agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1575 .



Rトパit pe veci plトツerii
article [ ]
Cronica literara Compilation: Perspective Critice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Valman ]

2006-09-12  | [This text should be read in romana]    | 



Rトパit pe veci plトツerii

テ始 窶朶onete 2窶 (Editura Arania, 2006), Adrian Munteanu cultivト forma fixト dintr-o テョncredere テョn 窶柮ost窶, テョn capacitatea poetului de a-ネ冓 organiza fiinネ嫗rea artisticト pe criterii estetice, gest care poate pトビea desuet acum, 窶枋テ「nd veacuri / De gesturi tandre-au devenit istorii窶 , cテ「nd reperele ontice (om, divinitate, naturト) sunt spulberate prin 窶枹ilnice atacuri窶, iar locul 窶柧isトビilor de tainト窶 a fost luat de alunecarea テョn gol, テョn 窶柧トトトブni cu umbre reci テョmpunse窶.
Tematica sonetelor este variatト, de la dragostea cテ「ntatト (oricテ「t ar pトビea de antipatic acest cuvテ「nt criticii literare ネ冓 receptorilor de literaturト moderniネ冲i / postmoderniネ冲i, sonetul e potrivire melodicト, deci cテ「ntec, sau nu mai e nimic) テョn maniera lui Petrarca sau テョn cea voiculescianト, pテ「nト la cトブtarea / tトトada quasiarghezianト a divinitトκ嬖i, cu metafore subtil romantice テョntr-o テョncercare de recuperare a antichitトκ嬖i ネ冓 a miturilor precreネ冲ine.
Adrian Munteanu face cテ「teva concesii postmodernismului, care テョnネ嫺lege literatura ca joc, spectacol de cuvinte sub care nu se mai ascunde decテ「t plトツerea diabolicト a cultivトビii artificialului, a lipsei de profunzime, experimentele lui (sonete alcトフuite din cuvinte 窶枋e din coadト au sト sune窶, テョnネ冓rate dupト criterii alfabetice, exterioare) avテ「nd de fapt menirea de a atrage atenネ嬖a poeネ嬖lor contemporani cト te poネ嬖 juca ネ冓 altfel decテ「t cum fac ei, obsedaネ嬖 exclusiv de anatomia ネ冓 fiziologia omului: 窶暸brupt atac aripa amuネ嬖tト / Amorfe-accente aspru amputate / Au asfinネ嬖t abulic amテ「nate / Avテ「nd alトフuri arma aネ嬖ntitト / Afinitトκ嬖 avid algoritmate / Aur ascund alica aネ嬖pitト / acea arcadト amplu alungitト / Ardea alcoave-amar aglutinate / Absent ascult aceeaネ冓 abordare / A acoladei arcului astral / Aulic ax acoperト altare / Actinii-albastre au ajuns aval / Adevereネ冲e-ardentト alternare / Acord adus aproape abisal窶 -窶枡xperiment 1 (litera a). Dupト cテ「teva astfel de tururi de forネ崙 lexicalト unde, ca cititor, nu eネ冲i foarte sigur dacト te afli テョn faネ嫗 unor jocuri textualiste ori テョn faネ嫗 unei parodii a ermetismului ionbarbian, poetul te mai face partaネ unei experienネ嫺, cea a 窶杪ntisonetului窶, prin aceasta el テョnネ嫺legテ「nd respectarea regulilor prozodice (rimト, ritm, mトピurト), dar coborテ「rea din sfera semanticト a transcendenネ嫺i pline テョntr-o zonト a epicului centrat pe 窶柞mul recent窶, produs al hedonismului consumerist: 窶榲士i rup cu dinネ嬖i pielea dintre ネ崚「ネ嫺 / ネ冓-nfig ciosvテ「rta gテ「fテ「ind nu ネ冲ie / tトツutul テョnger calea sト-ネ嬖 aネ嬖e / nu se agitト aripi de nagテ「ネ嫺 / stai fト テョn casト s-a pornit urgie / n-ai minte-n cap テョネ嬖 curg numai tトビテ「ネ嫺 / ネ冓 vorba seacト ネ嬖-e scuipat de mテ「ネ嫺 / テョmi ies colaci de fum de sub dimie / atテ「rnト mama rufele sト iasト / un iz de carne arsト stai pe brテ「nci / sト-ネ嬖 vinト sテ「nge-n ネ嫺astト mト apasト / un scテ「ncet surd ネ冓 monoton de ネ崚「nci / dintre vecine care-ネ嬖 e aleasト / de preacurvie rトハile-s adテ「nci窶 (窶枴n vitro 1窶). Sonetele 窶枴n vitro窶, clonate, artificiale, purト invenネ嬖e verbalト, la un pas de cトヅerea テョn verbiaj, nu sunt reprezentative pentru Adrian Munteanu, care nu este un poet sedus de 窶枴sme窶 (clasicism, romantism, modernism etc), ci un poet foarte sigur pe el ネ冓 cu adevトビat テョndrトトostit de sonet. Parodiile ネ冓 窶枋lonele窶 pe care le presarト テョn volum, dincolo de aspectul ludic al demersului, au probabil ネ冓 rolul de a-l trezi pe cititor din amorネ嫺alト, creテ「ndu-i falsa impresie cト ar avea de-a face cu o simplト inginerie, cu o schelトビie ingenios construitト, dincolo de care, テョn spirit postmodernist, s-ar afla nu 窶枋atedrala窶 (Wittgenstein spunea cト pentru a o contempla trebuie sト dai jos schelele), ci nimicul, neantul.
