Dăruirea este calitatea esențială în sistemul de gândire uman.
Îi mulțumesc zilnic Bunului Dumnezeu pentru că m-am născut în România, într-un popor renumit pentru ospitalitate, dăruire, veselie, optimism, încredere, bunătate, blândețe smerenie, și nu în ultimul rând reală înțelepciune.
Românii s-au născut să fie buni, să sară întotdeauna în ajutorul semenilor aflați în nevoie, s-au născut cu o moștenire genetică și strămoșească plină de valori umaniste, pacifiste, altruiste.
Majoritatea românilor chiar dacă au o situație familială și socială decentă , modestă, sunt mereu gata să întindă o mână de ajutor să dăruiască, fără să aștepte nimic în schimb, întrucât mulțumirea vine chiar din interiorul lor cu gândul că au făcut o faptă bună, că au putut fi de ajutor celor aflați în nevoie, apăsați de griji și de probleme fie materiale , fie de sănătate.
Credința în divinitate foarte răspândită în popor i-a făcut pe români să își câștige renumele de oameni milostivi, generoși, altruiști și foarte primitori.
Sunt zeci de mii de cazuri grave de sănătate ale căror costuri au fost rezolvate prin donații ale românilor, acest fapt se petrece de peste 35 de ani, de când s-au înființat instituții și organizații de întrajutorare.
Am constatat de-a lungul vieții faptul că mulți români au această menire, această misiune de a face numai bine, de a-și da contribuția la binele și fericirea semenilor, românii sunt cu adevărat fericiți pentru că pot răspândi binele, bucuria, entuziasmul creator.
Am învățat să-i iubesc mult pe români, astfel că mă rog zi de zi pentru bunăstarea și sănătatea lor, pentru liniștea și pacea esențiale progresului, evoluției, îi iubesc pentru faptul că prin învățăturile lor și ale strămoșilor m-am format, am evoluat, și am ajuns acolo unde am visat de mică și anume să fiu un scriitor consacrat.
Fără tăgadă omul care dăruiește necondiționat o face și din iubire, și printr-o educație aleasă primită mai ales în cei șapte ani de Acasă.
De necontestat este faptul că românii dăruiesc conștient și din inimă, ca și cum i-ar considera membri de familie pe cei cărora le dăruiesc necondiționat.
Românii s-au aliat într-o frăție a luminii și iubirii necondiționate conform voinței lui Dumnezeu.
Românii fac și daruri materiale dar dăruiesc și multă speranță, multă voie bună, mult optimism și entuziasm.

În urma unui act de binefacere survine și o mare satisfacție emoțională, survine și dorința de a petrece și sărbători cu cei dragi zilele pline de semnificație.
Dumnezeu prin Iisus Hristos le-a promis oamenilor că îi va răsplăti pentru faptele și gândurile lor bune, astfel că de când e lumea cu credință în El, s-a ținut de cuvânt și i-a înzestrat pe oameni cu cele mai semnificative valori.
Așa mi s-a revelat poporul român plin de valori, cu un sistem de gândire care corespunde voinței lui Dumnezeu.
Dăruirea necondiționată poate fi asociată cu iubirea necondiționată, cu empatia, cu compasiunea, cu noblețea sufletească și spirituală, cu rafinamentul sistemului de gândire.
Dăruirea necondiționată a atins apogeul datorită celor care și-au donat din organe pentru salvarea celor dragi și apropiați de la moarte, sute de mii de români sunt donatori de sânge foarte necesar pentru intervenția în cazurile de urgență.
Nicăieri în lume oamenii nu celebrează ca românii frumusețea generozității, se strâng la hore să cânte să danseze, să petreacă la mese îmbelșugate cu cele mai tradiționale bunătăți și delicii românești.
Ca o concluzie, dăruirea respectiv actele de binefacere pot constitui mândria și lauda românilor.
Despre laudă istoricul și scriitorul Nicolae Iorga a spus- lauda care poate fi dovedită nu este o laudă ci este o virtute, cu alte cuvinte românii au ridicat dăruirea de la calitate la rang de virtute.