Electronii sunt cu adevărat liberi


Continuare la textul : Singularizarea Hidrogenului, un exercițiu al criteriilor

Când dresorului îi dispare frica de leu, acesta îl va mânca. Aceeași relație este și între om și energia necunoscută pe care se sprijină formele de energie, cele din jur, și pe care noi le folosim zi de zi, chiar ființa naturii fiind bazată pe acestea.



Ce este mai greu de înțeles aici, revenind la structurile de electroni ale nemetalelor, se referă la faptul că grupa nemetalelor, cu elementele: Hidrogen, Carbon, Azot și Oxigen și mai puțin reprezentativ Fosforul și Sulful, din tabloul lui Mendeleev este acea grupă de elemente care are privilegiul de a se implica în ceea ce este pentru noi energia. Toate motoarele termice cunoscute în tehnică folosesc aceste elemente și întreaga natură se structurează și trăiește folosind aceste forme de energie, cele proprii nemetalelor. Această observație este o cauză suplimentară pentru a ridica noi și noi întrebări.

Termodinamica se mărginește să descrie fenomene și procese termice, folosind ca atare proprietățile nemetalelor și nu se oprește la acest aspect: de ce aceste elemente și nu altele. Combustibilii fosili, substanțe datorate carbonului și hidrogenului se întâlnesc în natură cu aerul, adică cu azotul și oxigenul și crează căldură prin ardere, precum o baterie termică atașată omului, pentru a exista. Specialiștii se vor întreba probabil dacă azotul este sau nu un membru deplin al acestei echipe energetice? Arderea doar în mediu de oxigen ar face inaccesibilă si dăunătoare căldura de origine fosilă pentru om. Temperaturile mari pe de o parte iar pe de altă parte lipsa unui suport global care nu doar răcește și menține temperaturi rezonalbile, cele uzuale naturii și vieții pe pământ, ci și păstrează și transportă căldura, ar face ca fără anvergura azotului în aer să ne fie imposibila existența.



Omul însă, din nevoi, a reușit să găsescă o dezvoltare proceselor termice naturale, a celor bazate pe ardere cu dezvoltare de căldură și a alăturat electronul ca pe un nou component energetic al vieții. Prezența în natură a electronilor nu este de contestat, experimentul cu blana de pisică era la îndemâna oricui și acum mii și mii de ani, iar electricitatea, acea manifestare electronică a energiei pusă, așezată, pe lucruri, a fost vizibilă orișicând. Fulgerele au fost mereu prezente.

Electronul liber, așa cum este el descrie în fizică, are menirea de a popula straturile atomilor și a transporta energia de natură electrică.

ÃŽntrebarea care a pus la cale acest text este:

Electronii de pe straturile stabile ale atomilor, electronii captivi, au aceeași natură cu cea a electronilor liberi? Pot fi aceștia deosebiți prin ceva?


Câteva premise aduse întrebării:

