Editorialul precedent se datoreaza, in mare parte, unor discutii aprinse referitoare la morala si religie purtate in jurul unor texte scrise de mine, controverse care se pare ca au transces nivelul de comentarii. Intr-un text recent “prooroceam” inevitabila disparitie, sau reevaluare daca vreti sa-i spuneti asa, a retrogradelor precepte morale, care ii priveaza pe homosexuali de o viata spirituala normala. Prin viata spirituala normala inteleg ceea ce este perceput de a noastra societate, de ale carei vederi ma dezic si eu cat pot, ca fiind natural. Ma vad nevoit sa reiterez aici opinia mea privitoare la aceasta chestiune de o arzatoare importanta pentru spatial carpato-dunareano-pontic – Intotdeauna m-a dezgustat inregimentarea sublimului in dogmele morale, asa zis imuabile, ale oricarei religii.
Am impresia ca Pan nu a auzit nicaieri de doleantele specifice ale vreunui organizatii de homosexuali romani, care isi cereau drepturile, foarte indreptatite de altfel, ci mai degraba a capitalizat pe textul meu, care in opinia domniei sale creeaza un precedent periculos si intolerabil.
Inainte de toate, trebuie clarificata imposibilitatea existentei unor sisteme morale imuabile, imune la trecerea timpului si la dezvoltarea cultural-socio-politica a umanitatii. Ceea ce era ieri moral, astazi nu mai este, ceea ce este imoral acolo, aici este ok si viceversa. Una din functiile fundamentale ale religiei este aceea de a servi drept modalitate de a promova un sistem de legi juridice care sa aiba autoritate divina, deci care sa fie indiscutabile, irefutabile si inscrutinabile. Conceptele religioase care il preced pe Iisus sunt unelte ale homofobiei, xenofobiei, sexismului si intolerantei religioase si rasiale. In trecut acestea erau strategii necesare pentru supravietuirea speciei si pentru selectarea naturala a celor mai apti indivizi umani. Acum insa, ele reprezinta plagile cele mai sangerande ale lumii moderne, care inca nu a reusit sa adopte spiritul crestin in cel mai pur sens al conceptului.
Dati-mi voie sa afirm ca motivul pentru care se pune atat de mult accent in Biblie pe heterosexualitate este unul primitiv si anume perpetuarea speciei umane! Intr-o lume precara, decimata de molime si razboaie, unde speranta de viata era un patetic 30 de ani (in 1900 speranta de viata era de numai 48 de ani!), era esential ca masculii rezistenti ai speciei sa isi paseze genele mai departe si sa nu le iroseasca in exacerbarea unor practici hedonistice. Grecii, adepti ai dihotomiei dintre nevoile speciei si nevoile trupului, propovaduiau un amor eliberat de constrangerile animalice ale perpetuarii rasei. Asadar acuzele aduse sodomiei isi aveau obarsia intr-un instinct de supravieturie a speciei foarte justificat la vremea respectiva, dar aberant de anacronic astazi.
As vrea sa inchei cu un exemplu edificator, care vine in sprijinul argumentului meu. In cartea Genezei, Onan este pedepsit cu moartea de catre Dumnezeu, pentru ca refuza sa asculte porunca divina DE A O LASA INSARCINATA PE VADUVA FRATELUI LUI si prefera sa se masturbeze. Din acest punct de vedere, masturbarea, ca de altfel orice mijloc de contraceptie sexuala prin care samanta umana era iremediabil pierduta, este un pacat de moarte, cu mult mai grav decat sodomia. Aceeasi pedeapsa capitala era aplicata si celor care erau surprinsi in timpul comiterii adulterului, dar deja aici este o cu totul alta mancare de peste.
Iar acum cred ca a venit timpul sa reevaluam gradul de pacatasonie care salasluieste in fiecare dintre noi, in conformitate cu depasita litera a legii lui Dumnezeu si sa judecam cu capsorul nostru daca nu cumva preceptele morale nu sunt subjugate capriciilor Istoriei.