Spiralele Vieții o carte alb – negru, o carte în care sunt adunați 19 poeți pe cuprinsul a 292 de pagini - o oglindă în care lumea se poate vedea și poate vedea. Fiecare autor reprezintă nucleul acestei cărți. Cartea se adresează în mod special celor dornici de cunoaștere și exprimare a cuvântului.

Încerc o sumară prezentare a acestei cărți, proaspăt scoasă de Editura ANAMAROL, spre bucuria celor cuprinși în ea și sper și a celor ce o vor citi. Dacă veți citit cartea veți descoperi în paginile ei un caleidoscop de imagini de la contrast la complementarietate, încât dacă faci abstracție de autor ai impresia că e un tot unitar.

Încă de la primele pagini parcurse îți dai seama că e realizată în mod deosebit prin faptul că fiecare autor are libertatea exprimării creative. Pentru a înțelege semnificația titlului: Spiralele Vieții, trebuie să faci un pas înapoi, trebuie revenit la sensul acestei cărți, să vedem ce se întâmplă dincolo de text. Fiecare autor e în dialog cu ceilalți, dar și în dialog cu sine, dar mai ales în dialog cu cititorii, aici e toată frumusețea cărții.

Voi încerca să parcurg pagină cu pagină pentru a vă demonstra că ceea ce-am spus este adevărat. Cuvântul de început aparține Elenei Rodica LUPU, cea care a contribuit la apariția acestei cărți.

Rodica Elena Lupu: ,,Scrisul este o armă ușoară ca vântul și cu puterea trăsnetului. Scrie cum vorbești și vorbește ca oamenii la care te adresezi. Acesta e principiul, fără îndoială sănătos, pe care l-au adoptat cei mai mulți dintre scriitorii noștri și, dacă stăruim cu tot dinadinsul asupra acestui principiu, limba nu atârnă de la cel ce scrie, ci de la cei ce citesc. Scriitorul trebuie să-și dea seama cum alege, cum întrebuințează și cum așează vorbele, pentru că o vorbă rău aleasă nu are pentru toți cititorii înțeles, una rău întrebuințată strică înțelesul, iar una rău așezată îl supără pe cititor…. Poetul adevărat simte că-n poporul român este izvorul poeziei și că punctul de plecare pentru dezvoltarea noastră literară nu este nici Homer, nici Horațiu, nici Shakespeare, nici Voltaire, nici Goethe, ci literatura noastră populară. Numai de aici putem să cunoaștem vederile și gustul poporului, numai prin ea ne vom deprinde a simți și a gândi românește, și de aceea școala noastră trebuie să le dea generațiilor viitoare cunoștința literaturii populare și iubirea ei.

Spațiul și timpul îi aparțin lui, poetului, singura ființă căreia îi este dat să tune și să șoptească, având în el, ca și natura, bubuitul norilor și freamătul frunzei. Acest spirit care visează este o melodie care ne încântă urechea și trăiește într-o rază de soare…

Poezia conține filozofie, așa cum sufletul conține judecată. Poeții au o viață sufletească izvorâtă din conștiința lor iar adevărații poeți sunt cei care întruchipează suma ideilor timpului lor și asemeni torței ce o poartă vor lumina Viitorul. Poetul este o cântare ce se înalță spre eter și lasă de pe aripioare să-i cadă lacrime de cer. E cântător sublim al vieții ce-o trăim, el are spațiul infinit și ceru-n asfințit.

"SPIRALELE VIEÞII", o carte absolută necesară să completeze bibliografia românească de popularizare a poeziei, o carte pentru cititorii de cele mai diferite vârste și profesii. Valoric de poziția acestei cărți răspunde, firește, critica. Verdictul final îl dai însă tu, cititorule, doar tu, care ești timpul înșirat pe generații.

O carte este un angrenaj. Fiți atenți la aceste rânduri negre de pe hârtie; sunt niște forțe care se combină, se descompun, lucrează. Un rând mușcă, altul strânge și presează, altul te antrenează și te subjugă. Ideile sunt un organism. Cartea înseamnă libertate. "


Din cei prezenți în carte 10 autori sunt membri ai site-ului poezie.ro., voi spicui câteva din paginile acestei cărți:


Bejliu Anne-Marie – Am găsit în scris, în general, o portiță de scăpare, un mod de a elimina excesul de durere care simțeam și simt că mă sufocă și, nu în ultimul rând ca o continuitate a dialogului cu băiatul meu Andrei. Am început să scriu pe poezie.ro., pentru a cunoaște părerea despre stilul meu și în general pentru a avea ocazia de a dialoga cu oameni pasionați de poezie. Știu că mai am mult până când voi reuși să ating un nivel deosebit în stilul și forța de exprimare, dar nu mă descurajez. ***

Furate fire de nisip

Din frunze chipul tău se țese
Pe- arama visurilor mele
Fundal de neguri și lumină
Ridică aburii în slavă
Doar amintirea mai rămâne
Să pască timpurile scurse
Cal nărăvaș, prezentu-aleargă
Prin iarba amară din trecut.
Galop de sentimente fine
Furate fire de nisip,
Strecoară-n crăpături potcoavei
Un viitor ce-n zări apusul
Pare a fi iar răsărit


