Sărbătoarea Paștelui era aproape și eu după tentativa de a citi romanul „Turnătorul de medalii”, 2008, în care autorul Anatol Moraru, lector universitar, prozator ne arată nu cum Isus știuse dintotdeauna că trebuia să moară curând, de o moarte nelegiuită, ci cum neocomunismul a deformat și a mutilat conștiința umană în anii 2001-2007, am simțit că parcă sunt impus de o voce interioară să răsfoiesc o carte a editurii „Cartier”. Una tot de proză, dar mai mică ca volum, intitulată „Nu mă tentează”, Editura ”Cartier”, Colecția Rotonda, 2011. În acel an și eu l-am luat în vizorul meu pe autor, creionându-l puțin în „Ave numele tău”, o carte puțin trecută peste o sută de pagini, trecută cu vederea și de critica noastră care doarme în somn de moarte, iar dacă se mai scrie ceva abundent și evlavios, apoi așa numiții critici observă doar „Tema pentru acasă” de Nicolae Dabija sau alte cărți pe alte teme. Volumașul lui Anatol Moraru depășește suta de pagini, cuprinde treisprezece (13) povestiri, eu le-ași zice nuvelete, care pleacă de la situații concrete din viață, situațiile fiind mărunte și neânsemnate cum ar fi: „...se trezi definitiv din „transă” exact în fața gheretei în care vinde carne de porc fosta lui studentă.” Asemenea exemple întâlnești și în alte povestiri. Iar în una ne trezim chiar la o lansare de carte... Citind-o îți pare că ai fost cândva și tu la asemenea lansare, doar cu alte fețe și cu persoanje pe care le cunoști și le întâlnești în peisajul citadin sau rustic din Republica Moldova. Fețele savante ale vorbitorilor sunt schimbate în următoarea povestire de fața comisarului de poliție din raionul Glodeni, cu alte fețe polițienești și nu numai. Pentru că în „Piatra de necaz” apar și vreo opt bărbați bine bătuți cuprinși într-un sfârșit de „Ciulendră” locală la ziua de naștere a patronului benzinăriei. Recunosc că nu-mi este ușor să scriu despre proza scurtă a autorului Anatol Moraru, dar faptul că sunt un membru activ al Atelierului de creație „Vlad Ioviță”, unde tot se scrie proză scurtă, fac efortul acesta. Cartea de la „Cartier” – Nu mă tentează n-are prefață ca altele, de la „Pontos”, de pildă, sau de la alte edituri, însă, cu toate acestea, ea nu te lasă indiferent, ci te captivează, te atrage să o citești mai departe sau chiar a doua oară, dacă ceva de la început nu ți-a prea plăcut. La două prezentări ale ei, am încercat să vorbesc diferit decât la prima, adică diferit decât la cea din biblioteca „Onisifor Ghibu” și mi-a reușit nu doar mie, ci și lui Dumitru Crudu, care-i mai prozator, fiind pe deasupra și dramaturg trecut și prin asemenea lecturi, adică, care a trecut și el prin Programul de lectură: Chișinăul citește o carte. Adică Dumitru Crudu cu „Măcel în Georgia”, iar Anatol Moraru cu "Nu mă tentează". La filiala Nicolae Titulescu efectul vorbirii diferite decât la biblioteca „Onisifor Ghibu” a avut un efect benefic asupra publicului rezistent de acolo, care l-a așteptat pe Anatol Moraru de ceva timp, fiindcă până am găsit noi filiala, am tot orbecăit pe la filiala Vasile Alecsandri de pe aceiași stradă, am tot întrebat de trecătorii de pe stradă care habar nu aveau că există undeva pe aproape o bibliotecă. Dacă-i întrebam de vre-un bar, la sigur că ne spuneau! Ei, dar Dumnezu să-i ierte că nu știu. Noi am găsit biblioteca și în ea i-am descoperit pe niște minunați liceeni din casa a 12. Aceasta au observat-o toți și cei susnumiți și Vitalie Răilenau, critic literar, proaspăt numit în funcție la „Onisifor Ghibu”, unde a venit și redactorul de la „Cartier” – Emiliam Galaicu-Păun, domnișoara Sitaru de la Universitatea de Stat din Moldova, ea este și lector universitar ca Anatol Moraru. Cineva a atras atenția la exprsia autorului cum că „...cu femeile e ca și în fotbal, nu știi niciodată scorul final...” (p.9), iar eu am observat metafora grozavă care dă senzația... Dar nu o redau aici, ci las cititorul să o găsească și să spună el singur de e grozavă sau nu prea. Dumitru Crudu, pare-se, a citit din începutul povestirii Tehnica mariajului. El, eu, ceilalți... Nu mă am în vedere pe mine sau pe Dumitru Crudu, Anatol Moraru sau Vitalie Răileanu și bibliotecara Aliona Nosatâi. Așa este intitulată una din povestirile lui Anatol Moraru. E și ea interesantă. E despre dragoste, despre... Însă mai mult nu vă destăinuesc nimic. Veți dori, singuri o veți citi. Nu veți dori, vorba autorului, citat de doamna Vera Goldman, șefa filialei Nicole Titulescu „ ...O să vă înecați în noaptea polară a ochilor lui.” A personajului literar... Și nu veți dormi ca Lora într-un leagăn, visând Porțile de Fier,(p.69), adaog eu în final.