-Electronii liberi nu îndeplinesc o destinație proprie, materială, ființării atomului.
-Electronii liberi, prin numărul și prezența lor diferențiază între o semnificație manisfestă, devenită un element sau apoi o combinație-substanță și alta .
- Electronii circulă diferit de la un material la altul, ceea ce presupune și doar semnificații diferite. Straturile prin care circulă electronii sunt diferite prin ceva, de la un material la altul?
- Schimbarea poziței electronilor lor aduce o formă de energie, denumită energie electronică sau electrică, vizibilă doar prin semnificații fizice.
- Semnificația energiei electrice se transmite oricărui corp. Chiar si materialele dielectrice au o semnificație dată de prezența electronilor și încă mai evidentă decât cele conducătoare de electricitate.
- Ce semnficație i se poate atribui de către om, energiei electrice?
- Orice semnificație a energiei electrice nu i se poate atribui decât unei forme de energie valabile spectrului molecular pentru a fi înțeleasă de către om. ( Mișcare ca urmare a unor forțe; căldură; incandescență; ardere, reacție chimică; etc.)
- Semnificațiile energiei electrice și electromagnetice nu sunt prezente în natură.
- Efectul termic al trecerii electronilor printr-un material răstoarnă și nu susține teoriile despre electricitate( electromagnetismul).
- Semnificațiile efectului termic al trecerii electronilor sunt necunoscute. Energia termică, cea produsă de electroni, nu poate fi de natură electronică. Pentru că nu există căldură de natură electronică.
- Apariția căldurii la trecerea curentului electric este o chestiune pură de semnificație. Căldura este produsă la nivel molecular doar pe baza unor semnificații aparținând prezenței electronilor liberi. De ce atomii, recte moleculele, sunt aduși prin semnificații în starea de a genera energie termică?
-Electrictatea ca fenomen de concentrare a unor electroni liberi are o limită fizică? Câți electroni pot fi găzduiți pe straturile libere ale unui atom? Este o limită bine determinată a acestui număr?

Bineînțeles că aceste premise conduc la a privi cumva diferit energia electrică și solicită noi întrebări. Dar scopul acestor premise este de a găsi o explicație unei posibile diferențe între electronii captivi și cei liberi ai unui atom, mai ales că la granița dintre electricitate și păturile atomice stabile, cele ocupate cu electroni captivi, se desfăsoară întrega știință a chimiei, adică se joacă legăturile atomice și constituirea moleculară a materiei, diversitatea întregii naturi.

Cărei clase de electroni aparțin acești electroni, cei care operează pentru a crea semnificații de tip chimic, celor liberi sau celor deja captivați? Unele fenomene electrochimice (electroliza) ar putea susține natura electrică a acestor electroni dar la fel de bine aceleași supoziții pot să o și combată. Adică cum? În ideea că electronii liberi de fapt să nu existe la fel celor captivi ci să dețină o altă destinație constitutivă.



Din toate acestea spuse se deduce o nouă idee legată de straturile atomice și mai puțin de cine populează aceste straturi? Dacă transferăm straturilor atomice înțelesurile care se deduc prin semnficații si apoi prin proprietățile pe baza cărora le deosebim noi, spunându-le substanțe, lucrurile iau o direcție diferită.

Adică se deschide o nouă discuție:

-Câte straturi are un atom în jurul învelișului său?
-Aceste straturi sunt existente? Adică au o existență proprie și sunt așteptătoare (aprioric) de electroni sau se nasc instantaneu odată cu apariția unor electroni în zonă?
- Se poate spune că întreaga materie, la nivel atomic este formată dintr-un nucleu atomic, același, inconjurat de o sumă exactă, distinctă și cunoscută de straturi electronice pe care pot exista sau nu electroni, unii captivi, alții intermediari și temporar captivi (condiționat) iar alții liberi, circulând prin straturile rămase goale.


- Straturile sunt la fel rafturilor unui depozit?, adică pot fi pline sau goale, dar au poziții clare, cuantificabile și determină ele în fond structura atomică iar elecronii sunt niște cărămizi ce se depun pe rafturi și astfel semnificația, existentă potențial, se împliește devenind un atom sau altul cu proprietățile cunoscute.

-Totuși modelul unui raft nu mi se pare convingător pentru ceea ce s-ar putea petrece în lumea electronilor. Acest model nu răspunde unor întrebări legate de semnificații atât spre lumea moleculară, cât și spre lumea sub-atomică.

- Și în principal la întrebări privitoare la balanța dintre semnificat și semnificant, dintre cele două idei, adică ce este de fapt materia?, o structură de semnificații sau o structură de ceva care la urma urmelor deține și semnificații? Este greu de crezut că o structură nu este în primul rând determinată de niște semnificații pentru că chiar și atunci când ea nu este determinată de semnificații această determinare (ideea) se aplică.

-,,Modelul unui pian,, pe care să îl atribuim atomului, pare în acest caz mai rezonabil.

Adică atomul, în structura sa generală și unică este la fel unui pian, care are un număr de clape, aceste clape fiind straturile electronice ale atomului. Sunetele acestui pian sunt semnificiațiile iar muzica este materia în întregul său sau în toate diviziunile sale.

,,Pianul,, are întreaga sa structură interioară funcțională ( întregul format din straturi, electroni și nucleu) dar nu toate sunetele pot fi obținute cântând la acest pian. Pentru că acestor piane, cu care a fost împânzit universul și fabricile de piane, acele stele care explodează, construiesc pianele dar nu le pun decât un anumit număr de clape, începând cu cea mai de jos notă, cu un electron pe primul strat ( hidrogenul ) și continuând cu celelalte elemente.
Muzica acestor clape este pornită de la început și ceea ce se aude este chiar semnificația acestor elemente pe care le vedem în tabloul elementelor lui Mendeleev. Muzica este o acțiune, este deja o ivire a ceva ce permite o denumire cu o semnificație perceptibilă alăturată.

Dar ce sunt atunci electronii?

1. ,,Electronii captivi,, cei pe care îi bănuim a exista pe straturile atomice constituite, definitive, din natură, nu sunt de fapt electroni ci sunt acele clape apăsate. Adică sunt mai bine zis chiar apăsările acelor clape, pe care nimeni nu le poate slăbi și înlătura. Adică electronii captivi sunt doar niște stări? Stări atribuite unor straturi prin legături energetice, niște apăsări devenite coduri pentru cum este, ce anume va face ca acel element să fie.

2. Atunci ce sunt ceilalți electroni? Pe care îi bănuim că sunt cei ce controlează reacțiile chimice și constitue energia electrică.
Aici începe o idee diferită de ceea ce se poate bănui: acești electroni nu sunt de fapt electroni așa cum am crede, legându-i de ideea electronilor captivi, adică acele apasări ale primelor clape, ci sunt doar ,,degete,,! Aceste ,,degete,, care și ele umplu universul, sunt capabile de apăsări ale clapelor acestui pian universal și în anumite condiții aduc clapele într-o poziție de a scoate sunete mai mult sau mai puțin armonioase făcând să apară milioanele de substanțe ale naturii dar și permițându-le sau determinându-le dispariția. Le spunem ,,degete,, pentru ca nu doar apasă sau lovesc ci și știu să o facă! Adică presupun informații adăugate acestor gesturi energetice.

3. Și în final clasa electronilor liberi, cei ce ascultă de legile electricității: ce este cu aceștia? Aceșția sunt de asemenea ,,degete,, dar care lovesc straturile doar perturbator și au un efect semnificativ sub o formă statistică.

Energia electrică nu sălășluiește în electroni, adică în ,,degetele,, ce o determină ci în nucleele fiecărui material care a primește aceste lovituri pe ,,clapele straturi,, prin milioane de degete care o cer.



Rezumând asupra electronilor pentru oricare dintre elemente, determinarea straturilor atomice este doar aparent datorată unor prezențe efective, ale unor particule numite elecroni pe aceste straturi. Încărcările energetice transmise nucleului și modalitatea acestor încărcări par să conteze.

Ce se petrece în acest context, pe straturile atomilor elementelor din grupa nemetalelor?
Readucem matricea electronică pentru a o privi în contextul acestei discuții asupra electronilor.

----------- C- N-O- P-S
Stratul 1: 2 -2 -2 -2 -2
Stratul 2: 4 -5 -6 -8 -8
Stratul 3: 0 -0 -0 -5 -6

După acest studiu și a acestor presupuneri se poate deduce că marja de simetrie din toată plaja de încărcări cu diverse numere de electroni pentru întregul șir de elemente al tabelului lui Mendeleev, este optimă în acest interval și numai aici, în grupele 14, 15, 16.