Valeriu Cercel - Scrie satire și poezii umoristice și publică în ziarele românești din America și Canada, în luna mai 2006 apare primul său volum de poezii Durere românească, Sarire și…nu prea ***

Eternul păcat

Ne este teamă de păcat,
De iad, de cazne, dar e scris,
De prima dată s-a-ntâmplat
După cum știm, în paradis ;

Din pomul care-a fost oprit,
(Și asta din curiozitate)
Un măr în doi au împărțit
Ca să le știe ei pe toate,

Apoi ei și-au acoperit
Rușinea, cu o frunză, care
În lume iată, a ivit,
Curiozitatea ce mai mare !


Mihai Cucereavii - Redactor la revista Intelectus , colaborează la Literatura și Arta, săptămânal al scriitorilor din Republica Moldova. Inclus în cartea O antologie a aforismului românesc de pretutindeni, editura Dacia, Cluj Napoca, 2005. ***

Oglinda vremii

După ploaia de argint,
De când haina s-a ”nvechit,
Fără de bani în portmoneu
Mă uit mai rar la chipul meu.
Nu port oglindă-n buzunar -
Doar am băltoace-n trotuar…
Cât n-aș deplânge soarta grea
Că n-am ajuns în viață stea,
Azi, netezindu-mi părul blond,
Duc crucea mea… de vagabond.


Mihai Leonte - Fiindcă iubesc literatura, am reușit să editez cu forțe proprii patru caiete de poezii, care cuprind o mare parte din creația mea. Colaboreaz la mai multe publicați și la postul de radio Timișoara ***

Linia vieții
(acrostih)

Lut am fost, lut sunt și voi rămâne.
Eroziunea vieții lungi tot mă răpune
O zi, o treaptă înspre mâine.
Nu știu cât voi trăi pe lume.

Temeri, mi-s gândurile toate.
Evazive totuși fără rezonanță.
Mă mir că nu se pierd în noapte.
În infinit fără distanță.

Humă sunt, dar, voi deveni țărână,
Alte vieți din mine vor apare,
Indiscrete plante prin rădăcină
Libere vieți vor reveni în soare.


Rodica Elena Lupu - Fiecare om primește la naștere o sămânță celestă care îi va inflența soarta personală. Aceasta va rodi sau nu în funcție de condițiile de dezvoltare dar și funcție de modul în care omul înțelege să-și respecte zestrea celestă. Cel ce se va strădui să-și pună în valoare calitățile pozitive – cinstea, blândețea hărnicia – și va lichida trăsăturile negative – neliniștea, lenea, orgoliu – va avea o viață frumoasă, plină de succes și fericire ***

Argument

Amica mea (femeie serioasă!)
Fumează și pe stradă și acasă.
Cum a deprins „modernul” obicei,
Puțin îmi pasă mie. Treaba ei!
Aspectul grav e altul: dânsa are
Un băiețel, de-o șchioapă, nu mai mare,
Ce-a moștenit și el, de la măicuță,
Reflexul de-a băga în tărtăcuță
Și-a reproduce radios, la chip,
Un act vădit, un gest stereotip.
Acum vreo două zile l-am surprins
Þinând în buze un chiștoc aprins
Și demonstrând la alți copii că-i as,
C-a învățat să scoată fum pe nas!
M-am socotit, firește, obligată
Să-i spun „mămicăi” lui, îndată:
-Ai grijă, dragă, și-l supraveghează,
Că ăla micu’, fiul tău, fumează!
Iar dumneaiei, sfidându-mi sesizarea,
Mi-a spulberat pe loc îngrijorarea:
-Vai, fiul meu e un copil deștept!
Fumează, dar, să știi, nu trage-n piept!


Amelia Magori - Un suflet de om prinde viață în anul 1961 luna iunie ziua 10 la mal de Dunăre, sunt botezată cu un nume sensibil și delicat – Amelia. Îmi plac florile, muzica și nu în ultimul rând literatura. ***

La malul marii

Un cânt vrăjit,al mării murmur,
Privind întinderea de apa nesfârșită,
Luceafărul, stătea de strajă singur,
Cu a lui iubire mare infinită.
La malul mării, adesea mă întorc,
Când inima mi-e rănită și lacrimi curg.
Emoția mă cuprinde, mă sufoc,
Eterna STEA lucește în amurg.

Și inima-mi rănită, se vindecă pe loc .
EL mă privește cu ochii lui de mort,
Iluzie!!! Ce văd?! scântei de foc ???
Of...nu,e unda de lumină a farului din port.


Elena Munteanu - Când n-oi mai fi, în scoica mea,
găsi-vor, poate, perla
sau doar nisipul ce-aștepta
uitarea și tăcerea. ***

Nu cer nimic

Călătoria albă va să-nceapă.
Nimic nu mai aștept, nimic nu cer.
În amintiri pecetluiește-mi graiul,
În frunze alburii și-n flori de ger.

