abia trezită din somn. Ana Maria Leia, nu cred că Amia poate afla vestea în starea în care se află…e ca în transă, nici nu vorbeÈ™te, nu-nÈ›eleg ce s-a-ntâmplat… Mama o conduce pe Amia la masă, bărbaÈ›ii o ajută să se aÈ™eze. Amia rosteÈ™te foarte încet, întorcând capul spre Leia L-ai văzut, nu-i aÈ™a? Liviu Leia îi apucă mâna Amiei Draga mea, te rog să fii foarte tare, de dragul copilului ăstuia, rămâi cu Paul, consideră că el…Chivu… nu mai e. Amia repetă automat Chivu nu mai e…Chivu nu mai e… PriveÈ™te în ochii lui Leia. Se ridică È™i iese din cameră. RosteÈ™te cu spatele. Mă duc È™i eu… Comesenii se privesc cu figuri triste. Dan Leia să-È›i dau o mână de ajutor cu formalitățile… Chivu n-avea pe nimeni, o să fie greu… Liviu Leia Mă descurc Dane, ai grijă de Amia… Din stradă se aud strigăte din mulÈ›ime. Mama Amiei fuge în cealaltă cameră . Cei doi bărbaÈ›i îi aud È›ipetele. Ana Maria FetiÈ›a meaaaa! Cei trei sar spre camera alăturată. SecvenÈ›a 75. (Teodosiu își însuÈ™eÈ™te lucrarea) Exterior, zi. ÃŽn faÈ›a atelierului lui Teodosiu. AceeaÈ™i zi, pe după amiază. OpreÈ™te o dubiță. Șoferul coboară, intră în atelier. Apoi iese È™i în urma sa o formă geometrică de marmură albă, ca o lamelă fină de forma unei vele în care vântul bate din plin, e scoasă cu mare precauÈ›ie din atelier de câțiva studenÈ›i ghidaÈ›i de Teodosiu. ÃŽncarcă sculptura în dubiță. Aduc din atelier cartoane, bucăți de burete È™i polistiren expandat. Sprijină bine È™i împachetează cu atenÈ›ie sculptura din dubiță. Teodosiu se uită pe furiÈ™ în dreapta È™i-n stânga. Teodosiu se urcă lângă È™ofer. StudenÈ›ii intră în atelier È™i dubiÈ›a pleacă. Pe stradă trece apoi maÈ™ina gunoierilor. Bătrânul gunoier scoate din atelier coÈ™ul de gunoi, priveÈ™te în el. Scoate ceva de acolo È™i îndeasă în buzunar. Duce gunoiul la maÈ™ina de gunoi, apoi aduce coÈ™ul în atelier. SecvenÈ›a 76. (Lucrarea e dusă la baba Arghira) Exterior, zi. ÃŽn faÈ›a vilei babei Arghira. Un bodyguard iese pe uÈ™a casei. Vine la maÈ™ină. Teodosiu se dă jos. Deschide uÈ™a din spatele dubiÈ›ei. Bodyguardul se uită în dubiță, apoi deschide cu o telecomandă, poarta mare a curÈ›ii prin care se vede grădina cu bazinaÈ™ È™i sculpturi. DubiÈ›a intră pe o alee. Misisica iese dintre tufiÈ™uri È™i aleargă spre dubiță. UÈ™a metalică a curÈ›ii se închide. SecvenÈ›a 77. (Dan È™i Leia în Tropotului) Exterior, zi, curtea din Tropotului. După o săptămână. ÃŽn curtea din Tropotului 101 intră Dan Ionescu, însoÈ›it de Liviu Leia care o duce pe Diana de lesă. La intrare, îi dă drumul Dianei să zburde. Diana se duce printre sculpturi, amuÈ™ină locurile. Se pune în mijlocul sculpturilor în fund È™i urlă. Cei doi bărbaÈ›i se îndreaptă cu o oarecare grabă spre dosul casei. ÃŽn trecere pe lângă ciÈ™mea, Dan , varsă găleata în care picură apa peste niÈ™te plante din apropiere. Pune la loc găleata. Diana vine după el. Dă cu laba. SecvenÈ›a 78.