Observarea este un principiu psihologic care determină, creșterea, formarea și dezvoltarea personalității.
Însă observarea trebuie să devină un proces de conștientizare profundă a lucrurilor și fenomenelor din existența noastră.
Observarea superficială nu ajunge la efectul și rezultatul dorit, astfel că creierul nu poate valorifica informațiile primite, el nu face diferența între realitate și iluzie.
Dea ceea este bine ca din primele clipe după trezire să stăm trei patru minute să observăm lumina pătrunsă în încăpere, să o conștientizăm că pătrunde în interiorul nostru sub formă de energie, sub formă de pace și liniște, de confort interior.
Să conștientizăm că fără lumină nu am putea identifica și valorifica lucrurile și fenomenele din viața noastră.
Este important să dezvoltăm observația până la admirație, pentru ca efectul să fie fenomenal, formidabil.
Când observăm un lucru din încăpere trebuie să fim conștienți de utilitatea lui de valoarea lui, fie materială fie spirituală.
Este foarte important să ne observăm pe noi, conștientizând că suntem o ființă divină, creată cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu, că suntem în viață prin voința lui Dumnezeu, că avem o misiune prin care să ne folosim de întreg potențialul creator, dar mai ales că avem menirea de a evolua pe cele mai înalte nivele de evoluție.
Când observăm un arbore este important să conștientizăm rolul lui important, acela de a purifica aerul, acela de a ne da roade necesare existenței, mai ales acela de a contribui la mirajul paradisiac, dar să și învățăm de la arbori curajul de a înfrunta furtunile.
Când observăm o floare, o plantă, trebuie să conștientizăm rolul lor de a ne încânta ființa, de a înfrumuseța viața noastră multiform, multicolor. Când observăm ploaia, este important să conștientizăm rolul ei de a hrăni pământul respectiv acela de a ne crea condiții de existență, conștientizând că fără ploaie nici un rod existențial nu ar fi pe pământ.
Trebuie să conștientizăm faptul că toate fenomenele naturale sunt menite să ne slujească viața, psihicul , sufletul, spiritul.
Când privim Soarele- astrul suprem să conștientizăm că fără el nu ar exista nici o formă de viață pe pământ și în univers, să îl conștientizăm ca pe noblețea masculină, întruchipată, care ne dă zilnic energia necesară existenței, și dezvoltării personale.
Când îi observăm pe oamenii din viață noastră trebuie să conștientizăm că ne pot ajuta să creștem, să ne dezvoltăm să ne completeze la modul cel mai confortabil și complex.
Din viața noastră fac parte numai oamenii pe care noi i-am ales încă din astral, înainte de a ne naște, chiar și părinții i-am ales pe criteriul amintit mai sus și anume că ne vor fi de folos în evoluția noastră.
Toate lucrurile din viața noastră trebuie privite, observate cu gratitudine, pentru că toate contribuie la raiul nostru exterior dar și interior.
Să observăm cu gratitudine roadele pământului care ne dau energie care întrețin fizicul nostru dar și psihicul.
Să observăm stelele conștienți că ele ne furnizează cele mai frumoase visuri, gânduri, dorințe de afirmare de strălucire.
Să conștientizăm Luna, ca fiind noblețea feminină întruchipată care ne transferă cele mai romantice și mai nobile sentimente despre viață, despre noi, despre lume, despre univers.
Este important să dăm lucrurilor și fenomenelor din viața noastră o valoare crescută, pentru a ne simți mereu mai prosperi, mai împliniți, mai fericiți.
În concluzie, observarea creează conexiuni puternice, stabile cu lucrurile, cu fenomenele din viața noastră, cu oamenii din viața noastră, care ne pot asigura o evoluție materială și spirituală demnă de apreciat, de admirat, de prețuit, demnă de urmat.