Nu cer nimic, e prea aproape clipa.
Mi-e pasul, la răspântii, prea grăbit
Să mă ascundă-n ochi brumat de lună,
Întors în cer de stele istovit.

Nimic nu mai aștept, tăcerea-mi curge,
Știind că mai exist și că mai zbor.
E toamna pe sfârșite, tinde palma,
În ea s-aștern lumini târzii, ușor.


Dan Norea - Deși a cochetat cu poezia din adolescență, prima oară a publicat ceva abia în 2002, pe site-ul poezie.ro., la îndemnul talentatului său coleg de facultate Laurențiu Orășanu. A abordat mai multe genuri literare – proză scurtă, inclusiv SF, poezie, pagini de jurnal - dar cel mai în larg se simte în genul umoristic, cu preponderență epigrama. ***

Bar-bara făcea streaptease la bar-Oul de Aur

1.
O femeie frumușică două joburi grele-avea.
Ca model la o paradă mai întâi se îmbrăca
după care fugea iute la un bar din ulicioară
și se dezbrăca încet făcând streaptease la o bară.

2.
O gimnastă talentată, pentr-un ban suplimentar
a dorit ca să lucreze seara-ntreagă la un bar.
Dar ca să o angajeze a avut pretenții grele,
să-i monteze sus pe masă două bare paralele.

3.
Nou intrată în barou, avocata stagiară
la un bar - Oul de aur – mergea des, seară de seară.
Sărea iute pe o masă, zveltă ca o căprioară
și își ajuta clienții, pledând (goală) la o bară.


Ovidiu Oana - ''În cazul neadevărului nespus tăcerea poate deveni asurzitoare". Am o colecție de aproape 200 clopote, clopoței, talăngi și zurgălăi din toată lumea și, pornind pe urmele lor, am închipuit o carte. ***

gândește-te întâi la rădăcină

când vezi o floare prinsă în grădină
când vezi copacii clătinați de vânt
nu judeca doar ce-i peste pământ
gândește-te întâi la rădăcină

cănd vezi rodind o vie în lumină
când vezi cum spicul mlădie în vânt
nu judeca doar ce-i peste pământ
gândește-te întâi la rădăcină

când vezi un nufăr într-o zi senină
când vezi cum trestia unduiește-n vânt
nu judeca doar ce-i peste pământ
gândește-te întâi la rădăcină


Daniel A. Renon - Considerat unul dintre vocile profunde ale generației sale în diaspora, lirica lui se afirmă rafinat, într-o manieră intelectuală aluzivă. Înființează în anul 2003, în comunitatea română din regiunea francofonă ( Nurnberg – Furt – Erlangen) cenaclul literar – artistic Ars Longa și Asociația Interculturală cu același nume. ***

Opus

Durerea ce atinge sufletul în noapte
E tristul vis uitat de-o lume...,-
Între fâșii de gânduri și de fapte
Uitării, când îi dăm un alt Prenume!

Iubirea noastră coexistă-n ură!
Efect opus..., - crezut de obicei,
Dar el, respectă cu un pas din urmă
Și sentimentul unic,...al Dragostei!


Opusul este ceva mai rece...,
Mai crud și distrugător!
E plin de de el,...și nepăsător ne trece
Prin suflet viu, și muritor...

Opusul Iubirii nu e Ura ! (veșnica poveste...)
- Un alter ego și-a transpus secvența!
Opusul a fost, va fi și este:
INDIFERENÞA!





Postfața evenimentului


Vineri 14 iulie 2006, într-o minunată zi de vară, șase dintre cei 19 poeți care au realizat această frumoasă carte au fost alăturea de noi la libraria Tomis din Constanța. În lumea minunată a cărților s-au citit aproape două ore poezii proprii și dintre cele ale poeților care sunt din alte țări sau din alte colțuri ale țării.
Noi cei prezenți acolo am fost întâmpinați de cititori de toate vârstele, care ne-au ascultat cu mare plăcere nu departe de Ovidiu, căruia, nu am uitat să-i lăsăm o floare, un semn că nu l-am uitat.



Vreau să vă spun ca aceasta a fost prima prezentare a cărții. Următoarea va avea loc în 4 august împreună cu Mihai Cucereavii si Maria la Chișinău. Da, va fi alături de noi și Maria noastra, inimoasa noastra colegă, cea care a scris atat de frumos despre noi și căreia nu pot decât să-i mulțumesc. Urmează apoi prezentarea de la Timisoara din 11 august, unde vor fi Loreley din Germania și Mihai Leonte, poetul din Moldova Nouă. O lansare a cărtii va face Daniel Renon în 2 septembrie la Nurnberg, în cadrul Asociației Culturale Ars Longa.



În data de 10 septembrie la Toronto, împreună cu Valeriu Cercel si Angi Radulescu, vom prezenta cartea în cadrul Cenaclului unde vor participa Puiu Popescu directorul ziarului Observatorul si scriitorul Ovidiu Creangă. Succes tuturor și să auzim de bine, că rele sunt destule în lumea asta mare.(Rodica Elena Lupu)




Notă: imaginile sunt trimise de Mariana Tanase participantă la evenimnt. (Multumesc!)