PERSONAJE:

Sf. Petru – patronul barului „Poarta Raiului”
Bejan - proletar din tată-n fiu
Bachus – un hipiot mioritic
Iuda - un creștin rătăcit, muncitor la CONEL
Nick (prescurtare de la Nicolae) – un român cu gândul la emigrare

Barul „Poarta Raiului”. Sf. Petru după tejghea. Bejan, la masă cu o sută de „Stalinskaia” în față.

SF. PETRU: La mine vin mulți, prea mulți. Parcă ar fi concurs de împrejurări.
BEJAN: Ai câștigat, vreodată, un concurs de împrejurări?
SF. PETRU: Eu sunt un concurs de împrejurări.
BEJAN: (zâmbind) Profund, foarte profund. Mai profund decât procentul de alcool dintr-o sticlă de cognac „Miorița”
SF. PETRU: Să nu te legi de Miorița că se supără Meșterul Manole.
BEJAN. Dă-l în măsa! Să se supere.
SF. PETRU: Păgânule! Þi s-a urcat comunismul la cap!
BEJAN (încântat): Oho... e la un metru deasupra capului meu....

(muzică patriotică. Bejan adoptă o poziție corespunzătoare. Intră Nick. Nick are ochelari de aviator, cască de aviator, geacă de aviator pe spatele căreia scrie „TOP GUN”. Pe față, în dreptul inimii, geaca are drapelul SUA)

NICK (către SF. PETRU): Vezi? Vezi de ce vreau eu să plec? M-am săturat de comuniștii ăștia. Mi-e greață. Nu mai scapi de ei. Sunt peste tot.
BEJAN (vizibil deranjat de cele auzite): Da’, tu ce ești, mă?
NICK: Democrat. Și mă comport ca atare. Fug din țară.
BEJAN: Fugi mă. Fugi! Nici nu avem nevoie de dinăștia ca tine. Pleacă în UIE. Mergi la americani de mănâncă democrație pe pâine.
NICK: Asta și fac. Decât să mănânc rahat pe pâine aici, mai bine democrație la americani.
(se aude imnul SUA. NICK adoptă o poziție de drepți și își pune mâna dreaptă în dreptul drapelului SUA de pe geacă)

NICK: Nașterea mea pe aceste meleaguri a fost o greșeală. Sunt american și mă împac cu acest gând.
BEJAN: Bunicul tău a fost Unchiul SAM iar soră-ta Monica Lewinski.
(BEJAN și SF. PETRU râd)
NICK: Mai bine așa decât cu rude alde tătucu Stalin și Rasputin.




BEJAN: Proletari din toate țările, uniți-vă!

(intră Bachus)

BEJAN: A venit „meic lăv not uăr” în persoană.
NICK: Pentru un bolșevic știi destul de bine limba engleză.
BEJAN (intimidat): De la televizor...știi și tu....”main neim iz”....”asta la vista beibe”
BACHUS: Make love not war, man! (către SF. PETRU) O votcă pașnică, please!
SF. PETRU: Cu atitudinea asta o să ajungi în Iad.
BACHUS: Nu poate fi mai rău decât în Vietman. Chemați înapoi, trupele române din Vietnam! Nu au ce căuta în Vietnam.
SF. PETRU: Stai liniștit. Trupele române duc dorul fasolii în lunca Dunării.
BACHUS: Războiul trebuie oprit. Vietnamul nu este pământ românesc.
NICK (pierzându-și răbdarea): Plec spre aeroport. Sper să nu vă mai văd niciodată. Adio! Trăiască America! (iese)
BEJAN: Huooo....
SF. PETRU: Trăiască...
BACHUS: Give peace a chance!
BEJAN: Dobitocul....Nu lui i-a trebuit capitalism în România? Acum avem capitalism și murim de foame. Ceaușescu dădea de lucru și case la toată lumea.
SF. PETRU: Asta așa e... Era ca-n Rai. Toți la fel.
BACHUS (trăgând dintr-o marijuana): Flower power!
BEJAN: Parcă face reclamă la detergent.

(intră IUDA)

IUDA: A zis cineva, ceva despre detergent?
BEJAN (distrus): Altul....
IUDA: Ei bine, după doi ani de căutări, am găsit un detergent obișnuit.
SF. PETRU: Unde?
BEJAN: Unde?


BACHUS: Da de unde....
IUDA: La mama-n pod. Există un sistem și funcționează, nu?
BEJAN: Era unul, dar nu mai e. A venit capitalismul și l-a terminat. O să vă pară vouă rău...
IUDA: (luând o față gravă): Cred că unul dintre voi mă va vinde.
SF. PETRU: Ce vorbești?!
BEJAN: Ce să facă?
BACHUS: Do you want something to drink?
IUDA: Mâine voi fi răstignit. Iar unul dintre voi mă va vinde.
BEJAN: (derutat) Ãsta nu-i normal. Se crede ăla, cum îl chema?
SF. PETRU: Isus!
BEJAN: Nu măi... Ce Isus!? Ãla mă... Tudor Vladimirescu...
IUDA: (către BACHUS) Fă, ce ai de făcut!
BACHUS: (ieșind din scenă amețit): Make love not war!
IUDA (revenind la dispoziția inițială): Știe cineva cât e ceasul?
BEJAN: A trecut timpul. E vremea să facem ceva.
SF. PETRU: Vorbești ca un proletar.
BEJAN: Dar asta și sunt.
IUDA (pentru el): O fi frig în Grădina Gethemani?
SF. PETRU (către IUDA): Consumi ceva sau pleci?
IUDA: Fie voia Ta, Doamne!
(iese din scenă)
BEJAN: E țicnit rău săracu’!
SF. PETRU: E de la film.
BEJAN: Ce film?
SF. PETRU: Au dat aseară, filmul cu Isus și a rămas șocat.
BEJAN. Eu nu mă prea uit la filme. Mai mult la Telejurnal.
SF. PETRU: Vrei să fi miliardar?
BEJAN: Da....dar numai prin muncă cinstită.

(SF. PETRU așează două scaune și o masă. BEJAN se așează față în față cu SF. PETRU care capătă un aer de Virgil Ianțu)

SF. PETRU: Prima întrebare: Cine a construit canalul Dunăre – Marea Neagră? a) Gheorghe Gheorghiu Dej b) Nicolae Ceaușescu c) Ion Iliescu d) Corneliu Vadim Tudor

BEJAN: (după un minut de gândire): Gheorghe Gheorghiu Dej a trăit în altă epocă, Ion Iliescu a construit social democrația cu trei mandate, C. V. Tudor construiește România Mare. Cred că tovarășul Nicolae Ceaușescu. Deci b) e ultima mea variantă.
SF. PETRU: Nu uita. Ai și variantele fifti – fifti, sună un prieten, consultă publicul sau poți să te retragi.
BEJAN: Pot?
SF. PETRU: Sigur.
BEJAN: Atunci, mă retrag.
SF. PETRU: Îmi pare rău, ai pierdut miliardul.

(intră Nick)

NICK: Paștele ei de Mioriță!
SF. PETRU: Dar ce ai pățit?
NICK: Am aterizat forțat când am trecut Carpații.
SF. PETRU: Cum așa?
NICK: Defecțiune la motor. Sabotaj!
SF. PETRU: Dar cu Miorița ce ai avut?
BEJAN: Chiar, ce ai cu ea că se supără Meșterul Manole?
NICK: Am aterizat într-o turmă de oi.
SF. PETRU: Și?
BEJAN: Și?
NICK: Și Miorița era acolo...
SF. PETRU: Și?
BEJAN: Și?
NICK: Și era ca în baladă: „de trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace”
SF. PETRU: Și?
BEJAN: Și?
NICK: Eu am nimerit în prima zi. Și nu am mai putut să plec.
BEJAN: Vezi, ți-am spus eu. Tot mai bine e aici.
NICK: Mai bine pe dracu’.... Mâine plec din nou. (către SF. PETRU) O bere!
SF. PETRU: Nu uita: Porțile Raiului sunt deschise.

(intră BACHUS)

BACHUS: Hey Joe...
BEJAN: Iară ăsta...
NICK: La dracu!
BACHUS (se oprește lângă NICK, îl cântărește din priviri): În sfârșit! S-au întors soldații noștri din Vietnam. Give me five, man!


(intră IUDA. BACHUS îl strânge în brațe pe NICK și îl sărută)

IUDA (nervos): Nu pe el, boule! Pe mine trebuie să mă săruți.
BACHUS: (derutat): Ai fost și tu în Vietnam?
IUDA: Nu, dobitocule. Trebuia să mă vinzi pentru 30 de arginți.
BACHUS. No job, no money, no problem.
IUDA: Mâine, trebuie să fiu răstignit.
BACHUS: Dacă trebuie...se face.
BEJAN: Idioții...
NICK: Tâmpiții...
IUDA: Mă doare capul îngrozitor.
SF. PETRU (scoate o cutie cu aspirine, îi dă una lui IUDA apoi): Poftim, o aspirină. Îți ia durerea cu mâna.
NICK: Paștele ei de Mioriță!
IUDA: E deja trei și pe mine nu m-a vândut nimeni.
BEJAN: (către IUDA) Ai mai găsit detergent?
NICK: Dar viză pentru state?
BACHUS: Niște marijuana....
SF. PETRU: Ar trebui să închid...
BEJAN: Ar cam trebui să plec la fabrică. Intru la schimb.
NICK: Ar cam trebui s-o șterg din țară...
BACHUS: Ar cam trebui...

( fond sonor „Dosarele X”. O navă extraterestră cu pavilion american aterizează. Din ea ies agenții Scully și Mulder care îl răpesc pe NICK. Apare submarinul KURSK din care ies doi soldați ruși ce îl răpesc pe BEJAN. Intră John Lennon care îl răpește pe BACHUS. Intră doi asistenți de la clinica de psihiatrie îl trag pe IUDA de brațe și îl scot din scenă)
IUDA: În sfârșit....
(SF: PETRU rămâne singur. Șterge mesele și aranjează scaunele. Apoi stinge lumina și pleacă)