Ce este femeia? S-ar putea răspunde astfel: "femeia este cel mai frumos cadou pe care Dumnezeu l-a dăruit bărbatului". În același timp, femeia poate adresa întrebarea: "Ce a spus Dumnezeu, după ce a creat bărbatul"? Răspuns: " Pot crea ceva mai bun". Și așa s-a născut femeia. Dacă s-ar porni măcar de la aceste două premise, femeia ar porni cu un net avantaj asupra regnului masculin.
De fapt, dând în derizoriu, ar trebui să recunoaștem măcar cele trei banale avantaje cotidiene ale femeilor în detrimentul nostru:
1. femeia este acceptată de societate cu părul lung sau scurt. Noi, fără păr sau cu plete imature și rebele susținute de teribilismul de moment, suntem declasați de societatea civilă;
2. femeia poartă fustă, dar este la fel de senzuală și în pantaloni. Noi, acces limitat;
3. femeia primește flori. Noi avem acces la ele doar dacă suntem sportivi de performanță (nu sexual) sau la propria înmormântare, când nu ne putem bucura decât pe ascuns de ele, fără să ne știe nimeni.
Banal. Așa e. Trecem impasibili pe lângă toate astea, ne mândrim și cu și fără erectie că suntem sexul tare acceptând poate undeva în noi, abstracta idee că lumea este condusă de femei.
Mai este o chestiune. În spatele fiecărui succes sau declin masculin, cine se află? Poate nu vedem, sau nu vrem să vedem, dar este tot o oarecare EA. Câte războaie se datorează unei frustrări masculine, unui orgoliu masculin zdruncinat de eterna EVA?
Mă plictiseam, și gândindu-mă la toate acele EA, care mi-au trecut pragul, sau care mi-au dat cheia fericirii, am realizat că ar trebui să le recunosc superioritatea. Știam asta de mult. Noi, bărbați puternici acum, în uceniciile famililor noastre, eram mai mămoși. (poate numai eu! deja râd numai gândindu-mă la reacțiile celor vanitoși și nițel misogini). Am acceptat de atunci, dominația femeii. Nici acum nu mă împac cu ea, dar lupta mea cu EA a devenit elegantă. Doar așa mai pot controla cumva intuiția, posesivitatea, agresivitatea și mai ales instinctele ei. Vom rămâne veșnic sub matriarhat. Cu toate astea, mai am o plăcere, pe care o împart generos cu toată suflarea masculină. Noi, feroce și dominanți avem ultimul cuvânt: "ai dreptate, draga mea!". Despre noi, bărbații, aș putea scrie o mulțime de chestiuni aberante (bineînțeles pozitive), dar bunul simț mă obligă să vă reamintesc că despre cei decedați se vorbește numai de bine.