De fapt lucrurile nu stau aネ兮, pentru simplul motiv cト Adrian Munteanu nu ネ冓-a programat sト distrugト rezistenネ嫗 multisecularト a sonetului prin rescriere parodicト, ci, pur ネ冓 simplu, el scrie aducテ「nd テョn contemporaneitate ネ冓 テョncerテ「nd sト revigoreze o specie literarト extrem de dificil de abordat. テ始noirile sunt mai ales la nivel lexical, regulile prozodice fiind respectate (テョn absenネ嫗 lor nici nu mai poate fi vorba despre sonet, ci despre orice alt fel de poem, astfel cト strトヅania unui mai puネ嬖n テョn vogト poet contemporan de a scrie sonet 窶榲ョn vers alb窶 este cel puネ嬖n comicト).
O parte din sonetele care-ネ冓 meritト numele (adicト majoritatea) scrise de Adrian Munteanu aduc o imagisticト de tip baroc, bazatト pe exacerbarea senzorialitトκ嬖i, a gustului pentru fantastic ネ冓 pe un anume rafinament al metaforei trimiネ崚「nd la un fond precreネ冲in: 窶曠egeaba fugi, o Daphne cu pトビ moale, / Din trist alai, scrutテ「nd un cerb prin spaネ嬖i, / Povara mea o voi feri de Graネ嬖i / Chiar de-ar dori sト-mi dea pトトテ「n tテ「rcoale. // Doar pentru tine vor veghea bトビbaネ嬖i / Rトノaネ冓 etern テョnmトビmuriネ嬖 la poale, / Cトツi sunt Apollon ネ冓-ネ嬖 voi da ocoale / Pテ「nト cテ「nd Marte va pieri-n rotaネ嬖i // Te urmトビesc prin jariネ冲e, fierbinte, / Cテ「nd テョnserarea stinge-o altト zi. / Roiesc テョn preajmト zodii, sト te-alinte. // テ始 ochii calzi de-a pururi te-oi privi, / Sト vトヅ cum zeul fluviului, pトビinte, / Te va preface-n laur, pe vecii窶 (窶朞it 1窶). Iubirea apare atテ「t テョn ipostazト romantic / barocト, テョnveネ冦テ「ntatト テョn metafore livreネ冲i, cテ「t ネ冓 テョn dualitatea senzualitate / conネ冲iinネ嫗 pトツatului (窶朶ト nu se stingト-n aspre ierni amnarul // Rテ「vnirilor de nestrunit bトビbat. / Ascunde-mト テョn inimト ca darul / Jinduitor de patimi ネ冓 pトツat窶 窶 窶暸ネ兮zト-mト pe bruma gurii-ncinse窶), pentru ca, テョn final, sonetele sト ajungト la o exprimare a sexualitトκ嬖i primare, テョn ton cu tendinネ嫺le actuale din poezia postmodernistト: 窶柎rトナesc gemテ「nd prin creierul hipnotic / simt テョntre pulpe fulgere mト strテ「nge / ca fetusul テョntr-un borcan de sテ「nge / golita ネ嫺astト テョn vテ「rtej spasmotic / テョncolトツita patimト rトピfrテ「nge / urlet de voci insinuテ「nd despotic / cト nu privesc un sテ「n decテ「t erotic / un pui de mierlト-n oul putred plテ「nge / acum ネ嬖-ajunge simネ嬖 rトツori prin vene / cu muci la glezne se jeleネ冲e-un ネ崚「nc / ネ冓-ネ冓 scarpinト eczema din izmene / mト arde-un junghi テョn plex pe cテ「nd mトハテ「nc / rトッdトビi prトニite s-au テョntors cangrene / pe ochi pe gテ「nd pe limbト テョn adテ「nc窶 窶 窶枴n vitro 2窶).
Sonetele de facturト voiculescianト spiritualizeazト combustia eroticト punテ「nd-o sub semnul eternitトκ嬖i ネ冓 al inocenネ嫺i (metafora inorogului): 窶暸lerg secunda-n rテ「pi secトフuite / ネ亙 sap テョn glod, ca sト gトピesc topazul / Frトノテ「ntト roibul orelor izlazul, / ネ亙 テョmi fトビテ「mト vrerea sub copite. // Rupテ「nd zトッala, テョn pトノテ「nt テョmplテ「ntト / Rトビunchiul tihnei care-a-ntテ「rziat, / M-arunc テョn ネ册aua zilei ce-nfierbテ「ntト / Un ciob de cer テョn urmト aruncat / Cu coama-n vテ「nt, un inorog se-avテ「ntト, / sト テョntトビeascト timpu-nrourat窶.
Apelul la miturile precreネ冲ine este dublat de o supunere テョn faネ嫗 unicului mit care n-a devenit simplト naraネ嬖une fトビト referinネ崙, mitul sacrificial-cristic: 窶曠eschide poarta, omule ネ冓 frate, / Sト intre solul jertfei テョn absidト, / テ四 vezi cu pasul blテ「nd, sト nu ucidト / Smerenia, zvテ「rlindu-te-n pトツate. // Te va salva din crテ「ncena obidト / Chemテ「nd din spaネ嬖i-nflトツトビトビi uitate / テ始tr-un tテ「rziu, la uネ卞 cテ「nd vei bate, / Uitテ「ndu-ネ嬖 trテ「ndトプia de omidト, // Va unge rana inimii bolnave / Cu harul sfテ「nt, テョnmiresmテ「nd ardent / Corola tainei pe tトツute nave // Purtテ「nd nトヅejdi spre un etern prezent. / Pe ネ崙ビmul tトブ, テョndepトビtテ「nd epave, / Te vei simti eliberat torent窶 (窶曠eschide poarta omule ネ冓 frate窶). Nevoia unei cunoaネ冲eri de tip mistic テョl determinト pe Adrian Munteanu sト inverseze termenii raportului dintre om ネ冓 divinitate: nu omul trebuie sト-l aネ冲epte pe Dumnezeu sト-i intre テョn casa fiinネ嫺i, pentru cト, de fapt, Dumnezeu este cel care-l aネ冲eaptト pe om sト vinト la El, sト-i batト la uネ卞: acel te va salva la uネ卞 cテ「nd vei bate presupune un efort de depトκ冓re a antropocentrismului profan, テョn favoarea celui creネ冲in, dornic de transparenネ嫗 lumii, de punere a ei sub semnul テョndumnezeirii.
Sonetele nu merg pe urma 窶柩トツrトノosului窶 Petrarca, ci テョncearcト o テョmbinare a galanteriei cu sfera sacrului, iubirea terestrト, patimaネ卞, este spiritualizatト pテ「nト ce devine cumva iubire misticト, poetul neavテ「nd conネ冲iinネ嫗 blasfemiei atunci cテ「nd transformト secvenネ嫗 euharisticト テョntr-una pur carnalト: 窶朶pune-mi spre searト te iubesc. Odatト. / Cum nu mi-ai spus de cテ「nd te am テョn sテ「nge, / Nu vezi cト-s trist ネ冓 rトピuflarea-mi plテ「nge / Sub coasta ta テョn chinuri framテ「ntatト? // Toarnト cuvテ「ntu-n mierea ce se strテ「nge / テ始 cupa tainei テョndelung pトピtratト, / Ca sト-mi cuminec clipa alinatト / Cu azima ce テョntre noi se frテ「nge. // テ始 timp ce ruga n-a sfinネ嬖t havuze, / Din degete s-au revトビsat poveネ冲i / ネ亙-n peネ冲erト, umbros lトツaネ de muze, // Mi-am aネ册zat hotarele domneネ冲i / N-ai テョmplinit un zbucium scris pe buze / Mi-ai arトフat cu trupul ca iubeネ冲i窶 (窶朶pune-mi spre searト te iubesc. Odatト窶). Pendularea テョntre sacru, profan ネ冓 simbolurile precreネ冲ine este sugestivト pentru lipsa de coerenネ崙 a omului modern, care foloseネ冲e cuvintele fトビト a mai fi atent la sistemul de referinネ崙; de fapt, テョn estetica postmodernistト, important este jocul, inventivitatea verbalト, ネ冓 mai puネ嬖n ceea ce se vede dupト ce dai jos schelele. テ始 sonetele lui Adrian Munteanu, dincolo de aspectul galant / ludic ネ冓 de mesteネ冰g, existト totuネ冓 o ardere intensト, o anumitト sinceritate a trトナrii care-l テョndeparteazト de moderni ネ冓-l apropie de marii creatori 窶 ネ冓 iubitori - de sonet, cトツi sonetul scris fトビト dragoste e orice altceva, テョn afara de sonet: 窶霸iciorul zvelt, un semn al テョnvierii / ネ亙 coapsa blテ「ndト, semn de-ngropトツiune, / Sテ「nii trufaネ冓, uimiri テョn trup s-adune, / Pテ「ntecul cald, rトパit pe veci plトツerii. // Ochii supuネ冓, sトトeatト sト-mpreune, / Pトビ revトビsat テョn unduiri puzderii / Spre vadul calm ce l-au pトホit strトニerii. / Gura peceネ嬖 de vreri aprinse pune. // Vinul テョl toarnト buzele vlトピtare / テ始 ネ冩apte tandre ce nu s-au desprins / Dintr-o prelungト, dulce sトビutare // De dincolo de timpul neテョnvins. / ネ亙 ce-nrobire-n sfテ「nta desfトフare / De care-am fost, fトビト rトトaz, cuprins!窶 (窶霸iciorul zvelt, ca semn al テ始vierii窶.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!