agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-25 | [This text should be read in romana] | Fugind de falsuri, oameni triști, De vicleșugul ziaristic, M-am exilat între artiști... Aceștia măcar mint artisitic! Lansarea cărții Komikaze a însemnat pentru Ion Diviza punerea în practică a unui cuvânt lăsat pe una din cărțile sale – Săgetat de o idee: Și, pentru că există loc pentru toate felurile de evoluție, i-aș ura autorului și o evoluție personală: de la un volum bun de epigrame la unul foarte bun ori extraordinar de bun! Iar cititorilor săi, de asta dată conform legii lui Newton, dacă, la lectură, nu vor fi săgetați chiar la tot pasul de idei, să urmeze acest sfat al unui umorist (Efim Tarlapan): Să nu-i urmez prostește Pe cei nerăbdători: De șapte ori citește Și-o dată... râzi cu spor! A urmat apoi volumul de epigrame Pilat din poantă, iar astăzi Ion Diviza ne prezintă volumul Komikaze apărut în colecția Satiricus. Pentru că, Ion Diviza a crescut împreună cu Satiricus, iar funcția pe care o deține în teatru îi permite să fie mereu în mijlocul cărților și în clocotul vieții artistice cotidiene a fost mobilizat și a reușit să editeze o nouă carte. Apariția acestei cărți a fost ca o încununare a împlinirii vârstei de 50 de ani. Lansarea cărții a avut loc în sala Teatrului Satirisus din Chișinău: Komikaze la Satiricus. Manifestarea a început cu spectacolul Ciuleandra de Liviu Rebreanu (dramatizare în versuri – Ion Diviza). În continuare voi reda aproape tot ce s-a întâmplat acolo fără să mai intervin. În felul acesta veți reuși să pătrundeți în atmosfera acestei sărbători. Sandu Grecu: Ion Diviza un maestru din Basarabia, secretarul literar al Teatrului Satiricus. Domnul Ion Diviza este invitat în scenă. Actrițele Teatrului Satiricus, care au jucat în Ciuleandra, intră în scenă pentru a-l felicita. După frumoasele actrițe îmi permit să te felicit și eu, mai ales că sunt două evenimente importante astăzi. Este în primul rând această puțin întârziată sărbătoare a ta – 50 de ani Ion Diviza, care s-a născut pe 7 februarie, este vărsător. Astăzi, dacă nu greșesc undeva în luna martie a anului ’95, umblam cu o piesă a lui Eugen Ghiorghiță și te-am găsit la Literatură și Artă. Tot astăzi se împlinesc și 20 de ani de când ne cunoaștem și tot în acest an pe 15 decembrie, Satiricus va împlini 15 ani . Încă din anul ’85 când ne-am cunoscut am lucrat împreună la realizarea proiectului de a fonda un teatru de satiră în Republica Moldova; pe atunci unica republică din fosta Uniune Sovietică, care nu avea un teatru de satiră. După cinci ani de luptă împreună, am reușit în ’90 să deschidem acest teatru, și mă bucur că ești încă alături de noi. Acești trandafiri albi pe care doresc să-i dăruiesc, întruchipează în ei - inocența și modestia lui Ion Diviza. Doar curățenia sufletului său ne-a putut permite să păstrăm o relație atât de lungă și atât de scumpă și necesară pentru Teatru Satiricus. Înainte de a-i oferi microfonul deosebitului maestru al Republicii Moldova - Mihai Cimpoi, îi dau cuvântul lui Ion Diviza care este un MARE prieten al meu și al Teatrului Satiricus. Ion Diviza: Dacă mi se va vorbi așa și la înmormântare cum a vorbit Sandu Grecu aici, înseamnă că am trăit două vieți. Vreau în primul rând să mulțumesc tuturor celor din sală. Mă bucur să văd o sală atât de plină cu oameni atât de dragi. Aș fi vrut să fie și mai mulți, dar sala noastră, din păcate, pe atâția îi poate încăpea. Cu atât mai bine țării și Satiricusului! În primul rând vreau să mulțumesc Teatrului Satiricus - copilul nostru, părintele nostru; îl apreciez în mod deosebit pe directorul artistic Sandu Grecu, care a luptat pentru acest teatru, cinci ani și chiar mai mult. Împreună am participat la zămislirea și nașterea lui, aici în Chișinău. Au trecut deja 15 ani în care teatrul s-a afirmat, având la activ 3-4 spectacole cu marele premiu al UUM-ului, teatru cu care ne mândrim noi și sperăm că și Chișinăul și poate întreaga republică. Vreau să cred că odată cu Teatrul Satiricus ne-am maturizat și noi, adică avem 15 ani :) Lansarea acestei cărți este rodul colaborării mele cu Teatrul Satiricus și cu marele ajutor al Primăriei Municipiului Chișinău, în special al Departamentului Culturii sprijinit de domnul Iulian Filip (naș literar), care țin să menționez - a scris și prefața acestei cărți numită Komikaze. Încerc să explic titlul cărții, deoarece mulți m-au întrebat de ce Komikaze? Pentru mine e o căselniță, poate nu și pentru alții. Am vrut să spun prin acest titlu că întreaga mea carte, care cuprinde comicul și satiricul, este totuși un Komikaze în ultimă instanță. Autorul umoristic oricât de mare succes are la muza sa, este totuși un sacrificat. Această artă produce o bucurie momentană omului, mai ales satira - care este trecătoare și derizorie pe un anumit segment de timp. Pe când, tragedia rămâne și este destinul tragic al omului. Comicul, produs în mod conștient, este într-adevăr un sacrificiu, de aceea Teatrul Satiricus este un teatru de sacrificiu - a început cu satira și umorul, cu comediile pentru a umple un gol în arta noastră. Teatrul Satiricus a îmbinat spectacol de umor cu cele de dramă. Ați văzut un muzical care de fapt este o dramă. De remarcat este faptul că tot comediile în speță - cele ale lui Caragiale - ne-au consacrat. În toate timpurile satira nu a fost agreată și primul argument sau ultimul care îl găseau criticii era acela că e ușoară, vulgară categorisind-o în toate felurile numai artă nu! Și se vede că aceasta e soarta din toate timpurile a satirei, a comicului, a autorilor, dramaturgilor, umoriștilor, prozatorilor, deci în final suntem niște Komikaze. Dacă o să deschideți cartea o să vedeți că am introdus într-o carte de epigrame - aforisme, ironisme, fabule, satire, versuri lirice și șarje amicale cu galeria actorilor de la Satiricus. Am vrut măcar un pic să salvez cartea mea de derizoriu - dacă putem spune așa! Mulțumesc încă o dată pentru sufletul dumneavoastră cald, pentru lumina pe care ați adus-o aici ca să primiți la rândul dumneavoastră lumina acestor talentați actori de la Teatrul Satiricus. Sandu Grecu: Ion trebuie să-ți amintesc că astăzi e ziua ta și nici un cuvânt despre Satiricus. Îți imaginezi astăzi este - Ion Diviza! Predau rolul de moderator domnului Mihai Cimpoi. Mihai Cimpoi: Domnule Ion Diviza, onorată asistență este un moment deosebit și pentru omagiatul nostru și pentru faptul că avem în persoana domnului Ion Diviza unul dintre cei mai distinși umoriști de astăzi – un om dinamic, productiv si foarte prezent în viața noastră artistică. În viața publică este membru al Uniunii Epigramiștilor din România, participă la festivalurile pe care le oraganizează această uniune și vine mereu cu premiu. Dacă nu obține premiul I obține premiul II neapărat, celelalte premii fiind luate de colegii noștrii basarabeni, așa încât organizatorii mi-au spus că vor să închidă aceste festivaluri : ) Este unul dintre cei mai productivi epigramiști, scrie literatură, face copii mulți și vorbește foarte mult la microfon și chiar și de ziua lui de naștere. Are multe activități în viața publică și este un ferment al mentalității noastre, a acestei orientări mai noi spre Europa și spre dialogul cu întreaga lume. Pentru ca să vorbească mai puțin și să scrie mai puțin îl îndemn la lectura acestui volum de corespondențe ale lui Caragiale, mai puțin cunoscut pe care i-l dăruiesc. Cartea lui Caragiale este scoasă sub formă de colecție de către Academia Română. Înainte de toate îi voi dedica o epigramă pentru că mai comit și eu improvizații epigramatice de obicei cenzurate de Bâlici. Dacă Bâlici zice că nu sunt bune nu le mai citesc. De data asta nu m-a cenzurat și că suntem la ora trădărilor - Roșca trece la comuniști, comuniștii trec la Diacov, Diacov trece la Serebrean, Serebrean trece nu știu unde, m-am