Prin noi înșine!, fără nicio filiație cu doctrina economică a PNL din prima jumătate a secolului XX, ar putea deveni sloganul lui Matei Dima (Bromania), Micutzu sau Alex Coteț, responsabilii de Teambuilding, filmul care, ca și ”Don`t Look Up”, din 2022, a polarizat deja aparatul critic mahmur al românului, la început de an. Falsul intelectualism al unor astfel de demersuri, având la bază hibridul snob și corporatist al public shaming-ului specific, are un rol deosebit de important pentru continuitatea angrenării sociale a multora dintre noi, pentru care sărbătorile au însemnat apăsarea butonului stand-by, orice lentoare sau refuz al acțiunii fiind justificate din perspectiva lui ”lasă că de la 1 ianuarie o iau de la capăt”. Traduc: e de bonton să spunem câte ceva despre Teambuilding, unde mai punem că e și util să ne reconectăm la șirul evenimentelor din anul trecut, demers preventiv împotriva alzheimerului. Evident că o parte din speakeri au comunicat cu coif de poleială pe cap, ceea ce este o atitudine belicoasă, însă noninvazivă.

Rolul de figurant al personajului colectiv, atribuit nouă de ghidușii producători ai filmului Teambuilding, este departe de orice asemănare cu respectivii din Secvențele lui Tatos, pentru că, până la urmă, poate că suntem noi prea vocali, mai și scuipăm când vorbim înflăcărat dar nu suntem nici Papașa și nici nu atentăm cu linguroiul de lemn la moalele capului lucrătorului cinematografic. Suntem docili și eminamente manipulabili.

Iar acum să revin la Prin noi înșine! Cu un buget de 800.000 euro, Teambuilding și-a scos investiția, din biletele vândute în cinematografe, fără să piardă mare lucru pe publicitate sau mediatizare. Rețeta este simplă: în primă fază lansăm un teaser/ trailer/ appetizer menit să stârnească scandalul, cu secvențe care oricum, fără știrea marelui public, fuseseră tăiate, cu mult înainte, la montaj. Kindreminder Rapid, rapidiștii fac scandal, producătorii anunță că vor renunța la ”această glumiță nevinovată”, care putea fi și la adresa FCSB, Dinamo, CFR Cluj sau Farul, dar până la urmă s-a limitat doar la Rapid. Unități multe bifate chiar înaintea premierei, bingo, publicitate gratuită, bingo! Clipul este retras, trailerul oficial având pe youtube, până în prezent, 1.9 milioane de vizionări. Marocco/Mikado, al lui Emanoil Pârvu are 4.3 mii de vizionări, Mirciulică 904 mii, de cealaltă parte, trailerul filmului internațional Babylon având 4,4 milioane de hituri, ceea ce s-ar traduce prin Teambuilding x 2. Nu e puțin lucru! Vă amintiți de vreun scandal de presă legat de cele două filme românești tocmai aduse în discuție? Nu, evident, pentru că reclama acestora s-a făcut urmând mai degrabă un pattern exclusivist. Să ne înțelegem, astăzi, în România, doar panotarea nu asigură mai nimic în materie de publicitate. Internetul mare este suveran. Așadar, acestea fiind zise, Teambuilding avea să devină încă de la sfârșitul anului trecut cel mai vizionat film românesc din ultimii 30 de ani, iar în prezent numărul 1 în topul vizionărilor pe România al Netflix. Aici avem de-a face cu reclama 2.0, unităților luate de pe urma ”scandalului kindreminder” adăugându-li-se cele generate de publicul dezamăgit și ultragiat. Publicitatea 3.0 se produce chiar acum, când încerc, la rece, să cristalizez mecanica de promovare din spatele acestui produs, iar de această dată ambasadorii sunt chiar producătorii filmului. Bromania și Micutzu au ajuns să se vaite că au primit amenințări cu moartea – da, România chiar are profilul infracțional adecvat - iar mai nou Micutzu îl contrazice pe ministrul culturii care considera Teambuilding cea mai de succes comedie românească de la ”Nea Mărin miliardar” încoace. Micutzu zice că între cele două produse nu ar exista niciun termen de comparație. Mai contează acum cine deține adevărul absolut? Devine evident că, în momentul de față, Micutzu este în standby pentru a aplica, la nevoie, câte un cap în gură. Mai are de această dată sens publicitatea 4.0? Evident, chiar Micutzu vine cu lămuriri atunci când vorbește despre următorul său proiect: Teambuilding 2.

Cu un asemenea PR, simpla asociere viitoare a numelui unuia dintre producătorii Teambuilding echivalează cu bugete serioase alocate unor timpi de reclamă sau tipăririi unui mare număr de afișe. Dincolo de dimensiunea economică a acestui Prin noi înșine! de rit nou, tot ceea ce se spune despre valențele culturale, lingvistice sau educaționale ale producției în cauză sunt vax albina. Pentru că aici nu vorbim despre cultură, ci despre un precedent economic care, cu sau fără compasiunea noastră pentru junele creator de comedie ușoară românească a început deja să își însămânțeze fetușii.

P.S.

Marele număr al celor care au preferat să vadă filmul pe Netflix, și nu în cinema este alcătuit tot dintr-un public plătitor. Abonamentul la Netflix costă și mulți dintre noi și l-au și făcut, chiar dacă, vorba unui clasic de dimineață, operatorul de streaming se încăpățânează să nu își afișeze programul zilnic.