agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 7672 .



Paul Aretzu, un plトピmuitor de stil
article [ Books ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [teotim ]

2012-02-25  | [This text should be read in romana]    | 



"Cartea cu anluminurト" (Editura Pトノテ「ntul, 2010) reprezintト o reuネ冓tト unicト テョn actualitatea literaturii, fiind una din acele alcトフuiri omogene ネ冓 riguroase ieネ冓te de sub pana unui plトピmuitor de stil.
Din adテ「ncimea freaticト a textului rトホbat pテ「nト la suprafaネ崙 freamトフ de psalmodiere, clinchetul scos de obiectele de cult, sunet ネ冓 mireasmト de carte veche, dar ネ冓 luminト, multト luminト, de parcト soarele ar ieネ冓 de sub pトノテ「nt. Motivul cel mai circulat テョn ネ嫺sトフura de mici poeme este cartea. Chematト sト vinト, mireasa din "Cテ「ntarea Cテ「ntトビilor" este numitト aici 窶枅ecioara bibliotecilor窶. Din filele cトビネ嬖i se deschide miraculos realitatea テョnsトκ冓 テョn mトビimea ei naturalト, fトビト a fi o iluzie, un simulacru. Anluminura テョnsトκ冓 vorbeネ冲e despre o carte a vieネ嬖i, deschisト tuturor simネ孛rilor. 窶朶teaua pe cer merge ca o sobト dogorind./ la liturghie テョn sfテ「ntト carte deschisト pe analoghion/ vedem/ fecioara pe Dumnezeu nトピcテ「nd, テョngropテ「nd窶. Poetul ネ冲ie sト se bucure asemeni copilului, cel care avea sト intre テョn cトピuネ嫗 unei cトビネ嬖 cu poze mari, sculptate テョn relief decupat. A テョngenunchea cu capul coborテ「t, fトツテ「ndu-te mic, pe lテ「ngト valenネ嫗 sa principalト de act ritual テョn rugトツiune, aduce cu sine ネ冓 aceastト sugestie de aネ冲eptare a minunii, cu suflet de copil. O bucurie cu totul specialト e darul pe care ni-l face Copilul Crトツiunului: 窶枸-am strecurat テョn chilia テョn care se afla/ undelemnul bucuriei. テョntr-un pトフuネ de copil. / テョnconjurat de jucトビii/ de sテ「ni din care se risipeau stropi de lapte/ ネ冓 de roade de pomi. / purtテ「nd pecete pe frunte, ochi, gurト, nトビi, urechi, / piept ネ冓 spinare, palme ネ冓 tトネpi. / scris cu strトパungerea mirului窶.
Autorul Paul Aretzu テョntreprinde pe tトビテ「m stilistic o sintezト テョntre tradiネ嬖e ネ冓 modernitate, descoperind acele valenネ嫺 de tip modern, formal-sofisticate, ale percepネ嬖ei tradiネ嬖onale care corespund cu intuiネ嬖ile formale, ajunse la culmea rafinamentului de acest tip, ce satureazト conネ冲iinネ嫗 accentuat esteticト a modernitトκ嬖i. Aceasta este pasionatト sト cunoascト ネ冓 sト punト la lucru fiinネ嫗 paradoxalト a limbajului. Cartea cu anluminurト evidenネ嬖azト, pe de o parte, taina zugrトプirii, cu trimitere la lucrトフorul de imagine, de carte cu anluminurト, テョn ultimト instanネ崙, la fトツトフorul de icoanト. ネtim cト icoana bizantinト ne-a dトビuit perspectiva inversト, o datト cu care spiritul pトビトピeネ冲e realismul imediat ネ冓 poate atinge universul cu o altfel de vedere. Bizantinismul cu funcネ嬖a sa テョnnoitoare de percepネ嬖e, nu numaidecテ「t reproducトフoare, ci mai degrabト creatoare de imagine, depトκ冓nd atracネ嬖a empirismului plat, a putut oferi astfel o linie de conciliere a spiritului cu forma, cu acel mister al formei care se aflト dintotdeauna テョn cトブtarea unui suflet pe mトピura frumuseネ嬖i complexe, indicibile.
テ始 poezia romテ「nト interbelicト, bizantinismul a fost legat de numele poetului Adrian Maniu, cu precizarea cト aceastト orientare a fost テョnsuネ冓tト atunci mai degrabト ca o manierト decテ「t ca un stil artistic ce trトナeネ冲e prin duhul Ortodoxiei. (ネ亙 nu ne referim la Ortodoxia explicitト, practicatト la Gテ「ndirea, ci la aceea inspiratト de spiritul iconografic, cu distorsiunile sale profunde テョn plan formal.) De remarcat este faptul cト acest bizantinism, invocat テョntr-un fel sau テョn altul de cトフre critici, a fトツut din Maniu, la vremea respectivト, un poet vトホut cテ「nd ca modern prin excelenネ崙 (Eugen Lovinescu), cテ「nd ca tradiネ嬖onalist (George Cトネinescu), sau ネ冓 modernist ネ冓 tradiネ嬖onalist (Vladimir Streinu). Stilul iconografiei bizantine a fost disociat de tot ceea ce el pare a fi, dar nu este. De pildト, s-a afirmat (Perpessicius) cト imaginile cultivate de Maniu nu evocト un autentic bizantinism, ci nasc efecte mai degrabト de primitivism ネ冓 manierism, caracteristice unui stil medievistic, un stil al decorativului. Criticul Pompiliu Constantinescu, deネ冓 s-a referit la versul lui Maniu ca la o 窶柞rtodoxト iconografie テョn cuvinte窶, altminteri vedea テョn acelaネ冓 poet un 窶柝ictor primitivist窶, fapt care 窶榲ョnlトフurト orice presupunere de poezie dogmaticト ネ冓 anuleazト principial sensul transcendent al motivelor ortodoxe, utilizate decorativ窶 ("Poezia domnului Adrian Maniu, Critice", Ed. Vremea, 1933). Pe linia aceleiaネ冓 idei, au curs observaネ嬖ile fトツute de Mircea Tomuネ, potrivit cトビuia 窶柎emele religioase テョi pun poetului numai probleme de tehnicト picturalト窶, de tipul liniei hieratice, sau al stilizトビii iconografice ("Cincisprezece poeネ嬖", Ed. Pentru Literaturト, 1968). Mai radical, George Cトネinescu afirma cト poezia respectivト se reduce la un triumf al stilisticii ネ冓 al manierei. 窶暸ici nu existト un conネ嬖nut ネ冓 un stil, ci maniera テョnsトκ冓 este cuprinsul operei de artト窶 ("Istoria Literaturii Romテ「ne").
テ始 lucrarea sa intitulatト "Literatura romテ「nト ネ冓 spiritul sud-est european" (Ed. Minerva, 1976), Mircea Muthu a enumerate cテ「teva dintre trトピトフurile stilului iconografic bizantin ネ冓, pornind de la acestea, s-a referit la posibile modalitトκ嬖 de evidenネ嬖ere a lor, utilizテ「nd procedeele literaturii. Respectivele consideraネ嬖i au darul sト facト pe テョnネ嫺les semnificaネ嬖a de fond a bizantinismului, vトホutト prin prisma raportului ei cu o formト artisticト sau cu alta, care, テョnsト, nu se reduce la manierism ネ冓 la formalism. Numai cu aceastト condiネ嬖e, se poate vorbi de o consistenネ崙 ネ冓 de o autenticitate a stilului, テョnネ嫺les ca un fenomen de cristalizare totalト, ce porneネ冲e din adテ「ncime cトフre suprafaネ崙. テ始 acest mod ia fiinネ崙 stilul bizantin テョn picturト, テョn muzicト sau テョn literaturト, caracterizat テョn principal de substanネ嬖alitatea ortodoxト a viziunilor. Dupト D. Micu, 窶枸odul iconografic de orientare predominant bizantinト窶 テョl ajutト pe un poet 窶枹ト se exprime fトビト a eネ冰a テョn sentimentalism, sト fie sincer cu artト窶 ("Gテ「ndirea ネ冓 gテ「ndirismul", Ed. Minerva, 1975).
Perspectiva inversatト ce ne テョntテ「mpinト テョn icoanele bizantine nu este cea cu care ne-a obiネ冢uit Renaネ冲erea, cu vederea ei desfトκ冰ratト テョn spaネ嬖u, acel spaネ嬖u al extensiunilor naturale (res extensa), al 窶榲ョntinderilor窶 care reclamト o lecturト sintacticト pe un traseu liniar, 窶枦in aproape テョn aproape窶, o lecturト a corporalitトκ嬖i adaptative naturalizate, amatoare de desfトフトビi locale. Distopia icoanei curmト criteriul contiguitトκ嬖i ce dirijeazト receptarea ordinarト. テ始 icoane, cトネトブza noii vederi e Logosul, cu conexiunile sale surprinzトフoare, ce aduc lテ「ngト noi prezenネ嫗 de dincolo de spaネ嬖u ネ冓 timp, sau care covテ「rネ册ネ冲e spaネ嬖ul ネ冓 timpul fizice, smulgテ「ndu-le din deネ册rtul nivelトビii entropice. Aparenta bidimensionalitate a reprezentトビii iconografice decurge, dupト Mircea Muthu, din transformarea categoriei adテ「ncimii ネ冓 se traduce ca o oprire a punctului de fugト al imaginii テョn adテ「ncimea orizontului, 窶朧prirea se realizeazト prin alトフurarea tranネ兮ntト a unei cromatici vii テョn relaネ嬖i de suprafaネ崙窶 (Mircea Muthu, op. cit.). 窶朿areori caracterul transcendental al imaginii rezidト テョn linia ondulatト, curbatト armonios. De cele mai multe ori ea este frテ「ntト brusc, primind un aspect colネ孛ros窶 (Idem). Procedeul 窶榲ョmpiedicトビii versului窶, numit ネ冓 al 窶杪ritmiei versului窶, cultivテ「nd formal stテ「ngトツia, unghiul drept, colネ孛rosul, ritmul frテ「nt, simetria asimetricト specificト artei medievale, evocト テョn unele situaネ嬖i, cu intenネ嬖e, sintaxa transmutativト テョn sens transcendent, proprie icoanei. Aparenta reducere supralicitテ「nd de fapt conturul, linia, relevanネ嫗 de sine a chipului, se cere realizatト ネ冓 cu procedeul literar al 窶枴zolトビii窶, dupト Adrian Maniu, izolarea fiind arta evidenネ嬖erilor, a personalizトビii, ce reprezintト infinit mai mult decテ「t individualitatea corporalト. Aceasta din urmト e supusト ca imagine unui destin centrifug, cum s-a mai spuns, ce テョネ冓 are punctul de fugト テョn linia disolutト a zトビilor. O asemenea perspectivト centrifugalト se resimte テョntotdeauna de un panteism difuz, de un materialism implicit テョn realismul imaginilor, imagini ネ冓 ritmuri de viaネ崙 copiate dupト modul cum intrト realitatea テョn simネ孛ri ネ冓 e aici modelatト potrivit cu o receptivitate empiricト profund inerネ嬖alト.
Aceastト receptivitate leneネ卞 e chiar opusul treziei duhovniceネ冲i, cea care, aネ兮 cum rトホbate din poezia lui Paul Aretzu, acネ嬖oneazト precum un factor de schimbare a vederii テョn viziune, dar ネ冓 ca un principiu procedural substanネ嬖al de selecネ嬖e a materialului artistic, prin amplificarea fulminantト a vitezei de conexiune テョntre elemente aparent disparate. Ele ar fi rトノas pe mai departe rupte unele de altele, dacト n-ar fi existat Logosul atotネ嬖itor, unica motivaネ嬖e a racordului spiritual la distanネ崙, generator de sublime paradoxuri sensibile.
Receptarea realitトκ嬖i 窶枦in aproape テョn aproape窶, cu mトピura materialト a depトビtトビii ネ冓 apropierii, nu mai e valabilト ネ冓 テョn acea viaネ崙 ce se resimte de suflarea Duhului, care nu se ネ冲ie de unde vine ネ冓 テョncotro va ajunge.
Regimul verbal al noii realitトκ嬖 e sugerat cel mai bine de gerunziu, verb perpetuu apropiat de viaネ嫗 adjectivului ネ冓 implicit de cea a substantivului. Revenim la originara unitate テョntre substantiv ネ冓 verb, テョntre subiect ネ冓 acネ嬖unile sale. Dinamicul ネ冓 staticul coincid テョn paradoxul descrierii diegetice. Prin faptul cト gerunziul reface テョn fiecare moment natura verbalト a adjectivului subordonat substantivului, se suspendト prin aceasta percepネ嬖a staticト asupra realitトκ嬖i. 窶曦olosirea cu insistenネ崙 a verbului窶, credea Mircea Muthu, 窶柆niplan prin identitatea temporalト窶 (op. cit.), aminteネ冲e de aripa heruvimului nemiネ冂atト テョn rotirea ei neテョntreruptト. Dupト Adrian Maniu, citat de Mircea Muthu, soluネ嬖a literarト datト bizantinismului rezidト ネ冓 テョn 窶柮aporturile cromatice intense, fトビト utilizarea penumbrei, adicト a acelui sfumatto renascentist, gerunziile ce dau mai mult decテ「t impresia テョncremenirii, pe cea a miネ冂トビii fトビト sfテ「rネ冓t窶, テョn notト hieraticト.
Aceste gerunzii absolute, atテ「t de muzicale テョn esenネ崙, apar cu o frecvenネ崙 crescutト テョn textele lui Paul Aretzu. Ele sunt izolate ネ冓 mai mult de punctuaネ嬖a delimitativト, care le conferト 窶 formal, dar cu atテ「t mai sugestiv 窶 o realト autonomie propoziネ嬖onalト. Subordonatele capトフト astfel, テョn sine, puterea de a sugera ネ冓 de a semnifica テョntregul. Elipsa de テョnネ嫺les se rezolvト prin credinネ嫗 テョn subテョnネ嫺les. Am putea crede chiar cト dupト un cuvテ「nt, oricare ar fi el, s-ar putea pune oricum ネ冓 oricテ「nd punct, fトビト ca din pricina asta demnitatea limbajului sト sufere: 窶柮eparテ「nd cu o piatrト din drum masa ネ冓 scaunul/ regelui. pregトフind tacテ「murile pentru cinト. / adunテ「nd firimiturile de pe jos. テョmprospトフテ「nd aerul. cu/ frunze de nuc ネ冓 lトピtari de viネ崙. aprinzテ「nd sfeネ冢ice窶; 窶柩テ「ngト discul flトツトビuii テョnchizテ「nd ochii窶. Punctuaネ嬖a poziネ嬖onatト astfel, cu efect de sincopト, poate duce cu gテ「ndul la o tトナere a voii, dar ネ冓 la schimbarea minネ嬖i, poate aminti de asceza rugトツiunii, prin care se deschide o lume テョn lume, o テョmpトビトκ嬖e テョnlトブntru, un テョnネ嫺les テョn fiecare aネ冂hie de viaネ崙 ネ冓 テョn fiecare fragment de lucru, unde fトビト sト ネ冲im dospeネ冲e Logosul, deci unde cu adevトビat 窶枹e テョntテ「mplト ceva窶.
Logica de-posedトビii, la care fトツuse referire filosoful Jean Yves-Lacoste, テョn cartea sa "Experienネ崙 ネ冓 Absolut. Pentru o fenomenologie liturgicト a umanitトκ嬖i omului" (Ed. Deisis, 2001), cu ajutorul cトビeia テョネ冓 aネ嬖n dreaptト mintea cel ce privegheazト, pustnicul, zトプorテ「tul sau nebunul テョntru Hristos, e aceeeaネ冓 cu logica scribului, cel ce trudeネ冲e la anluminurト pe 窶枋テ「mpul cu vrトッii窶, テョn 窶枋imitirul viilor窶.
Simbolul cトビネ嬖i, devenit Realitatea cトビネ嬖i, a テョnsuネ冓 Cuvテ「ntului divin rostitor, creator ネ冓 roditor pretutindeni, acum ネ冓 テョn veci, se afirmト din orice punct al corpului textual, cu tot cu orizontul sトブ referenネ嬖al, precum un ax vertebral, ce impregneazト tot ce existト cu ramificaネ嬖ile sale din care se revarsト viaネ嫗 cea neネ冲irbitト de moarte. Puterea Cuvテ「ntului adunト テョntr-un punct lumea, ca pe un text ce nu se mai pooate desface, de parcト toネ嬖 ネ冓 toate ar fi cuprinネ冓 テョntr-un unic trup, articular dupト o fericire ネ冓 o durere comunト, punテ「ndu-ネ冓 laolaltト vieネ嬖le ネ冓 miネ冂テ「ndu-se printr-o inefabilト simbiozト. Viziunea aceasta cosmic ネ冓 organic integratト se sprijinト pe imagini ネ冓 structuri de reprezentare cosmomorfice, cum ar fi spus Edgar Papu, dar mai ales e inrトヅトツinatト テョn senzaネ嬖a de 窶枴nervaネ嬖e extinsト窶, raportatト la 窶枋elトネalt窶, fie el lucru sau fiinネ崙, care 窶榲ョmi e mトヅular窶. De acum, logica noii vieネ嬖 テョn Cuvテ「nt nu mai e lupta, ci テョmpreunト-miネ冂area cuvintelor テョn Cartea Vieネ嬖i.
Astfel impulsionat, de faptul cト 窶枋elトネalt e テョn mine窶, テョl vedem pe poet gesticulテ「nd cu rictusul celuilalt pe figurト, ca テョntr-o amuzantト suprapunere de feネ嫺, primind pテ「nト la ultima consecinネ崙 reflectトビile-reflexe, ce ajung テョn fuga lor universalト pテ「nト dincoace, la cititorul ce se trezeネ冲e el テョnsuネ冓 cu faネ嫗 tトナatト de acest zテ「mbet strトナn, care e totuネ冓 ネ冓 al lui. Poezia oglinzilor culmineazト liturgic テョn Euharistie, テョn Sfテ「nta テ士pトビtトκ兮nie, momentul unirii cu Hristos.
E lucru ネ冲iut cト textul modern produce vitezト, folosind paradoxul, scurtcircuitテ「nd aネ冲eptトビile ネ冓 favorizテ「nd テョntテ「lnirile imposibile. Dante テョnsuネ冓, la vremea lui, vedea テョn figura poeticト posibilitatea de a exprima o miネ冂are a duhului. 窶曠ante vrea sト sugereze rapiditatea sトトeネ嬖i, a sトトeネ嬖i care sare din arc ネ冓 se テョnfige テョn ネ嬖ntト. Ei bine, Dante ne spune cト sトトeata se テョnfige テョn ネ嬖ntト, sare din arc ネ冓 pトビトピeネ冲e coarda. Cu alte cuvinte, el inverseazト テョnceputul ネ冓 sfテ「rネ冓tul, pentru a arトフa cテ「t de repede se petrec aceste lucruri窶 (Jorge Luis Borges, "Cトビネ嬖le ネ冓 noaptea", ed. Junimea, 1988).
O datト cu 窶枹トビbトフoarea cititului窶, テョmpトビtトκ冓tul cu trupul ネ冓 sテ「ngele Cuvテ「ntului conネ冲ientizeazト logositatea existenネ嫺i universale, fundamentul ei unic テョn Hristos Cuvテ「ntul. Acesta duce totul la unitate, テョnfトパtuind 窶榲ョnvierea literelor din carne窶 ネ冓 fトツテ「nd din pトピトビi 窶柆n ghemotoc nedespトビネ嬖t窶, din firele de nisip, un 窶柤umトビ real窶. 窶朧, Domnul meu, mult timp, cu ochii/ テョnchiネ冓, prin sトビbトフoarea cititului, Te-am iubit テョnaintea tuturor/ lucrurilor, plテ「ngテ「nd窶.
Gesticulaネ嬖a iubitorului de cuvテ「nt articuleazト テョn sine viaネ嫗 テョntregii fトパturi, テョntrucテ「t logosul sトブ cuprinde テョn sine tot logosul deodatト. Prin urmare, uneori gesturile ネ冓 acネ嬖unile 窶 cu iz de efect grav comic 窶 devin niネ冲e miネ冂トビi ca de saltimbanc, ultraductile, ultraflexibile, prin imitトビi de animale, de pトピトビi, de plante, omul miネ冰nテ「nd テョn patru labe pe sub masト, de aici adunテ「nd firimiturile, sau sトビind uネ冩r テョn vテ「rful picioarelor, asemenea pトピトビilor. Creat dupト Chipul lui Dumnezeu, omul e rezonanネ嫗 a tot ce existト. Poetul se caネ崙ビト, mトハテ「ncト pe sub mese, ciuguleネ冲e, sare o datト cu arcurile textuale precum nevトピtuicile, 窶柮onネ崙ナe acriネ冩are aceste fructe窶, gustト din 窶枷rトブnネ嬖i cuvintelor窶, pentru ca テョn clipa urmトフoare sト-l vedem テョmbrトツat 窶榲ョn hテ「rtie, foネ冢ind peste coaste, peste braネ嫺窶. Fiinネ崙 spontan histrionicト ネ冓 poeticト, omul trトナeネ冲e cu destinul de a fi chipul tuturor lucrurilor, visul naturii テョntru umanizare.
Cartea cu anluminurト ne pune テョn faネ崙 un poet, pe Paul Aretzu, care ネ冲ie sト se miネ冲e cu o dexteritate unicト ネ冓 cu o alerteネ嫺 cuceritoare, printre vietトκ嬖 ネ冓 lucruri, la care textul scris pare a fi propulsat din interiorul corpului prin mecanismul unor ingenioase arcuri-reflexe. Tocmai de aceea, stilul sトブ nu are nimic convenネ嬖onal テョn el, pentru cト e scris cu sテ「ngele ネ冓 cu duhul.
Textul acesta scris se citeネ冲e el テョnsuネ冓, テョn amトハunt ca ネ冓 テョn ansamblul sトブ, ca o figurト a omului テョn miネ冂are. (Ne amintim de George Enescu, spunテ「nd despre Mozart cト テョn orice sunet al sトブ rezidト omul テョntreg, gesticulテ「nd.) Elipsa, discontinuitatea referinネ嫺i, pe fondul unei continuitトκ嬖 a atitudinii, sintaxa contrastテ「nd cu punctuaネ嬖a, izolarea ネ冓 racordul translogic, 窶枋ontinuarea ruptoare窶 (Jean Ricardou) sunt, la nivel de procedee majore de generare a textului, consecinネ嫺le credibile ale vitezei de reacネ嬖e cu care テョnduhovnicitul recepteazト totul, primind ネ冓 ierarhizテ「nd astfel secvenネ嫺le lumii, contractテ「nd sintaxa ネ冓 dilatテ「nd semantica, テョn orizont apofatic. Osmoza テョntre poezie ネ冓 misticト se impune テョn acest punct ca o necesitate fericitト, amintindu-ne de cuvintele lui Coleridge: 窶枋redinネ嫗 poeticト este suspendarea voluntarト a neテョncrederii窶. Cu atテ「t mai mult, poezia netezeネ冲e calea credinネ嫺i, calea cトフre eul adテ「nc, sトネaネ al naturii originare.
Mai mult decテ「t un volum de poezie, "Cartea cu anluminurト" reprezintト un document memorabil, descriind evenimentul テョntテ「lnirii 窶 foarte rar, dar posibil 窶 a Cuvテ「ntului cu cuvテ「ntul, a credinciosului cu poetul. テ始 matca unei originale, pe cテ「t de riguroase, cristalizトビi stilistice, Paul Aretzu a compus o poezie religioasト cultト, despre cultul creネ冲in. Tema e veche, tradiネ嬖onalト, テョnsト asemeni marilor clasici ai muzicii, poetul foloseネ冲e, pentru a-ネ冓 transmite mesajul, o 窶柤otaネ嬖e窶 textualト modernト, similarト unui limbaj muzical, ce este テョntotdeauna mai complicat, mai fericit-indescifrabil decテ「t tot ce poate fi transmis テョn mod transparent, programatic. Raportarea modernト, 窶柎extualト窶, la tradiネ嬖e e menitト sト ridice ideea la puterea Cuvテ「ntului, cu apofatismul sトブ inerent, ネ嬖nテ「nd de viaネ嫗 conexiunilor non-ordinare.
テ始 "Cartea cu anluminurト", cititorul e chemat martor la 窶柩uarea vieネ嬖i prin citit,/ la テョnトネネ嫗rea la cer prin citit./ la テョncolネ嬖rea ochiului./ la a doua venire a vederii. amin窶. Cuvテ「ntul este esenネ嫗 viului, テョn el ne desfトフトノ, テョn el iubim, cu el se arト ネ冓 se seamトハト pトノテ「ntul vieネ嬖i, cuvテ「ntul ne e podoaba ネ冓 frumuseネ嫺a, ネ冓 ochi ネ冓 テョncolネ嬖re a privirii. Nostalgia frumuseネ嬖i dintテ「i, a 窶枹lavei stトフトフoare窶 (Paul Georgescu) apropie vederile poetului de pasiunea intensト ネ冓 nepトフimitoare care a strトットフut, ca un fir de aur, viaネ嫗 Genovevei, personajul din romanul sadovenian "Mトビia Sa, Puiul Pトヅurii", o viaネ崙 ale cトビei episoade s-au desfトκ冰rat sub cerul de litere ale unor motto-uri, cu arome vechi ネ冓 bogate, desprinse din Biblie. La Sadoveanu, afirmase Nicolae Manolescu, idee care poate fi extinsト ネ冓 asupra creaネ嬖ei autorului de faネ崙, Lumea ネ冓 Cartea stau faネ崙 テョn faネ崙, iar viaネ嫗 pare cト vrea sト imite cuvテ「ntul. Cosmomorfismul sadovenian (Edgar Papu) devine, la Paul Aretzu, chiar o lege de devenire a imaginii, fiind vorba, テョn cazul poetului, de un cosmomorfism motivat euharistic. Natura care-ネ冓 pune viaネ嫗 pentru toネ嬖, hrトハindu-i, e substanネ嫗 euharistiei. Corpul Sトブ テョmbracト imaginea unui 窶柎rup moale de copac窶, 窶枋oborテ「t テョntr-un cearネ兮f/ de pe sufletul Sトブ preaslトプit窶. テ始 ebraicト, vocabula 窶枦abar窶 se traduce deopotrivト 窶枋uvテ「nt窶 ネ冓 窶柩ucru窶. Reicitatea cuvテ「ntului テョnseamnト puterea lui de acネ嬖une eficientト テョn direcネ嬖a lucrurilor. 窶曠e aceea窶, afirma Andrei Cornea, 窶榲ョn mentalitatea vetero-testamentarト dabar, cuvテ「ntul-lucru, apare ca fiind greu, ca posedテ「nd ponderabilitate窶 ("Scriere ネ冓 oralitate テョn cultura anticト", Cartea Romテ「neascト, 1988).
Paul Aretzu se aratト atras de atmosfera テョn care se zugrトプeau cronicile medievale, ca de o licoare veche ネ冓 tare aromatト, ferecatト テョn butoiaネ de lemn; totul, pentru ca limba sト se テョndulceascト cu 窶枌ucuria dintテ「i窶 a scrierii, ネ嬖nutト テョnvelitト テョn hainト de nuntト, テョn anluminurト. Deネ冓 nu abundト, arhaismele, regionalismele, dislocトビile sintactice, specifice unei vorbiri vechi, calchiate, sunt presトビate ici ネ冓 colo, テョn aceastト 窶槓嫗rト a cuvintelor窶 pe care a テョntemeiat-o poetul, dar pe care el, totuネ冓, nu o stトパテ「neネ冲e: 窶枋a orice テョncepトフor テョn citit/ am orbit de la lumina literelor dintテ「i窶.
Un poem cu totul memorabil e urmトフorul: 窶杪ceastト carte/ cu foiネ嫺le ca lumina ochilor. fiece care sト o 窶 / citeascト. / ci scriu cu poruncト. rugトツiuni umilicioase, / ce se zic テョn picioare, la Ceasuri. dupト grトブnネ嬖i/ metaniei. / pentru cei adormiネ嬖 テョn credinネ崙. / scriu cu o cernealト de sテ「nge. ca ネ冓 cum aネ ara/ cu trei degete窶. Comparaネ嬖a din urmト, avテ「nd ca unul din termeni aratul cu trei degete, pare a proiecta aceste trei degete テョntr-o imagine mult amplificatト, coextensivト cu pトノテ「ntul, cu viaネ嫗 universului, aceasta petrecテ「ndu-se prin puterea cuvテ「ntului ネ冓 a テョnchinトツiunii, テョntru care fac semnul crucii tot ele, cele trei degete.
Dacト e sト vorbim de o tonalitate fundamentalト a sentimentului pe care poetul a ales-o pentru a scrie, aceasta e patima nepトフimitoare, patima, cuvテ「nt ambiguu care poate fi ridicat pe Cruce ネ冓 mテ「ntuit テョn icoana Patimilor Domnului. Sentimentul creネ冲in filiativ concentreazト テョn sine motivaネ嬖a iconicト a trトナrilor duhovniceネ冲i. テ始 cテ「teva rテ「nduri, poetul asociazト filiaネ嬖a cu bucuria nuntirii, tocmai pentru a da reprezentトビii respective intensitatea emoネ嬖onalト cuvenitト. Cu sugestii extrem de arhaice, poetul テョネ冓 imagineazト o icoanト a Maicii Domnului, 窶枸ama tuturor窶, テョn care-i arトフat copilul テョnsuネ冓 ネ嬖nテ「nd テョn braネ嫺 ネ冓 legトハテ「ndu-ネ冓 la piept mama. Esenネ嫗 iconografiei bizantine stト cuprinsト テョntreagト aici, テョn aceastト reprezentare sobrト, テョn cel mai テョnalt grad emoネ嬖onalト: 窶枡 acolo. lumina ochilor mei テョn felinarele/ Bibliilor. pe raft. / o femeie cu ciorapi de bトビbat, cu pトビul ca lテ「na oilor/ seine, テョnfトκ兮tト テョntr-un veston prea lung, / cu buzunarele pline cu anafurト. stト aネ册zatト/ pe braネ孛l Domnului. ca un copil/ care o leagトハト pe mama sa la piept, astfel este El. / ea are capul rトピturnat mult pe spate. ochii ei sunt duネ冓/ テョn orbite. Pe sub fトネci este legatト cu o faネ卞. / este mama tuturor窶.


(text publicat テョn revista "Viaネ嫗 Romテ「neascト", nr. 1-2/ 2012)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!