‘Voi demisiona în secunda doi si un sfert.’
Cam așa spunea într-un moment de sinceritate peștișorul mic și voinic din acvariul cu răpitori. Adică, noi cu voi, doi și un sfert.
Cum zeii să demisioneze? Nu-l vor lăsa să plece căluții lui domn’profesor, înhămați la același submarin.
Până și nemernicul care nu mai e în primul rând la pescuit de unguri, evrei și țigani, s-a aliat cu asemenea creaturi marine. Alt nemernic, cu cruciulițe în sânge roș-albastru, era și el în plasa cu momeli a voinicelului.
Þară de nemernici marini, nepământesc de caldă! sună versul unei poezii semnate de o balenă, până mai ieri cu trei trandafiri la înotătoare.
Dacă ar fi să facem calcule, pentru stânga acvariului, ar fi o sinucidere curată ca balenele sa facă o alianță marină, punându-și încă doi trandafiri la înotatoare. Marinarul de la timona le-ar scoate ochii cu harponul. Celelalte balene, cu săgeata galbenă drept plutitor, abia au scapat de anonimat, ieșind la timp din strânsoarea plaselor marinarești aruncate peste ele în urmă cu mai bine de doi ani.
Cum e posibil ca un individ subacvatic să ajungă să facă toate jocurile, păcălind deopotrivă societatea marină și cea de pe uscat?
Astfel de scenarii și întrebări pot reprezenta astăzi doar o ficțiune.
În zilele următoare, datorită schimbărilor climatice, vom vedea peștii umblând pe uscat, căluții de mare pe post de măgari sau pe mulți care își vor plânge nemernicia de a fi înotat în ape tulburi.