gândit, că, Ion Diviza fiind secretarul literar al acestui teatru, care poartă numele de regulă Caragiale, iar regizorul - Sandu Grecu ar fi potrivită această epigramă: De-această vârstă dacă treci Rămâi tot dependent de greci Căci n-are rost să-ți legi tu harul De independentul T. Tătaru Nu știu dacă am înțeles bine, dar regia îmi aparține, deci sunt și eu independent aici! Îl invit pe colegul Iulian Filip, care vine din partea Departamentului Culturii municipiului nostru. Iulian Filip: Daca v-ați uitat bine la Ion Diviza când am făcut drumul ăsta până la microfon se uita el și la flori și la diplomă dar se uita și la buzunar. Au ajuns banii? Trebuia să achităm banii pentru carte ca el să v-o poată oferi. Eu dacă făceam atâtea declarații de dragoste unei femei, câte i-am făcut lui Ion Diviza, azi eram însurat cu femeia aceea. De doi ani l-am citit și recitit și l-am editat în colecția Cartea de vizită cu un volumaș splendid de epigrame. Această colecție e numai din poeți valoroși (prima condiție), dragi mie (a doua condiție). Cealaltă declarație se mai cere decât volumul Pilat din... poantă. Pe care i l-am ilustrat pentru colecția de cărți miniaturale. A ieșit o carte care place și autorului. Referitor la Komikaze pot spune că nu am găsit alt loc mai potrivit de a fi citită în etapă de manuscris decât la Comisia pentru Buget și Finanțe la Primărie. Cei de la primărie țin lumea câte patru ore, chiar dacă nu le dau bani. Te uiți acolo la împărțitorii aceea de bani stăini care s-au trezit în această dictatură financiară, să aleagă priorități cui să dea banii. Manuscrisul lui Ion Diviza ajunge pe masa comisiei în cea de a treia ședinței. Eu citisem manuscrisul pentru că am făcut și prefața. Extraordinar de frumos se citesc epigramele la ședințele comisiilor de împărțit bani și dacă vreți să citiți epigrame și să le înțelegeți tot mesajul, uite, numai decât să nimeriți undeva la o comisie de felul ăsta. Domnul Cimpoi are dreptate când vorbește despre ce se întâmplă la aceste festivaluri de epigramă, pentru că o literatură contemporană care are un Tarlapan, un Diviza, un Bâlici, un Cărare se poate lăuda pentru că sanitarii ăștia fac bine de tot. Acum am să dau citire diplomei pe care vreau să ți-o înmânez: anul 2005 încununează pe scriitorul, publicistul, epigramistul Ion Diviza cu 50 de ierni, 50 de primăveri, 50 de veri, 50 de toamne, mai mult de 30 din fiecare, bogat în gânduri, versuri rămase în memoria multora dintre noi. Ce frumos vers mi-a rămas în minte: Eu râd de mine... Voi de cine râdeți? versurile lui sunt excepționale! Din sufletul inimii poetico-satirice și satirico-poetice a maestrului, mai ales la Satirucus, teatru de rezonanță extra .... Chișinăului colectiv care actualmente se situează pe primele trepte ale Teatrului Național, îi impresionează chiar și pe cei care sunt ținta săgeților epigramistice ale lui Ion Diviza. În numele meu personal al tuturor chișinăuenilor îi dăruiesc prietenului nostru Ion Diviza multă sănătate și noi realizări. Sunt sigur că perioada de după 50 de ani va fi și mai rodnică și mai prodigioasă spre binele nostru al întregii societăți. În urma celor ce s-au întâmplat aici, mă gândeam ce-o să-i spun lui Ion Diviza. El a produs o componentă noua a ceea ce lucrează el și le-a numit haihuiuri. Este vorba despre poezia tradițională franceză care se cheamă haiku - un pic și-a bătut joc de noțiunea asta și le-a zis haihuiuri. Excepționale acele două versuri pe care le-am citit.Voi încheia cu un haiku post electoral: Ne-așezate Timpurile de piață Vinzi, cumperi viață. Mihai Cimpoi: Vorbea Iulian Filip de dușmanii pe care Cărare în perioada sovietică spunea eu visez că în Republica Moldova să mai apară hoți de cărți și să mai apară și să se mai dea și medalii satirice. Iată că a venit și această perioadă; hoți avem de tot felul și medalii se dau și satiricilor umoriști. Îi invit pe actorii teatrului Satiricus să se apropie de microfon: Valentin Delinschi, Irina Rusu și Sergiu Finiti (i-au dedicat două melodii satiro-umoristice). Scenarist cu fruntea bucălae Ioane Ioane... De atâtea ori aplaudat De la Prut și pân la Nistru Nu e nici un ministru Pe care să nu-l criticăm .............................................. De-așa muncă fructuoasă Până și părul te lasă Vai vai vai ... Să ne pupăm Ioane Hai hai hai... Mihai Cimpoi: Ați înțeles foarte bine rațiunea ieșirii actorilor de la Satiricus. Ei au venit să-i spună cu deosebită prietenie că împlinește 50 de ani. Și acum, Igor Grosu (e bine să ai prieteni și la primărie) cu o dedicație muzicală: Igor Grosu: Dragi prieteni am emoții foarte mari - 50 de ani sunt 50 de ani. Noi ne-am întâlnit dintr-o întâmplare. Așa a fost o întâmplare că am nimerit la Universitatea de Stat, a fost o întâmplare că am intrat în același cămin, a fost o întâmplare că în camera de cămin am intrat eu cu o chitara și el cu trei caiete de versuri. Au fost multe întâmplări din care au rezultat niște cântece foarte interesante. Eu nu știu dacă le știți, dar cred că le știți, le cunoașteți și vreau să vă cânt unul din ele pe viu și unul așa (pe moarte?)... playback. Anul 75 Din copilărie te port în vis Gingaș ca floarea de cais Mi te am în suflet Mi te am în gând Veșnic ferice și zâmbind Unde ești copilă spune unde ești Vino și ascultă iar povești Colo la fântână zace părăsit Un crâmpei de dor nepotolit Se grăbesc la vale cete de flăcăi Chiote răsună peste răni Urmăresc cu jale veselia lor Chipul tău mă urmărește în zbor Unde ești copilă spune unde ești Vino și ascultă iar povești Colo la fântână zace părăsit Un crâmpei de dor nepotolit Am fost și eu înamorat de-o domnisoara șic Eram pe-atuncea cam ciudat ba chiar nebun un pic... Și într-o noapte cu zăpezi din lună viscolind Am dus-o-n codrii și livezi s-o ningă cu argint Argint.... Privindu-mă ca pe-un nebun copila m-a lăsat Iar eu pornind ca să adun argint adevărat În lumea largă am cules covor de mărgărit Copile-i spun că i-am adus podoabe de argint Argint.... Frumoasa pentru care eu mi-am pus și viața-n joc Avea alături alt flăcău era cu altu-n loc Ferice tânăr și frumos cu pletele în vânt Iar eu un tip caraghios cu părul de argint Argint Argint Argint.... Mihai Cimpoi: Dragi prieteni vedeți că Ion Diviza scrie și cântece. Acest cântec a fost scris in 2004, deci atunci când era foarte tânăr la 49 de ani. Multe cântece înainte! Urmează acum o altă dedicație muzicală cu Ilie Văluță. Ilie Văluță: Bună seara! Am să vă cânt un cântec pe care îl cântam eu cu Ion prin ’80: Când ne-am dus de-acasă Noi ca la nuntă chiuind Și-acum uite prin străini Sărbătorile ne prind De-am fi oameni gospodari Și-am pricepe dorul ce-i Ne-am întoarce grijului La copii la străbunei Casa noastă a-mbătrânit S-au șters brâiele de ploi Să-ne-ntoarcem grijului La copii la nepoți Casa noastă a-mbătrânit S-au șters brâiele de ploi Să-i dăm prispele cu lut Și să-i tragem brâie-n noi Iar sub grindă și la geam Să ne fie cu noroc Să-i zidim într-un târziu Dulce fir de busuioc Și pe masă aburind Să păstrăm ulcior cu vin Pentru oaspete așteptat Pentru cel mai bun vecin Casa noastă a-mbătrânit S-au șters brâiele de ploi Și să-i dăm pereți cu lut Și să-i tragem brâie noi Casa noastă a-mbătrânit S-au șters brâiele de ploi .......................................... Dar ne-am dus de-acasă noi Ca la nuntă chiuind Casa noastă a-mbătrânit S-au șters brâiele de ploi ........................................... Tatiana Berbecaru (ex-redactor la televiziunea moldoveneasca, disponibilizata in urma grevelor de protest) Vreau să spun doar două cuvinte - atât de mult te stimez, atât de mult te apreciez Ion Diviza, iar pe noi ne leagă mulți, mulți ani de prietenie. Vreau să vă spun stimați prieteni, cred că sunteți de acord cu mine, că Ion Diviza este o mare personalitate și fără asemenea oameni viața noastră ar fi mult mai tristă, iar societatea mult mai bolnavă. Asemenea oameni ne ajută să depășim cu umor, cu bucurie, cu glume toate obstacolele vieții. Cu părere de rău în ultimii ani ele sunt tot mai multe și mai multe, dar numai datorită unor oameni cum este Ion Diviza, sper că vom trece cu succes peste toate pragurile, care ne încurcă să mergem înainte. Ion ai semănat atâta căldură, atâta bucurie, atâta umor, atâta energie pozitivă pe parcurs, încât a venit timpul să culegi roadele, să te bucuri de aceleași sentimente frumoase, de dragostea și prietenia celor care te cunosc. Mulți Ani! George Potyng: Dragă Ioane, pot spune că ieri ne-am vazut pentru prima dată, iar azi mă aflu la acest eveniment - lansarea ta de carte. Îl cunosc pe Ion Diviza de circa un an de zile, am făcut cunoștință pe site-ul poezie.ro și văzând că este de la Chișinău și dacă el laudă primăria de la Chișinău eu am s-o laud pe cea de la Bălți. Am încrucișat săbiile epigramistice de multe ori, sigur că eu am câștigat... s-a lăsat câștigat! Astăzi vreau să-ți cânt versuri de Grigore Vieru și Nichita Stănescu: Tu Venii târziu acasă Să văd ce-i zice tu, Luai puțin din masă, Să văd ce-i zice tu. Mi-a râs pe drum o fată Să văd ce-i zice tu, Ne-am despărțit odată Să văd ce-i zice tu. Mă las la fund de mare Să văd ce-i zice tu. Și ies cu pietre rare Să văd ce-i zice tu. Sunt palid ca lămâiul Să văd ce-i zice tu, Să mor aș vrea întâiu Să văd ce-i zice tu Mit Incapabil să pierd inapt pentru fire, alerg în neștire. Foarte greu mă primesc să fiu cum sunt. Locul ceresc e sub pământ. Iar pământescul mănâncă de foame cerescul. Dacă Dacă tu te-ai ruga într-o zi Către mine ca la Dumnezeu Dacă tu m-ai ruga să-ți iert păcatele tale te-aș trimite-n grădina cu pomi fără fructe și flori să privești la ciorchinele fără de măr. dar cu părere de rău astăzi nu-s Dumnezeu Ion Diviza: Eu m-am autopedepsit că am vorbit foarte mult și acum nu pot să citesc mai mult decât trei - patru epigrame. Trebuia să încep de fapt cu acestea. La fiecare premieră a teatrului am scris câte o epigramă. Lui Dumitru Crudu cu ocazia premierei Salvați America! Te-ai proslăvit autorule În veci nu te-om uita Tu ai salvat America Iar Grecu piesa ta Andrei Burac – Ispitirea lui Iuda Domnu a vrut să îl audă După alegeri pe Andrei Ispitind Burac pe Iuda Au sărit de-odată trei Stema Moldovei după 4 aprilie 2005 O pajură bălțată În stema moldoveană Cu-a aripă ROȘCAtă Și-o alta SEREBREANă Doamnei care după votarea președintelui comunist a avut îndrăzneala să-l bată cu geanta în cap pe un lider, chiar în holul Parlamentului (caz autentic): A fost o scenă cam stresantă Când l-ai lovit în cap cu-o geantă Gemea o lume de obidă Că n-ai în ea o cărămidă Și încă una: Rătăcire istorică Zberând mioarele din turmă Bezmetice pe șesuri trec Dă Doamne mintea de pe urmă În capul primului berbec Și ultima epigramă un preludiu pentru ce se va întâmpla mai departe în holul teatrului: Lui Păstorel, la epigramă Oare nu-ți mai amintești Vorba din bătrâni lăsată: Din beție te trezești, Din prostie niciodată Adevărul amintit Mie-mi pare fără rost: Din prostie m-am trezit, Din beție... Da ce-s prost?! Oleg Carcinschi: Dragă Ioane din tot sufletul felicitările noastre, eu te-am acceptat și te accept întotdeauna, așa cum ești. Principalul e că nu scrii despre noi epigrame. Nu știu de unde te inspiri...dar îți dorim multă, multă sănătate, să ai bucurie și să te bucuri împreună cu toți colegii. Profesoara de matematică – Liceul Prometeu: V-am cunoscut numele mai întâi fiind soțul unei colege care era o fată de frumusețe rară (și care mai este – strigă o voce din sală) să vă dea Dumnezeu sănătate să vă aibă în pază și La Mulți Ani! O colegă? Doresc să adresez felicitările mele colegului Ion Diviza sănătate baftă în toate și La Mulți Ani! Alte imagini de la evenimient Notă: E posibil ca unele versuri să le fi adaptat după auzul meu!Îmi cer scuze! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy