agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-13 | [This text should be read in romana] | Tangoul bufonilor din Vancouver -(d-lui V. ) Personaje: - Kukla - El sau Omul fără nume - EA Bufon - EL Bufon scena 1. Decor: scena împărțită in două, separată de un perete; în partea dreaptă, o bibliotecă - rafturi înalte, cărți pe jos, o scară, un scaun fără spătar; în stânga, o baie - chiuvetă, cadă, o oglindă... La ridicarea cortinei, El va fi în bibliotecă, urcat pe scară, căutând niște cărți, iar Kukla privindu-se în oglindă. Kukla(îndreptându-se spre oglindă și întinzând mâna): Mă uit în oglindă. El(chinuindu-se să ajungă o carte): Încă puțin și ajung. Kukla(având în continuare mâna întinsă ca și cum ar vrea să atingă oglinda): Și dacă-ți zic că mă uit în oglindă... El: Nu ajung. (Kukla își retrage mâna.) Cine naiba o fi pus-o acolo?! Kukla: Nu știu... Nu știu de ce mă uit în oglindă. El: Mai bine... Kukla: Da, mult mai bine. (Ambii ies, apoi reapar -El în baie, Kukla în bibliotecă. Kukla se așază pe scaun, ia o carte și începe a se privi în ea ca într-o oglindă.) El(în fața oglinzii citește ca dintr-o carte): A fost odată ca niciodată, că de nu era nu se mai povestea. A fost odată Ea. Kukla(admirându-se în continuare în oglinda cărții): Eu... El: Și nu exista zi în care să nu-și admire chipul în oglindă. Kukla(contemplativ): Oglinda - singurul meu adevăr. El: A ajuns să fie ea însăși o oglindă. Dar mințea, era un sfetnic ipocrit. Kukla: Când se uită în oglinda ochilor mei, toți se văd atăt de frumoși... El: Toți erau urâți. Credea că oglinda îi va putea conserva tinerețea. Kukla: Bătrânețea m-a durut... El: Și, într-o zi, ieși Kukla încrezătoare să se plimbe. Își luă pălăria, umbrela, sandalele cele noi și încuie ușa în urma sa. Kukla: Da, atunci nu am uitat să încui ușa. El: Merse singură și uitată prin parc și constată că și-a uitat oglinda acasă. Kukla: Bătrânețea mă doare... - cortina - scena 2. Decor: Într-o stație de tramvai. Kukla așteaptă, intră El. El: Bună. Kukla: Să știi că aștept tramvaiul 34. El(ironic): Ce-ai pățit, ești nebună? Ai uitat că numerotarea s-a oprit la 17? Kukla: Eu aștept tramvaiul 34! Dar tu, tu ce faci aici? El: Ah, eu aștept tramvaiul 43. Kukla: Păcat. Dacă l-ai fi așteptat și tu pe 34, am fi putut merge împreună. El: Îl poți aștepta tu pe 43. Kukla: Și pe-al meu cui îl las? El: Ce știu eu? Dacă vrei, putem da un anunț în "Mail & Globe". Kukla: Nu citesc ziarul. El: Păcat, l-am fi putut citi împreună. Sau... poate nu știi să citești. Kukla(uitându-se la ceas): Nu mai vine. El: Și al meu are o întârzâiere de zece minute. Kukla: Ce coincidență! El: Se pare că nu mai vine. Să mergem. Kukla(mirată): Unde? El(arătând în toate direcțiile): Încolo. Kukla: Nu vreau! Acum, lasă-mă, trebuie să plâng. El: De ce? Kukla: Să vadă lumea că sufăr. El: Dar pe noi nu ne interesează. Kukla: Sincer, nici pe mine, însă trebuie, așa se face. El: Atunci plângi! Kukla: Aaa... deci vrei să mă vezi. El: Să știu și eu cum e, nu de alta. Kukla: Păi... fii atent! Mă așez pe bancă (se așază), îmi acopăr ochii cu palmele și scot niște sunete: hmmmm...., mmmââââmmm, hî, hî..., între timp, mai tragi și aer în piept (imită un plâns cu suspinuri) . Uite așa. Pricepi? Ia încearcă și tu. El(se chinuie): Nu pot. Kukla: Mai încearcă! EL( se mai străduiește puțin, după care renunță): M-am plictisit. Kukla: Sau ești un laș? El(revoltat): De ce nu mai circulă tramvaiele în ziua de azi? Kukla: Chiar crezi că-mi pasă? El: Dar stai aici și aștepți. Kukla: Ca și tine de altfel. (Pauză.) Însă trebuie. El: Trebuie? Kukla: Trebuie! El: Trebuie! Kukla: Trebuie!! (Pleacă împreună.) - cortina - scena 3. Decor: O sală de clasă. Kukla își piaptănă părul. Intră El.Se așază într-o bancă. El: Ce pustiu e aici... Kukla: În loc să te vaiți atâta, ai face mai bine să vii să mă ajuți să-mi împletesc părul. El(ajutând-o): Da, așa e, să vadă și ceilalți că te mai piepteni din când în când. Kukla(lăsându-și părul în mâinile lui): Urăsc țânțarii. El: Iar eu muștele. Kukla: Sunt lacomi, îmi chinuiesc somnul... El: În schimb, muștele put. Kukla: Dar nu înțeapă. El: Nu știu să plângă. Kukla: Ce, tu ai putut cumva? El: Nici nu m-am străduit. Kukla: Ești un laș, nu vrei să plângi! El: La ce bun? Kukla: Cum adică la ce bun?! Să vadă lumea că suferi. Doar tuturor ne place să ne știm compătimiți. El: Taci. Vreau să râd. Kukla: E molipsitor? El: Câteodată. (Râde.) Kukla: Îmi place. (Râd amândoi foarte amuzați. Apar cei doi bufoni.) EA Bufon( ținând strâns la piept o sticlă cu apă și râzând.) Apă! Apă! Ha, ha, ha, am apă. E a mea! (Apare și EL Bufon, încearcă să-i smulgă sticla.) Nu, e a mea! Nu-ți dau nici o picătură. Ajutor! Vrea să-mi fure apa! EL Bufon: Dă-mi-o! EA Bufon: Nu! La ce-ți trebuie ție apă? EL Bufon: Dă-mi-o! EA Bufon: Þi-e sete? EL Bufon: Da. EA Bufon( bea cu poftă în fața lui și râde): Mai vrei? EL Bufon: Da! EA Bufon(mai luând două înghițituri): Ce bună e... Ah, Doamne, ce sete mi-era! EL Bufon: Vreau! EA Bufon: Þie nu ți-e sete, tu vrei doar să mi-o iei. Așa, de-a dracului. Cum, să mă lași pe mine fără apă?!? Nuuu, nuuu... Asta, nu... EL Bufon: Dă-mi-o, nu fi proastă. Ai să te îneci. EA Bufon: Dacă ții morțiș, va trebui să iei de pe buzele mele. Va trebui să mă săruți. EL Bufon: Vreau din sticlă. EA Bufon: V-am spus eu, e un hoț! Ești un țânțar lacom și mincinos! EL Bufon: Iar tu o muscă spurcată! EA Bufon(ducându-și mâinile la urechi): A parole lorde, orecchie sorde! A parole lorde, orecchie sorde! EL Bufon: Hoț de la hoț nu fură, cara mia. A casa del ladro non ci si ruba, draga mea. EA Bufon: Știi ceva, caro mio? Asino che raglia mangia poco fieno. EL Bufon: Eu? Măgar?! EA Bufon: Chi rompe, paga. EL Bufon(contrariat): Acum ce naiba am mai spart? EA Bufon: Au, au! Taci, gata! Mă dor urechile. EL Bufon(ironic): Di dolore non si more. EA Bufon: Cred că ai vorbit prea mult și ti-e sete. (întinzându-i sticla) Bea! (EL Bufon dă să o apuce, EA Bufon o retrage.) Nu. Mai întâi îmi spui că suntfrumoasă. EL Bufon: Fie! Ești urâtă. EA Bufon(luând o gură de apă): N-am auzit. EL Bufon: Ești urâtă! EA Bufon (îi dă sticla) EL Bufon (o privește și i-o întinde înapoi) EA Bufon (refuză) EL Bufon (o pune jos): M-am răzgândit. Prefer să te sărut. EA Bufon (desfăcând sticla și punându-i-o în mână): Bea! EL Bufon: Nu vreau! EA Bufon. Bea! EL Bufon: Nu! Am să mă înec! Dacă îmi intră capul cu totul înăuntru? EA Bufon: Þi-l scot eu. EL Bufon: Și dacă rămâi și tu cu mâinile acolo, ce ne facem? EA Bufon: Nu știu. EL Bufon: Bea tu și dă-mi de la tine. EA Bufon: Și dacă-ți rămâne capul în gură la mine? EL Bufon: Atunci nu mai beau. EA Bufon: Eu vreau să te văd cum bei apă. EL Bufon: Nu, nu, tu vrei să scapi de mine. EA Bufon: Tu ai început. Ai atentat la sticla mea. A mea! Să-ți intre bine în cap: a mea. EL Bufon: Ia stai puțin. De unde o ai? EA Bufon: Nu te privește. EL Bufon: Ai furat-o, așa-i? EA Bufon: Poate. EL Bufon: Unde ai găsit-o? EA Bufon: În tramvai. EL Bufon: Când? EA Bufon: Ce-ți pasă? EL Bufon: Ieri nu o aveai. EA Bufon: Da, era în tramvaiul 43. EL Bufon: Nu. Era în tramvaiul 34. EA Bufon: Iar ești prost. Nu știi că s-au oprit cu numerotarea la 17? EL Bufon: Și ce căutai, mă rog în tramvaiul 43? EA Bufon: Acum ești și mai prost; doar am stat toată ziua cu tine, nu mai ții minte? Dar tu, ce căutai în 34, mio caro? EL Bufon(încurcat): Aaa... EA Bufon: Te-am prins! EL Bufon(intrigat): Stai, stai, stai. EA Bufon: Unde? EL Bufon (învârtindu-se în jurul ei): Așteaptă un pic. EA Bufon(enervată): Dar nu plec nicăieri! EL Bufon: Cum de știi că eram în tramvaiul 34? EA Bufon(râzând): Nu se poate... nu se poate să fii chiar atât de idiot. Mi-ai spus-o chiar tu adineauri. EL Bufon: A, deci nu m-ai văzut. EA Bufon: Nu. EL Bufon: Atunci înseamnă că nu am fost nicăieri. Hoțul neprins e om cinstit. EA Bufon: Știu. Þi-am zis că am stat ieri tot timpul cu tine. EL Bufon (gândindu-se): Și eu cum de nu te-am văzut? EA Bufon : Trebuia să te uiți mai bine. EL Bufon: Mă faci și chior pe deasupra. EA Bufon: Doar n-ai vrea să te spăl eu pe față. EL Bufon: Muscă! EA Bufon: Þânțar prost! EL Bufon: Parcă eram măgar. EA Bufon: Ei și? Nu poți fi ambele în același timp? EL Bufon: Hotărăște-te odată! Ori țânțar ori măgar. EA Bufon: Mă mai gândesc. EL Bufon: Fă-o repejor, să știu și eu care-i treaba. EA Bufon: S-o luăm rațional. În caz că aleg măgarul, ai să-mi ragi toată ziua și ai să mă surzești. Dacă mă opresc asupra țânțarului, ai să mă piști și n-am să pot dormi deloc. Ce propui? EL Bufon: Să te hotărăști, muscă parșivă ce ești! EA Bufon: Măgarule! EL Bufon: Iha! EA Bufon: Ce ți-am spus eu? EL Bufon: Mă lași într-o criză de personalitate. EA Bufon: Așa-ți trebuie. Când mi-ai cerut apă, trebuia să fi pus în calcul și problema asta. EL Bufon: La urma urmelor, ce-mi pasă? Il mondo e bello! Il mondo e bello! EA Bufon : Ma certo, iubitule. Păcat că ne plictisim. EL Bufon: Da... ce mai? Femeile... orice le-ai face, orice le-ai zice... Donna e lunna , oggi serena, domani bruna! Donna e lunna, oggi serena, domani bruna! EA Bufon(zgâțâindu-l): Lucio! Lucio! EL Bufon: Ce vrei? EA Bufon (îl întoarce spre Kukla și El.) EL Bufon: Ooo... Buon giorno! EA Bufon(foarte amabilă): Adică... vrea să spună "Bună ziua! "(Kukla și El încep să râdă.) EL Bufon(arătând spre Ea Bufon): Zazelia. EA Bufon(arătând spre EL Bufon): Lucio. (Kukla și El râd din nou.) EL Bufon(tușește și privește spre EA Bufon.) EA Bufon(arătând spre EL Bufon): Lucio. EL Bufon(arătând spre EA Bufon): Zazelia. El(serios): Am înțeles. (Pauză.) EA Bufon(încurcată, dar furioasă în același timp pentru că ceilalți doi nu au făcut prezentările): Poate vreți puțină apă! Kukla: Nu. EL Bufon: Sau poate vă simțiți incomodați că nu am făcut prezentările. Eu sunt... El: Zazelia, iar ea Lucio. EA Bufon: Vai, nu, ați înțeles greșit. Eu sunt... Kukla: Lucio, iar el Zazelia. EL Bufon: S-o luăm de la capăt. EA Bufon: Buon giorno, signore. Buon giorno, signorina. (Pauză.) EL Bufon (nervos): Il domandare e lecito, il rispondere e cortesia. EA Bufon: Adică... Bună ziua căciulă că stăpânul n-are gură. EL(sec): E seară. EL Bufon: De fapt, e dimineață. EA Bufon: Ah, nu! E seară. Kukla: Dimineață... Toți odată: Nu mă interesează! EA Bufon: Așa spunem cu toții. Nu ne pasă de nimic niciodată. EL Bufon: Giusto, bambina mia, sulla pelle della serpe, nessun guarda alle macchie. EA Bufon: Qui casco l'asino... EL Bufon: Certo, aici nu-i lucru curat. EA Bufon(spre Kukla și El): Vă rugăm frumos să ne scuzați. Am vrut doar să fim amabili și să ne prezentăm ca să știți cu cine aveți de-a face. El: Suntem prea ocupați. Kukla: Eu abia am învățat să râd și trebuie să mai exersez. EL Bufon: Să râzi? Adică așa? (Începe să plângă.) Kukla: Nu, oprește-te! Acesta e plânsul. EL Bufon: Te înșeli. Acesta e plânsul. (Începe să râdă.) El: Ai face mai bine să iei o gură de apă. EA Bufon: Da, chiar așa. Poftim sticla. EL Bufon(respingând-o; amenințător): Zazelia... EA Bufon: Haide, Lucio, nu fi rău. EL Bufon: Ce, deja v-ați pus de acord? Vrei să rămâi cu el? Îți place? EA Bufon: Lucio, caro... EL Bufon: Mi-a spus să beau apă. Am înțeles aluzia, cara mia. Vrea să scape de mine, ca să rămâi numai pentru el. (spre Kukla) Dar dumneata, domnișoară, de ce-i permiți să-și bată joc de tine? EA Bufon: Lasă insinuările. De fapt, tu vrei să te descotorosești de mine și să te duci cu ea. (către El sau Omului fără nume) Chiar ești orb? Nu vezi că te minte pe față? O să ți-o fure. El: Vom fi fiind noi orbi, dar voi sunteți surzi. Nu pricepeți că nu ne pasă nici cât e negru sub unghie? EA Bufon: Ce-ți spuneam eu, Lucio? Il mondo e bello într-adevăr, dar oamenii se plictisesc și de aceea nu la mai pasă de nimic. EL Bufon: Să bea apă din sticla noastră. Poate li se mai limpezesc mințile. EA Bufon: A noastră?!... A mea, vrei să zici. EL Bufon: Nu, a noastră, cara Zazelia. Fiindcă ai găsit-o, nu-ți aparține, deci, o vei împărți cu mine. Și apoi... quattro occhi vedono meglio di due. EA Bufon: Nu mai fi atât de grijuliu; dacă se va întâmpla să am probleme de vedere, îmi voi lua ochelari. Nu voi depinde de tine. Mă descurc și singură. Dar, ai răbdare, îți vine și ție rândul. EL Bufon: Si, si, ca întotdeauna, oggi a te e domani a me, iar cum ziua de mâine nu mai are de gând să vină... Ești egoistă, Zazelia. EA Bufon: Ognun per se e Dio per tutti! Ce să-ți fac dacă ești prost și te lași pe mâna mea. EL Bufon: Quel che donna vuole, Dio lo vuole! EA Bufon(Kuklei): Ne jignește rasa. Auzi la el, ce vrea femeia, vrea și Dumnezeu. He-hei,Lucio, de-ar fi într-adevăr așa, ți-ar fi frică până și să te mai apropii de mine. EL Bufon: Nu mai spune... EA Bufon: Mă subestimezi, caro... EL Bufon: Să lăsăm prostiile astea, mai bine ne-am gândi cum să ne facem plăcuți acestor doi indivizi. EA Bufon: Ai dreptate. EL Bufon: În sfârșit recunoști și tu. EA Bufon: Chiar crezi tot ce spun? EL Bufon(sărutându-i mâna): Mia cara donna, nu te mai preface. Voi pretinde că n-am auzit nimic. EA Bufon(e flatată, dar se ascunde; Kuklei): Signorina, o gură de apă... Kukla(ia sticla, o agită, desface capacul și privește înăuntru) EA Bufon(vine alături de Kukla): Acqua torbida non fa specchio. EL Bufon(apropiindu-se de El): Spune-i și tu, într-o apă tulbure nu te poți oglindi. EA Bufon(repetându-i Kuklei): Acqua torbida non fa specchio. El: În cazul ei, da. Apa trebuie să fie cât mai tulbure pentru a nu-și vedea ridurile. A îmbătrânit. Kukla: Bătrânețea m-a durut. EA Bufon: Nu te teme, n-ai să mori încă. EL Bufon: Vedi Napoli e poi muori. EA Bufon(lui EL Bufon): Lucio, ce sfaturi îi dai? Ma como?! Como, si tutte le strade portano a Roma? EL Bufon: Zazelia, e doar o vorbă. Fiecare cu Neapolele lui. EA Bufon: Dar există numai unul singur. EL Bufon: Ah, le donne! El: Sunteți din Neapole? EL Bufon: Finalmente! EA Bufon: Nu, noi suntem din Vancouver. El: Și atunci de ce vorbiți în italiană? EA Bufon: Pentru că nu ne place engleza. EL Bufon: Minte. Vorbim în italiană, deoarece, în viziunea noastră, Vancouver ar trebui să fie în Italia. Kukla(disprețuitoare): Vancouver în Italia?! EL Bufon: Da, domnișoară... (Kukla nu spune nimic.) domnișoară... (așteaptă un răspuns) Kukla: Domnișoară și atât! EA Bufon(către El): De ce nu ne spune cum se numește? De ce nu vreți să faceți prezentările? Kukla: Nu le spune. EL Bufon: De ce? Kukla: Să-mi furați numele? El: Atât i-a mai rămas. Kukla: Și apoi... un nume nu spune mai nimic. La ce v-ar ajuta? EA Bufon: Tocmai, nu ar schimba mare lucru. Te temi? Kukla: Nu, dar nu vreau. El: Haide, hai să ne prezentăm. Așa se face. Kukla: Vai, cum de nu mi-am dat seama. Ai perfectă dreptate. Să vadă lumea că știm cum ne cheamă. EL Bufon: Deci... Kukla: Numele meu se traduce prin "păpușă". EA Bufon: Domnișoara Păpușă? Kukla(puțin amuzată): Nu... Kukla. Mă numesc Kukla. El: Iar eu sunt... (doar Kuklei) Cine sunt? Iar eu sunt... eu! Kukla: El nu are nume. EL Bufon: Cum să nu aibă? Kukla: Foarte simplu. Nu i-am spus în nici într-un fel până acum, iar dacă nu te strigă cineva pe nume, de unde să-l știi? EA Bufon: Lucio, nu ți se pare straniu? EL Bufon: Deloc. Eu de unde mi-am auzit prima oară numele? Din gura ta. Tu de unde l-ai învățat pe-al tău? De la mine. EA Bufon: Și n-ai vrea să-ți punem un nume? Kukla: Chiar vă rog să-i căutați unul, eu mă chinuiesc de mult timp. EA Bufon: Ce-ai zice de... Mariano! Kukla: M-am gândit. Nu-i merge. EL Bufon: Frederic. Kukla: Nu. EA Bufon: Francois. Kukla: Nici ăsta nu-mi place. EL Bufon: Arthur! Kukla(strâmbându-se): E prea... EA Bufon: Cum? Kukla: Englezesc! EA Bufon: De ce nu-l lași pe el să decidă? Kukla: Pentru că eu voi fi cea care îl va striga. EL Bufon: Și cu noi cum rămâne? Kukla: Voi veți pleca în curând înapoi, în Vancouver. EA Bufon: Dacă ne răzgândim? EL Bufon: Chiar ne place aici. Kukla: Treaba voastră. Însă nu-i veți fura numele. El: Taci! Nu-ți dai seama că m-am făcut de rușine? Acum au aflat toți că nu știu cum mă cheamă. Kukla: Mai există și oameni fără nume. El: Dar nu eu. EL Bufon: Napoleon! Tu vei fi Napoleon! Kukla: Sunteți nebuni? EA Bufon: Da, chiar așa! Vei fi Napoleonul nostru. Kukla. Nu. E mai bine să rămână fără nume. El: Nu mai contează. Voi evita să mă prezint, iar lumea va crede că sunt puțin mai ciudat. Kukla: Mă sperii. Vor crede că ești prost. El: Dacă am trăit atâta timp fără un nume, de ce nu aș putea trăi astfel în continuare? Kukla: Fie! Înțelegeți acum de ce nu am vrut să ne prezentăm de la bun început? (Omului fără nume) Numai tu ești de vină! Ce bine e în tramvai... Stai liniștit pe locul tău și nu te întreabă nimeni nimic. Lumea știe că știi. EA Bufon: Dar ce știi? Kukla: Oamenii văd că știi să te așezi pe un scaun și e de ajuns. Dacă ți-ai găsit un loc în tramvai, înseamnă că știi să-ți găsești un loc. Lumea vede și știe tot. Te vede mergând și e conștientă că știi să mergi, te vede râzând, știe că poți să te bucuri, te vede numărând bani, știe că le cunoști puterea, te vede că plângi, știe că suferi. Oamenii trebuie să vadă. Simt nevoia să observe și să se lase observați, că nu sunt un nimeni, că există, că știu să trăiască. (Râde.) EL Bufon(Kuklei): Așa e. Trebuie să le arătăm că știm. El: N-am de ales. Accept să fiu Napoleon. EA Bufon și El Bufon(aclamând): Viva Napoleone! Viva Napoleone! EA Bufon: Acum ești mai rege decât regele însuși. EL Bufon: Si, mia cara Zazelia, piu reale del re. EA Bufon: Nu e nevoie nici măcar de prea mult efort. Poco popolo, poca predica. Suntem doar trei. EL Bufon: Poco popolo, poca predica! EA Bufon: Cu cât mai puțini oameni, cu atât mai puține vorbe! El(intrând în joc): Poco popolo, poca predica! Kukla: Bravo! Acum va crede lumea că știi și italiana, că știm italiana. Poco popolo, poca predica! El(luând-o de mână): Mia cara... Kukla: Napoleon... El mio Napoleone... EA Bufon: Numai să nu vă luați nasul la purtare. Ce-i prea mult, strică. El: Tutto fa brodo. EL Bufon: Ai grijă. Noi am fost buni cu tine, ți-am dat un nume, o identitate, iar acum tu vrei să ne furi din personalitate. EA Bufon: Ești o maimuță! Și s-ar putea să te detronăm dacă vei continui cu atitudinea asta de nerecunoscător. Nu-ți vom mai rosti numele și vor afla toți că ești un ignorant și nu-ți cunoști numele. Kukla: De mine ați uitat? Îl pot striga eu. EA Bufon: Lasă, că ți-o coacem și ție dacă nu-ți convine. Îți vom spune D-ra Păpușă,iar lumea va crede că v-ați bătut joc de ea, că i-ați păcălit. Ei, ce părere ai? Kukla: Dar ce, ac de cojocul vostru nu-i? El: Vom anunța poliția că ne-ați furat sticla cu apă. Kukla: Pentru că această sticlă e a noastră. Nu am vrut să vă stricăm bucuria, de aceea nu v-am anunțat până acum. Însă impertinența a ajuns la culme. Vrem respect! EA Bufon: Occhio per occhio, dente per dente! El: Chiar acum mă duc. EL Bufon(apucându-l de braț): Noi doar am găsit-o, nu am furat-o. EA Bufon: Așa este. De unde era să știm că e tocmai a voastră? Kukla: Am lăsat-o în tramvaiul 34. El: Ba nu, eu am uitat-o în tramvaiul 43. EL Bufon: Eu am văzut-o în tramvaiul 34. EA Bufon: Ești prost? Eu am luat-o din tramvaiul 43. El: Ați recunoscut. Era în tramvai, restul nu contează. Deci... (dă să iasă.) EL Bufon(oprindu-l): Nu. EA Bufon: V-o putem restitui și totul rămâne ca înainte. Kukla: Nimic nu mai poate fi ca înainte. (cu reproș) Acum i-ați dat un nume. El: Te deranjează că eu sunt cineva și tu nu? Kukla: Nu vezi, sunt doar niște bufoni nenorociți care îl fac și pe dracu' -n patru să scoată bani. Dar nu vă dăm nimic! Au profitat de faima adevăratului Napoleon, ți-au sucit mințile, iar acum te vor obliga să-i angajezi ca purtători de cuvânt. El: Nici nu mă gândesc. EA Bufon: Renunțăm la această idee, dacă și voi renunțați să ne dați pe mâna poliției. Kukla: Bun, dar vrem despăgubiri pentru aproape cele 24 de ore în care sticla noastră a stat la voi. El: Eu nu mai am de gând să beau apă de acolo. Dacă ne otrăvesc? Kukla: De aceea nu a vrut el să bea. Iar ea... ori e o sinucigașă, ori s-a prefăcut, dar cred că s-a prefăcut. Abia acum pricep... Sunt niște perverși! Totul a fost plănuit! Au vrut să ne facă poftă, să ne ademenească să gustăm. Îți dai seama ce ar fi putut scrie în "Mail & Globe" ? "Cea de-a doua asasinare a lui Napoleon! Spectaculoasa crimă fără identitate!..." El: De fapt, voi sunteți ziariști. Bestiilor! (îi caută de microfoane) Unde-s ascunse? Unde le-ați pus? Kukla, caut-o pe ea! Eu mă ocup de el. (împingându-l deoparte pe EL Bufon) De ce ne spionezi? EL Bufon: Sunt nevinovat. El: Cine te-a trimis? EL Bufon: Nimeni. El: A, sunteți pe cont propriu. EL Bufon: Nu e adevărat. El: De ce tocmai noi? EL Bufon: Te înșeli. El: Ce cauți? EL Bufon: Suntem nevinovați. El: Ei, pe dracu'! Kukla(EI Bufon): Vrei să mi-l furi? EA Bufon: Nu. Kukla: Unde ați ascuns microfoanele? EA Bufon: Care microfoane? Kukla: Cum care? EA Bufon: Care?! Kukla: Microfoanele cu care ne-ați înregistrat , ca să aveți dovada că există și oameni fără nume , pentru ca mai apoi să ne șantajați, să scoateți bani de pe urma noastră.Să deveniți faimoși pe spinarea noastră. Nu vă putem permite, ne pare rău. El(apucându-l de guler pe EL Bufon): Vrei să mă faci de rușine în lumea întreagă? Cu ce ți-am greșit? EL Bufon: Presupuneri. EA Bufon. Nu suntem ziariști. El(îndreptându-se spre EA Bufon,iar Kukla spre EL Bufon): Camere video aveți? Kukla: Ar trebui să ne uităm sub capac. El: Sau poate sunt pe fundul sticlei. EA Bufon: Sunteți paranoici. El: La bugia ha le gambe corte. EA Bufon: Lucio! Lucio! Ne dezbracă de identitate! Ne fură hainele aparenței! EL Bufon(se smuncește și scapă din mâinile Lui; se repede spre sticla cu apă, Kukla încearcă să-l împiedice, dar nu reușește. EL Bufon varsă numai jumătate din apă, fiindcă este oprit de El.) Chiar începuseși să te crezi Napoleon? El(punând la loc capacul): Eu sunt un Napoleon! Kukla: Nu trebuia să-l oprim. El: De ce? Kukla(LUI Bufon): Aveai de gând să scoți camerele video, așa-i? Voiai să-ți dai masca jos, ca să vă lăsăm în pace. EA Bufon: Să fie oare adevărat? Suntem într-adevăr niște paparazzi, Lucio? EL Bufon: Nu te mai lua după gura lumii. Suntem nevinovați și punct! Kukla: Doar n-o să accepte adevărul. El: Ce facem? Kukla: Să distrugă probele incriminatorii, să plătească daunele materiale (arătând apa de pe jos) și morale (arătând sticla) și s-a rezolvat totul pe cale pașnică. El: Corect. Apoi redevenim prieteni, iar eu continuu să fiu Napoleonul vostru, piu reale del re. EA Bufon(luându-l deoparte pe EL Bufon): Ce părere ai, caro Lucio? EL Bufon: Bugiardi. Bu- giardi! Sunt aproape sigur că sticla nu e de fapt nici a lor, au furat-o și ei. Ia gândește-te, când am găsit noi sticla, nu era plină. I-am servit iar ei au refuzat. Dacă ar fi, fost într-adevăr a lor, ar fi luat măcar o gură, dar așa, s-au temut pentru că era începută. Altcineva băuse înaintea lor. (spre Kukla și El) De data aceasta nu schimbăm foaia, ci o rupem cu tot. Vă dăm noi pe mâna poliției. EA Bufon(punându-i mâna la gură și întorcându-l spre ea): Lucio... Stai puțin, nu mai are rost. EL Bufon: Ma per che? EA Bufon: Amintește-ți, eu am băut din sticlă. Voi muri. Te voi părăsi în curând, Lucio.(lăsându-și capul pe pieptul lui) Cine va mai avea grijă de tine? Când îți voi mai auzi minunata voce, cine mă va mai răsfăța, măgărușul meu năstrușnic? EL Bufon: Nu mai ține de mine de acum încolo. Raglio d'asino non arrivo mai in cielo. Ce pot face eu? EA Bufon: Măcar îți pare rău că mor? EL Bufon: Bineînțeles, Zazelia. EA Bufon(spre Kukla și El): Dar vouă? El: Și nouă... Kukla: Se mai întâmplă. Condoleanțe. EL Bufon: Mulțumim. Lasă, mia Zazelia, meglio fare una morte che cento. EA Bufon: Nici bine n-am murit și... gata! Ați început flirtul? Puțin respect. Eu mor acum. El: Poți muri fără nici o grijă. Mă ocup eu de cei doi. Doar sunt Napoleon, ce naiba! EA Bufon: Așa să fie! Îți muțumesc. El: N-ai pentru ce, îmi fac datoria. EA Bufon. Vino, Lucio. Să mor în brațele tale... (El o îmbrățișează, se așază într-o bancă și așteaptă. Muzică. Trebuie să pară punctul culminant al piesei, apoi, brusc, EA Bufon se ridică) De ce nu mai mor? EL Bufon: Nu știu. El: Poate ai noroc. Kukla: Eu zic că trebuie să mai aștepte. (Același joc.) EA Bufon: Chiar trebuie să mor? EL Bufon: Nu știu. El: Poate ai noroc. Kukla: Eu zic că trebuie să mai aștepte. EA bufon: M-am săturat să aștept! Ce, crezi c-am s-o rog? EL Bufon: Corretto. Nu vrea, nu vrea. Nu știe ce pierde. EA Bufon: Chiar așa. Să știți că nu mai am de gând să mor. Kukla: Pot încerca eu? EA Bufon: Ce șmecheră ești! Da, dar nu în brațele lui. Ia-l pe Napoleon. Ce onoare! Să mori în locul meu și încă în brațele unui Napoleon. Kukla(spre El): Ce zici? El: Eu știu... De ce să te sacrifici pentru o hoață? EA Bufon: Parcă am stabilit că nu a furat-o nimeni. EL Bufon: Doar am găsit-o ca și voi. EA Bufon: Chiar nu ați învățat nimic de la noi! A casa del ladro non ci si ruba. El: Giusto. Scuzi! Scuzi! (spre Kukla) Oricum, eu sunt de părere să mai trăiești vreo doi,trei ani. Las-o pe ea să moară. EA Bufon: Dar nu vreau! Kukla. Să mai așteptăm. EA Bufon: Ba uite că nu! O să ne continuăm discuția ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. EL Bufon: Unde rămăsesem? El: Nu mai țin minte. EA Bufon: Atunci să dezbatem altă temă. Kukla: Propune. EA Bufon: De exemplu, ce căutați voi în această sală de clasă? Kukla: Eu îl caut pe el, iar el... El: iar eu pe ea. EL Bufon: Nu înțeleg. Kukla: Lasă. Voiam doar să spun că am pierdut ambii tramvaiul și am venit aici să suferim EL Bufon: N-are logică ce spune. Sunt incoerenți amândoi. EA Bufon: Ridicoli mai bine zis. EL Bufon: Așadar... El: Probabil că vrem să ne simțim iar copii. Kukla: Poate am ajuns aici din instinct. EA Bufon: Varianta finală. El: Ce rămâne? Kukla: Nu știm exact ce s-a întâmplat. El: Noi suntem vecini de fapt. Kukla: Și, într-o zi, a fost să ieșim amândoi în același timp din apartament. El: Ne-am salutat pentru prima oară. Kukla: El a luat-o înainte pe scări. El: Stăm la etajul doi. Kukla: Voiam să mă plimb. El: Eu nu. Kukla: Și ne-am întâlnit mai târziu în parc. El: Ea își uitase oglinda acasă. Kukla: Apoi ne-am lăsat mânați de coincidență și ne-am văzut pentru a doua oară în stația de tramvai. El: Dar voi? EA Bufon: Lucio e de Neapole. EL Bufon: E Zazelia din Roma. Ne-am cunoscut in Vancouver, parcul Vancouver din Paris, deci, nici vorbă să fie de Canada. EA Bufon: Iar pentru că nu ne putem pune de acord, am decis să plecăm în adevăratul Vancouver, de peste ocean. EL Bufon: Acolo trăim. EA Bufon: Și tare am mai vrea ca el să fie în Italia și să ne lăudăm la toți că a fost o dragoste la prima vedere, în Vancouver, unde locuiam amândoi și eram vecini de bloc. EL Bufon: Zazelia a profitat de diplomație. Deci, mai pe șleau, nu vă credem. Kukla: Cum e posibil?! Napoleon, convinge-i! Nu-i putem lăsa să se îndoiască de noi,de exemplul ce-l oferim. El: Vă confirm cu mâna pe inimă, dau cuvântul de onoare al marelui Napoleon că ceea ce v-am povestit este adevărat. EA Bufon: Ei, Lucio?... Hai să-i credem, hai să mai adăugăm o faptă bună la catastif.Quando si e in ballo, bisogna ballare. EL Bufon: Am vrea să ne ajutați, să ne recompensați pentru buna înțelegere. El: În ce fel? EA Bufon: Să mutăm Vancouverul în Italia, eventual lângă Roma. EL Bufon: Greșit. Eventual lângă Neapole. EA Bufon: Roma. EL Bufon: Neapole! EA Bufon: Roma! Kukla: Eu am altă idee. De ce nu mutați Neapolele și Roma în Canada. Vancouver va fi între. EA Bufon: Bună idee, dar cum? EL Bufon: În ce le transportăm? EA Bufon: Vor fi toți locuitorii de acord? EL Bufon: Știu! Luăm totul în tramvai. Tu îți iei Roma în 43, iar eu Neapolele în tramvaiul 34. Merge? Kukla: Nu, nu, nu. El: Și noi avem nevoie de tramvaie. Kukla: Împăcați și capra și varza. EA Bufon: Nu prea dispunem de mult timp. EL Bufon: Zazelia, cara, nu încap toți în tramvai. Kukla: Stați așa. Voi v-ați tâmpit cu totul? A fost o glumă. Cum să mutați un oraș de pe un continent pe altul?! E imposibil. EA Bufon: Nu și pentru noi. Kukla: Din cauza lor se întâmplă totul. Niște măscărici au ajuns să facă legile. Cine vă credeți? Treaba începe să devină serioasă. El(ca o incantație): Oamenii o iau razna. EL Bufon: A parole lorde... EA Bufon: orecchie sorde! El: Oamenii o iau razna. EA Bufon: A parole lorde... EL Bufon: orecchie sorde! El: Oamenii o iau razna. EL Bufon: La cuvinte deșarte... EA Bufon: urechi surde! (El o ia pe Kukla și se așează ambii într-o bancă, rămânând ca niște stane de piatră.) Ce-am făcut, Lucio? Acum trebuie s-o luăm de la capăt. (Vor relua scena cu aceleași gesturi.) EA Bufon: Măgarule! EL Bufon: Iha! EA Bufon: Ce ți-am spus eu? EL Bufon: Mă lași într-o criză de personalitate. EA Bufon: Așa-ți trebuie. Când mi-ai cerut apă, trebuia să fi pus în calcul și problema asta. EL Bufon: La urma urmelor, ce-mi pasă? Il mondo e bello! Il mondo e bello! EA Bufon: Ma certo, iubitule. Păcat că ne plictisim... EL Bufon: Da... ce mai? Femeile... orice le-ai face, orice le-ai zice... donna e lunna, oggi serena, domani bruna! EA Bufon(îi observă pe Kukla și El; zgâțâindu-l): Lucio! Lucio! EL Bufon: Ce vrei? EA Bufon(îl întoarce spre cei doi) EL Bufon: Ooo... Buon giorno! EA Bufon: Bună ziua, Napoleone. EL Bufon: Buon giorno signorina. EA Bufon(Lui): Ma, hei, tu, el piu reale del re! Vorbește-ne. Buon giorno. EL Bufon(Kuklei): Signorina! Signorina! Donna buona vale una corona. Buon giorno! El solle brilla! Buon giorno! Buon giorno... (spre EA Bufon) Buon giorno, mia cara. EA Bufon: Buon giorno, mio caro... EL Bufon: Kukla, acum ce mai crede lumea? EA Bufon: Napoleone, nu ne lăsa singuri. Lucio, iar am rămas doar noi doi. EL Bufon: Am râs noi ce-am râs cu ei, ma... la fine del riso e il pianto, Zazelia mia.Una mano lava l'altra, e tutte due lavano el viso. EA Bufon(încercând o glumă ): Þi-am spus eu că ești un nespălat. Și leneș pe deasupra... EL Bufon: Vrei să redevii musculița mea? EA Bufon: Și tu măgărușul meu? EL Bufon: Nu, voi fi țânțar. EA Bufon: Una pulce llev... EL Bufon: Ssst! EA Bufon: il sonno! Să se afle. Þânțarul, cât de mic, îți poate alunga somnul. EL Bufon: Și pe ei de ce nu i-a trezit? (referindu-se la Kukla și El - ultimul începe să imite "plânsul" .) Acesta e râsul. E fericit. Probabil că visează ceva frumos.(Kukla începe să râdă.) Iar ea plânge. Sărăcuța Kukla... Sigur are un coșmar. EA Bufon(luând loc jos și întinzându-se după sticla cu apă): Apă. EL Bufon(ia sticla și o privește): Da, apă. (Se uită amândoi prin ea încercând să-și deslușească chipurile) EA Bufon(amuzată): Hm, îți zăresc numai gura. EL Bufon(la fel de distrat): Eu doar urechea dreaptă. EA Bufon: A vorbi și a auzi. EL Bufon: A spune și a crede? EA Bufon: A minți și a ignora. EL Bufon: Hm, acum îți zăresc nasul. EA Bufon: Eu ochiul stâng. EL Bufon: A vedea și a simți. EA Bufon: A admira și a trăi? EL Bufon: A trece cu vederea și a neglija. EA Bufon: Iar gura. EL Bufon: Urechea stângă. EA Bufon: Ochiul drept. EL Bufon: Nasul. (Sunt foarte amuzați. Coboară sticla dintre fețele lor.) EA Bufon(atingându-i buzele): Gură. EL Bufon(atingându-i urechea): Ureche stângă. EA Bufon(atingându-i ochiul): Ochi drept. EL Bufon (atingându-i nasul): Nas. EA Bufon(același joc): Nas! EL Bufon: Ochi stâng! EA Bufon: Ureche dreaptă! EL Bufon: Gură! (Își analizează fețele de parcă nu ar mai fi văzut ceva asemănător.Ca vrăjiți:) EA Bufon: Lucio, dar ce ochi frumoși ai! EL Bufon: Zazelia, câtă finețe la pielea ta... EA Bufon: Lucio, sei un gentleman. EL Bufon: Zazelia, sei una verdadera donna. (Kukla începe să plângă, iar El să râdă.)Li se schimbă continuu rolurile. EA Bufon: Ni se schimbă continuu rolurile. EL Bufon(se ridică brusc și, înșfăcând sticla cu apă, o lipește de pieptul său râzând):Apă! Apă! Ha, ha, ha, am apă. E a mea! EA Bufon(ridicându-se și fugărindu-l): Ba e a mea! EL Bufon: Ai vrea tu! Nu-ți dau nici o picătură! (ieșind din scenă) Ajutor! Vrea să-mi fure apa!!... (Liniște, după care Kukla scoate dintr-o bancă o sticlă plină cu apă, identică cu precedenta. Aduce din altă bancă două pahare și le umple cu apă.) Kukla: Apă. El(ridicând paharul): Apă! (Ciocnesc, iar când apropie paharele de gură, apar cei doi bufoni.) EL Bufon: Nu! La ce-ți trebuie ție? Vrei să di... (observă sticla de pe bancă.) EA Bufon: Aha! Știam eu. Prefăcuții dracului! Noi ne omorâm pe rând de la o sticlă de apă și voi... (dă să o apuce) Kukla: E noua mea oglindă. Nu întinde prea departe mâna! EL Bufon: N-ai învățat nimic! N-ai învățat nimic de la noi! EA Bufon: Îți spunem pentru ultima oară: acqua torbida non fa specchio. EL Bufon: În apa tulbure nu te poți oglindi. Varianta I de sfârșit: Kukla: Ssst... Să rămână numai între noi. (Toți sunt foarte amuzați. Încep să râdă.Dirijându-i:) Mai tare! Așa! Acum mai rar. Bun! Ia să vedem, un râs diabolic. Perfect! Să-l încercăm și pe cel extaziant. Bravo! Coborâm tonul. (Râsul încetinește.) Minunat! EL: Acum să trecem la plâns. Unul înăbușit. Da... merge. Mai departe. Bocetul din dragoste. Ooo, ce patetic, e grozav! Și cel de fericire. Vom plânge de fericire! (Care râd, care plâng, dar se formează perechi: Kukla cu EL Bufon și EL cu EA Bufon - ce dansează. Nu se va înțelege de sunt fericiți sau triști.) - CORTINA - Varianta a IIa de sfârșit: (Se lasă cortina după scena a treia.) scena 4. În stația de tramvai. EL Bufon și EA Bufon vor deveni oameni,iar Kukla și El se vor masca în bufoni. Zazelia așteaptă. Intră Lucio. Lucio: Bună. Zazelia: Bună. (Liniște. EA Bufon se uită la ceas; peste câteva secunde se uită și el la ceas. Ea se uită iar.) Mă scuzați, aveți cumva un ceas? Lucio: Da. (Însă nu-i spune cât e ora.) Zazelia: Mă scuzați, dar... aveți cumva un ceas? Lucio: Da! N-ați auzit? Da! Zazelia(puțin speriată): Mulțumesc. (EA Bufon se uită la ceas. Pauză.) Lucio(stânjenit): Mă scuzați, știți cumva cât e ora? Zazelia: Ora de ce? Lucio: Ora. Zazelia: Care? Lucio: Ora... ora de timp! Zazelia: Ah, nu. Mi-am uitat ceasul acasă. Lucio: Ce chestie!... Zazelia: Ce chestie? Lucio: Eu, de asemeni. (Ambii se întorc ca să nu fie văzuți când se uită la ceas.)Totuși, mă mai scuzați o dată... Așteptați cumva tramvaiul 17? Zazelia: Aaaăă... Da. De fapt... și da și nu, dar da. Dumneavoastră? Lucio: La fel. Am citit azi dimineață anunțul din "Mail and Globe". În sfârșit tramvaiul 17! Numai tramvaiul 17 pentru toți. Zazelia: "Statul vă pune la dispoziție începând cu data de 23 noiembrie, tramvaiul 17.Va circula absolut pe toate rutele posibile. Succes!" Lucio: L-ați învățat pe de rost? Zazelia: Nu, eu l-am trimis la ziar. Lucio: Angajat al statului? Zazelia: Cetățean al statului. Lucio: Acum că... am închegat cât de cât o conversație, îmi puteți spune cât e ora? Zazelia: De ce? Să luați cumva tramvaiul înaintea mea? Lucio: Păi, cum!? Nu vine pentru toți la aceeași oră? Zazelia: Depinde. Lucio: Eu însă vreau să iau tramvaiul o dată cu dumneavoastră. Zazelia: Dar aveți chei? Lucio: Chei?! Pentru ce? Zazelia: Ca să descuiați ușa tramvaiului. Lucio: Sunt încuiate?! Eee, aberații... Zazelia: Depinde de situație. Lucio: Nu se poate... Zazelia: Sunteți sigur? Puteți oare avea încredere în mine? Chiar credeți tot ce scrie în ziare? Sunteți sigur că nu am dat doar o alarmă falsă? Am vrut să văd câți proști vor veni. Până acum, unul... Lucio: Trebuie. Zazelia: Trebuie? Lucio: Trebuie! (Intră Kukla și El, deveniți bufoni.) EL: Bon soir. Kukla(analizându-i curioasă): Dar ce faceți aici? Zazelia: Bine facem. Lucio: Așteptăm. EL: Pe cine? Lucio: Tramvaiul! Kukla: Ooo, le tramway... Zazelia: Tramvaiul 17. El: 17? (în franceză) Zazelia: Da, ce vi se pare așa ciudat? Kukla: Cum, dar voi nu știți că nu există decât tramvaiul 71?! EL(întărindu-i spusele; în franceză): 71... - CORTINA - Varianta a IIIa de sfârșit: Varianta I + Varianta a IIa de sfârșit. - CORTINA - 12 mai - 21 octombrie 2003 a parole lorde, orecchie sorde = la cuvinte spurcate, urechi înfundate a casa del ladro non ci si ruba = hoțul de la hoț nu fură asino che raglia mangia poco fieno = măgarul care rage, mănâncă fân puțin chi rompe, paga = cine sparge, plătește di dolore non si more = de durere nu se moare il mondo e bello = lumea e frumoasă donna e lunna, oggi serena, domani bruna = nimic mai schimbător ca vremea și ca muierea il domandare e lecito, il rispondere e cortesia = bună ziua căciulă că stăpânul n-are gură sulla pelle della serpe, nessun guarda alle macchie = nimeni nu se uită că pielea șarpelui e pătată qui casco l'asino = aici nu-i lucru curat quattro occhi vedono meglio di due = patru ochi văd mai bine decât doi oggi a te e domani a me = azi ție, iar mâine mie ognun per se e Dio per tutti = fiecare pentru sine și Dumnezeu pentru toți quel che donna vuole, Dio lo vuole = ce vrea femeia vrea și Dumnezeu acqua torbida non fa specchio = în apă tulbure nu te poți oglindi vedi Napoli e poi muori = vezi Napoli și apoi să mori tutte le strade portano a Roma = toate străzile duc spre Roma piu reale del re = mai rege decât regele însuși poco popolo, poca predica = adunare restrânsă, predică scurtă occhio per occhio, dente per dente = ochi pentru ochi, dinte pentru dinte la bugia ha le gambe corte = minciuna are picioarele scurte raglio d'asino non arrivo mai in cielo = răgetul măgarului nu a ajuns niciodată până la cer meglio fare una morte che cento = mai bine să mori o dată decât de o sută de ori quando si e in ballo, bisogna ballare = dacă intri în horă, trebuie să joci la fine del riso e il pianto = după râs, urmează plânsul una mano lava l'altra, e tutte due lavano il viso = o mână spală pe alta și amândouă obrazul una pulce lleva il sonno = un țânțar îți poate alunga somnul |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy