În centrul scenei – o masă cu o scrumieă și un scaun; lateral : Chelnerul, în rest întuneric.
Intră El, se așază la masă, cu fața la public
EL
-Vatman! Hai că mi-e sete.
CHELNERUL se apropie
-Da, vă rog.
EL
-O bere. Galbenă.
CHELNERUL
-Blondă.
EL
-Blondă, blondă, bineînțeles. Atât, mersi.
CHELNERUL
-Și pentru prietenul dvs.?
face semn cu capul către public
EL
-Care prieten, nebunule, nu vezi că-s singur?
Chelnerul iese din scena.
EL
-Iar sunt obosit, băgami-măcar o bere. Da’ să știi că ai haz,
auzi supraom. Ha , ha. Da, da, ai haz, mai bine ai grijă când
mergi pe stradă; că iar v-ați scos potăile să facă mizerie.
Apare chelnerul cu o bere, o lasă pe masă și iese.
EL
-Galbenă-i casa mea ca asta.
bea
-Să știi că ți-e aproape sfârșitul. Ce bună e.
se uită la halbă
-Mi s-a spus. Degeaba te mai zbați ca peștele pe uscat că...
apropo de pește, merge un păstrăv: Vatman!
Apare chelnerul.
CHELNERUL
-Să știți că nu mă cheamă Vatman.
EL
-Cum, mă, nu tu conduci bodega asta pe șinele capitalismului?
CHELNERUL se strâmbă
-??? Nu, eu sunt controlorul. Ia spune, ce-ți aduc, sau s-a hotărât
și colegul să comande?
EL
-Păstrăv.
CHELNERUL
-N-avem bucătărie.
EL
-Bine, mersi.
Chelnerul iese.
EL
-Ce ziceam? A, da, ce albastru-i cerul. se uita in sus
Știu, urmează să mă-ntrebi ce înseamnă albastru. Tu
n-ai văzut niciodată albastru. Pentru că n-ai ridicat ochii
din mocirlă. Cerul, doar cerul e albastru. Ce-i cerul? Hmm...
scoate o țigară, o aprinde, trage adânc, scoate un nor mare de fum
...ăsta-i cerul. Da, da, vă duceți cu tot cu metrourile voastre și
nu în cer vă duceți. Ha, ha, hmmm... mă scuzi, vorbesc că..rțile
sunt frumoase știi? Știi, știi, că-n ele te ascunzi când nu mai ai
unde. Dup-aia spui că ai avut noaptea revelații, că știi răspunsuri.
Știi răspunsuri te-ntreb? Ia spune-mi: încotro? A, încolo?
arată cu degetul în dreapta. Stinge țigara în scrumieră
Auzi, daaa... ce bine e așa. Mă-ntreb oare... de fapt: te-ntreb
oare știi ceva? adică deții ceva? așa mă și gândeam. Aș
încerca niște crochete de cașcaval. Da, știu, nu-i bine să
uiți în soare. Și nici să te joci cu focul, să știi. Hm... oare
de ce așa? Oare de ce nu mâine? Cum, mâine e altul? Am
auzit că nu sunt singurul.
își fracă ochii
Vă văd.
se ridică de pe scaun și înainteaza doi pași spre public
Vă văd.
se așază la loc
De ce nu au bucătărie? Oare budă au?
Se ridică și iese. Din partea cealaltă vine chelnerul.
CHELNERUL spre public
Vrei să comanzi?
se întoarce cu spatele, după aceea înapoi
Ce dracu’ e cu voi nebunii? Habar n-aveți pe ce lume trăiți.
Ia berea de pe masă și iese. Intră El, se așază.
EL
Ce budă, tată! Nici să te caci în ea nu merită. Cum?
Cam ca lumea asta, ai dreptate.
Intră Ea.
EA
Nu mai sunt mese?
Apare chelnerul cu un scaun pe care îl pune la masă cu fața spre public.
CHELNERUL
Poftiți.
EA se așază
Mersi, o vodka.
Chelnerul iese, se întoarce cu un pahar, i-l dă ei în mână și pleacă.
EA
bea o gură și, către public
Ce roz e vântul. Nu îi simți și tu veselia?
EL
Oare ce s-ar mai putea întâmpla? Cu mine vreau să spun,
că tu, știm amândoi că ești damnat.
EA
Vreau să-mi cumpăr o pisică. Cică îmi va deschide nu știu
ce porți spre alte tărâmuri. Oare? Chiar că. Dahmmm... tu
ce părere ai? Zici că tu mai stai pe aici?
EL
Știi cum ar fi o broască fără limbă? Ca tine fără ei. Ha, ha...
ce glumă proastă, mă ierți. Da’ oare mai vine cometa aia să
rămân și io odată singur?
EA bea
Să știi că-mi place de tine. Nu prea ești tu bun la nimic da’ ai
voință, nu glumă. Vrei cu tot dinadinsul să trăiești. Dar pentru
ce? Te întreb: pentru ce?
EL își aprinde o țigară
Am doi pepeni acasă: unul roșu și unu’ galben. Pe ăla roșu l-a
mâncat lăcusta. Ãla galben și-a luat zborul. Păi ce viață de pepene
mai e și asta, frate?
EA
Frumoasă-i marea iarna. Cât de frumoasă e. Eu n-am văzut-o
niciodată. Poate trăiești tu s-o vezi măcar o dată. Pentru mine.
EL
Aș zbura și eu ca pepenele galben. Spui că nu se poate? Știu
că un pepene nu poate zbura. Însă eu... dacă mă străduiesc?
EA bea
De ce nu se poate? De ce nu se poate?
se uită în jos, în sus
De ce?
spre public
mă ții aici; mă ții legată ca pe o floare să nu-și ia zborul.
EL
Aș vrea să merg la Polul Nord odată. Tu nu? Oare cum o fi?
Aș vâna balene. Ha, ha, mda, într-adevăr mai bine la Polul Sud.
Ea începe să plângă, aruncă paharul.
EL
Da, m-am cam săturat.
se uită în sus
Și el nu mai vine.
EA
se uită în sus
De ce nu vii odată? Nu-nțelegi?
EL
se ridică, o ia pe Ea de mână
Hai.
EA
Hai.
Ies ținându-se de mână. Apare chelnerul, ridică paharul pe care Ea l-a aruncat.
CHELNERUL către public
Io v-am spus, da’ voi nebunii credeați că-i așa ușor...
Iese. Se aprinde o lumină deasupra scenei.
VOCEA
Cine mă strigă? Ce, ce , ce? Cum? Prea târziu? Da, da, da...
De fapt e prea devreme, da’ hai, acum că tot am venit... vrea
cinev...Băi, eu nu-s unde trebuie! Sau când? Sau cum? Da, da,
nu așa – asta era. Hm, dar cum ar fi... am uitat. Știe cineva?
Se stinge. Intră cei doi, îmbătrâniți, se așază la masă față în față. Ea scrie ceva, El se uită la Ea.
EA
Iaz din trei.
EL
Lac.
EA
Timp, patru.
EL
Haos.
EA
A, da! Stai, atunci iese număr din trei – vis.
EL
Păi da.
Se uită unul la celălalt, se țin de mână. Se aprinde lumina deasupra lor. Amândoi se uită mirați în sus.
EL
Ce-i asta?
EA
Nu știu, dar îmi pare foarte cunoscut.
EL
Și mie... poate...
EA
Să fie oare... se poate să...?
VOCEA
Cum? Știți CUM trebuie să fie?
EI
Da!
VOCEA
Amintiți-mi.
EL
Unu!
EA
Roz!
pauză
EI
Da, așa!
VOCEA
Hm... îmi place, îmi place... Da, hai că merge. Hai! E timpul.
Ei se ridică în picioare, lumina se stinge, ei cad la pământ, fără viață. Apare chelnerul, și el îmbătrânit, se uită în jur, se înfurie, aruncă cu scaunele
CHELNERUL țipă
Nu așa, nebunilor, nu așa!