(Desenele din magazia lui Chivu) Exterior, zi. Spatele casei din Tropotului. Dan È™i Liviu sunt în uÈ™a magaziei din lemn înnegrit. ÃŽn spatele lor se vede bucătărioara de vară cu ghivece de flori uscate. Din burta unei statui se ridică mai multe capete care miaună îngrozitor. Ionescu suceÈ™te comutatorul. Cei doi intră în pădurea de corpuri geometrice iluminate. Dan Acesta e ultimul loc în care mai avem de scotocit. Acolo în spate, mai are el…mai avea el niÈ™te cartoane, niÈ™te hârÈ›oage…niÈ™te scheme de-ale lui… Cei doi înaintează precaut prin lumea fragilă de cufere transparente, în care siluete stilizate stau prinse ca muÈ™tele în chihlimbar. Cei doi cercetează cu atenÈ›ie pereÈ›ii magaziei de care mai sunt sprijinite lăzi, obiecte vechi. Ridică obiectele, deschid lăzile. Leia găseÈ™te un vraf de cartoane, lucrări de pictură, blocuri de desen, sprijinite de un perete. Pe-un dulap vechi, înalt, din fundul încăperii Leia mai găseÈ™te o stivă de lucrări. Liviu Leia Ajută-mă să dau astea jos…! Leia trage de un colÈ› al vrafului. Un nor de praf se împrăștie în încăpere, Leia se scutură È™i strănută. Dan Mă duc s-aduc un scaun de-afară… Leia continuă să se scuture de praf, se È›ine cu degetele de nas, se scutură pe pantaloni, face eforturi să respire. Cu capul în jos ridică privirea spre un cufărul luminos de lângă el. Se îndreaptă pe picioare, clipeÈ™te des, strănută din nou. Din cufărul luminos, Chivu, aÈ™ezat turceÈ™te, cu cipilica viÈ™inie pe cap, îi face cu mâna. Baloane transparente de săpun ies din gura lui Chivu. Leia face ochii mari. ClipeÈ™te. ÃŽn cufăr e o siluetă de sârmă aÈ™ezată turceÈ™te, care face cu mâna. Dan vine cu scaunul. Se urcă pe el È™i trage de vraful de desene de pe dulap. Leia le prinde… Liviu Leia Era să fac atac de cord…! Dan Hai mă, că e doar un pic de praf… SecvenÈ›a 79.(Cei doi triază desenele) Exterior, zi. Curtea din Tropotului. ÃŽn față, după puÈ›in timp. Leia È™i Dan Ionescu, sortează È™i cercetează lucrările lui Chivu, aÈ™ezaÈ›i pe băncile din faÈ›a casei, la masă È™i lângă masă. Diana stă aÈ™ezată cu botul pe labe. Leia se opreÈ™te asupra unui set de grafici în cărbune cu o formă geometrică neobiÈ™nuită care sugerează ideea de zbor. Leia Parcă mi-e familiară forma asta…eh, oricum e de scos pe interval…ar da perfect în catalog… Dan ÃŽl caracterizează genul acesta de cristalizare a miÈ™cării…merge…Tu te gândeÈ™ti chiar serios să-i scoÈ›i un catalog… Telefonul mobil sună. Leia răspunde. RosteÈ™te o serie de da-uri. Leia Bine, pa…mai bine mai târziu decât niciodată! Ironia soartei, îmi aduce Bogdan maÈ™ina din service…hai să luăm lucrările cu noi È™i continuăm sortarea la mine, de acord? Chem un taxi… Leia formează un număr, Dan adună lucrările de pe jos într-un vraf. SecvenÈ›a 80. (Bogdan aduce Jaguarul) Exterior, zi.ÃŽn faÈ›a casei lui Liviu Leia. Mai târziu. Liviu Leia È™i Dan stau în faÈ›a vilei lui Leia în plin soare. Jaguarul înaintează majestuos pe aleea de la intrare. Liviu Leia deschide cu telecomanda uÈ™a garajului. Jaguarul alunecă silenÈ›ios. Bogdan le zâmbeÈ™te complice celor doi prin geamul maÈ™inii. Jaguarul pătrunde pe jumătate în garaj. Apoi dă înapoi. Bogdan se dă jos È™i cei doi se apropie. Bogdan Leia, vezi că ai niÈ™te chestii prin garaj, de ce nu le-ai scos că era să È™i julesc maÈ™ina…! Leia Ba să am pardon, eu n-am intrat în garaj de astă primăvară, È™i din câte È™tiu eu, e pustiu… Bogdan Mda, e o lădiță de roÈ™ii chiar în mijloc È™i să nu vorbesc de alte ciurucuri. Hai să vezi! Dan Da tu n-ai alarmă pe garaj? Þi-o fi intrat vreun scamator… Cei trei intră în garaj. Leia Ba da domne, dar cred…cred că n-am pus-o când am plecat în Spania tocmai pentru că n-aveam maÈ™ina acolo…ce naiba ar fi fost de furat? Și eu sunt cam neglijent cu treburile astea… Să fi intrat careva? Mă-ndoiesc… Cei trei înaintează în garajul luminat cu lumină albă de neon. O lădiță de roÈ™ii tronează în mijlocul garajului lângă o alta peste care este aÈ™ezat un placaj, obiecte care creează astfel o masă È™i un scaun improvizat. Lângă un perete e un culcuÈ™ format din tot felul de È›oale È™i cârpe puse pe cartoane. Pe lângă pereÈ›i stau sprijinite coli, planÈ™e, desene. ÃŽn jur se văd unelte de pictură È™i desen. Gunoaie, cutii goale de conserve, È™osete, ziare, sunt semne că în garaj locuieÈ™te o persoană. Sfinte Sisoe, astea sunt planÈ™e făcute de mâna lui Chivu… Cei trei bărbaÈ›i se privesc consternaÈ›i. Dan Eu ziceam că se prăjea la mare, la soare…Ce-o fi fost în capul lui? Liviu Leia Să adunăm lucrările Dane…Bogdan, dă-mi È™i tu o mână de ajutor…Să ducem lucrurile astea-n casă…pe uÈ™a din spate… Cei doi ies din garaj pe uÈ™a din spate, care e o ușă obiÈ™nuită. Liviu Leia se aÈ™ează pe lădiÈ›a de roÈ™ii È™i-È™i pune capul în mâini. SecvenÈ›a 81. (Teodosiu e premiat) Interior sală de expoziÈ›ii. Festivalul de artă de la VeneÈ›ia. O sală amplă de expoziÈ›ii È™i printre lucrări se vede È™i aceea făcută de Chivu în atelierul profesorului Teodosiu. Purtătorul de cuvânt al unui juriu simandicos dă verdictele unei alegeri de la o tribună fistichie aÈ™ezată în faÈ›a unui public stilat. Prezentatorul(în italiană) Pentru toate aceste calități dar mai ales pentru ultima sa lucrare „Spiritâ€, premiul special al juriului revine marelui profesor, care ne-a uimit cu talentul său de adevărat magician al materiei sculpturale. Adrian Teodosiu! Din mulÈ›ime se aud aplauze. Lumina se stinge în sală iar obiectul de artă este luminat spectaculos. Lângă el, își face apariÈ›ia profesorul Teodosiu care dă din cap în semn de mulÈ›umire, împarte zâmbete È™i-È™i duce mâna spre inimă, împărÈ›ind gestul cu publicul spectator. Se aprinde lumina, lumea serveÈ™te cupe înalte de È™ampanie, admiratorii È™i presa îl înconjoară pe profesor. Lângă lucrarea de artă rămasă stingheră, criticul Liviu Leia scoate de la piept o hârtie È™i priveÈ™te atent asemănarea desenului cu forma sculpturii. SecvenÈ›a 82. (RecepÈ›ia lucrării) Exterior, zi. Curtea babei Arghira. ÃŽn curtea babei Arghira, petrecerea e în toi. Pe grătare încinse sfârâie mititei. Curge berea È™i vinul. Printre celelalte piese de sculptură din curte, într-o poziÈ›ie centrală față de miezul petrecerii este o sculptură acoperită de pânză. Misisica, cocoÈ›ată pe o scenă improvizată atrage atenÈ›ia publicului de la un microfon. Misisica StimaÈ›i concetățeni…Băăăi!… Misisica aÈ™teptă un pic cu o mutră bosumflată È™i dând nervos din picior până când rumoarea din grădină se atenuează. AÈ™a e mai bine…Ne-am adunat aici, după cum v-a zis maică-mea Arghira… Lumea izbucneÈ™te în aplauze la auzul numelui È™i cocoana îmbrăcată în costum popular se ridică de pe un fotoliu de rafie aÈ™ezat la umbra unei umbrele la care È™ade alături de rector , de Teodosiu de fiul său Lisandru È™i de Carastan. LiniÈ™te, liniÈ™te…Mamo, stai jos! AÈ™a…După cum vedeÈ›i, în spatele meu, aici, acoperită ca o mumie, se află o chestie…O chestie făcută de gagiu’ lu’ maică’mea…PROFESORUL TEODOSIUUUU!!! APLAUZEEE! Gata! Să dăm jos textila! Un bodyguard trage pânza care acoperă sculptura lui Chivu. Lumea aplaudă în delir, privind spre baba Arghira. Cocoana se îndreaptă către microfon. Baba Arghira StimaÈ›i prieteni, simt nevoia să fac câteva precizări, nu înainte de a-i mulÈ›umi fiicei mele pentru introducere…Merçi, dragă… Baba Arghira, o pupă pe Misisica È™i o împinge jos de pe scenă. Aceasta se dă jos îmbufnată. Acum câteva luni, discutam cu profesorul Teodosiu despre posibilitatea de a-i comanda o sculptură semnată de domnia sa…Demersurile s-au concretizat în lucrarea Spirit È™i trebuie să vă mărturisesc…eu n-am văzut o lucrare de o asemenea semeÈ›ie… materializată efectiv peste noapte…Într-un timp record, profesorul Teodosiu a reuÈ™it să ne aducă È™i-un premiu de la Festivalul de la VeneÈ›ia…dragi oaspeÈ›i…priviÈ›i, vorbele sunt de prisos, avem printre noi un geniu… Profesorul Teodosiu se ridică în picioare la aplauzele frenetice ale oaspeÈ›ilor. Pe rând, oaspeÈ›ii petrecăreÈ›i vin să-l felicite pe Teodosiu. Rumoarea creÈ™te. Nimeni nu bagă în seamă lama fină de marmură. Singur, Liviu Leia se duce È™i dă târcoale obiectului. Lângă el, Misisica. Misisica AÈ™a-i că-i miÈ™to rău, fulgulaÈ™u’ăsta…Eu nu-nÈ›eleg cum a putut prostu’ăla să facă aÈ™a o chestie…Eu cred c-a È™utit’o… Liviu Leia se uită pătrunzător la Misisica. Liviu Leia Să È™tii că…ai dreptate, mititico…E tare miÈ™to. Liviu Leia o ia de după umeri pe micuță. SecvenÈ›a 83. (Leia È™i gunoierul) Interior, zi. Atelier Teodosiu. Octombrie. Leia închide uÈ™a atelierului prin care vântul a adus înăuntru câteva frunze ruginii. Se aude zgomotul maÈ™inii de gunoi. Profesorul Teodosiu zâmbeÈ™te rece, duce la gură paharul. Liviu Leia se întoarce de la ușă, se aÈ™ează pe scaun, în faÈ›a profesorului. Nici un zgomot, numai ronțăitul găunos al maÈ™inii de gunoi. Cei doi se privesc în ochi, rece, distant. Profesorul Teodosiu ridică sticla È™i toarnă în pahare. Leia se foieÈ™te. UÈ™a atelierului se deschide iar sub o pală de vânt. Leia se ridică È™i se-ndreaptă s-o închidă din nou, dar un bătrânel gârbovit se strecoară în încăpere cu capul plecat È™i se îndreaptă în liniÈ™te spre coÈ™ul de gunoi din colÈ›ul încăperii. Leia în picioare È™i Teodosiu aÈ™ezat jos pe scaun fixează consternaÈ›i cipilica bătrânului gunoier. E cipilica viÈ™inie a lui Chivu. Teodosiu È™i Leia se privesc o fracÈ›iune de secundă. Teodosiu bea nervos. Leia îl opreÈ™te pe bătrânul care a lăsat coÈ™ul gol de gunoi È™i se îndreaptă spre ieÈ™ire. ÃŽl apucă ferm de braÈ›. Bătrânul ridică o privire moale, speriată. Liviu Leia Stai aÈ™a moÈ™ule…De unde ai cipilica asta? MoÈ™ul Mmm,hhh,mmm… MoÈ™ul se smuceÈ™te molatic. Se uită speriat în jur. Scoate sunete guturale. Leia îl scutură. Liviu Leia Hai moÈ™ule, dă pe goarnă! MoÈ™ul face semne disperate, arată cu degetul spre gură È™i hârâie. Teodosiu se luminează la față. Teodosiu E mut, moÈ™u… Leia îl smuceÈ™te agresiv pe moÈ™. Urlă. Liviu Leia Zi moÈ™ule, lasă bălmăjeala, de unde ai cipilica…? Leia îi smulge moÈ™ului cipilica de pe cap. MoÈ™ul dă din cap. Arată cu degetul spre coÈ™ul de gunoi pe care l-a adus în atelier. Leia îi dă drumul la braÈ›. Ce vrei să zici acolo, ă? Că vrei s-arunci asta la gunoi…? Þi-arăt eu moÈ™ afurusit! Leia îl ia pe moÈ™ de guler. Teodosiu se foieÈ™te. MoÈ™ul scoate sunete guturale È™i-È™i apără capul. Arată insistent spre cipilică È™i spre coÈ™ul de gunoi. Ce mă, ce…? Ce vrei să zici cu hârâielile tale moÈ™ afurisit, spune adevărul! MoÈ™ul face isteric tot felul de semne. Cu degetele mari arată în spate, îi smulge cipilica lui Leia È™i o aruncă în gunoi. Leia o scoate. Ce? vrei să zici c-ai găsit-o în gunoi? MoÈ™ul dă bucuros din cap. ZâmbeÈ™te cu o gură È™tirbă. Leia îl scutură, îi îndreaptă hainele. Teodosiu face feÈ›e, feÈ›e. Hai că-ncepem să ne-nÈ›elegem…Uite ia aici niÈ™te bani…pentru cipilică… MoÈ™ul face semne de mulÈ›umire È™i dă să iasă. Leia îl reÈ›ine. Teodosiu se suceÈ™te pe scaun cuprins de panică. Nu pleci nicăieri…Stai aÈ™a. Stai aÈ™a! ÃŽmi iau haina… Leia își ia haina din cuier. Se îmbracă în viteză, nici nu-l mai bagă în seamă pe Teodosiu. Și plecăm împreună, vreau să aflu totul despre cipilica asta, ai înÈ›eles? ÃŽÈ›i plătesc eu salariu’ pe toată viaÈ›a! Să mergem… MoÈ™ul hârâie, se uită în dreapta È™i-n stânga ameÈ›it. Leia îl târăște afară din atelier, îl È›ine amical de gât. SecvenÈ›a 84. (ReacÈ›ia lui Teodosiu) Exterior, zi. ÃŽn faÈ›a atelierului. Octombrie cu vânt. Câteva clipe mai târziu. Liviu Leia deschide portiera Jaguarului È™i-l împinge pe moÈ™ înăuntru. Se îndreaptă apoi spre portiera È™oferului. Teodosiu iese în uÈ™a atelierului È™i zâmbeÈ™te È™i rosteÈ™te arogant. Teodosiu Și ce crezi c-o să rezolvi cu moÈ™u’ ăsta…domnu’Leia… Liviu Leia distant È™i amenințător Mai vedem noi!… Liviu Leia se aruncă în maÈ™ină lângă moÈ™. Demarează în trombă. SecvenÈ›a 85. (Leia pleacă cu gunoierul) Interior maÈ™ină, zi. Peste un moment. MaÈ™ina e în mers. Liviu Leia i se adresează zâmbind moÈ™ului. Mergem să vedem o fată frumoasă, ce zici? MoÈ™ul dă din cap nedumerit în semn de aprobare. SchiÈ›ează È™i el o urmă de zâmbet. Mă, da urât mai miroÈ™i! Ai nevoie de-o baie! MoÈ™ul râde cu gura È™tirbă È™i dă din cap. Jaguarul urcă pe lângă Parcul Carol, în care copacii au frunze zburătăcite arămii, pe È™ina de tramvai spre Filaret. Pe trotuar se grăbesc trecători zgribuliÈ›i. Vezi că ne-nÈ›elegem?… MoÈ™ul dă din cap È™i râde. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy