Aerul toxic din jurul meu nu se mai purifica din cauza ca hibridul tau nu este langa mediocritatea mea. Si ma tot ineaca... imi intra prin gura, prin nas, prin piele, prin ochi... Ma tot afund in toxicitatea lui... Nu sunt perfecta... Si eu mai fac greseli... Iarta-ma daca te-am facut vreodata sa suferi... Motivul pentru care scriu e ca nu pot sa-ti spun... Esti motivul meu de a iubi, de a-mi pasa de viata asta infernala... Nu te vad decat ca pe o forma in aerul meu toxic, ca o sculptura, ca un tablou in visele mele pustnice. Mi-ai subjugat gandurile, m-ai robit si nu-mi dai drumul... iti platesc tribut psihic ca sa pot trai. Nimic nu mai e la fel... nici ce simt, nici ce ating... Simturile imi sunt alterate. Iti aduci aminte de mine? O intrebare fara logica. Chipul tau ma vaneaza, vocea ta nu-mi da pace... Parca am auzit-o azi – dimineata printre funzele visinului uscat si putrezit... Florile nu ma fac fericita, nici alte atingeri, nici sunete... nimic. Nu mai sunt fericita. Oare nu vad ca imi esti o speranta pierduta, un gand visat si irosit? O figura plina de beatitudine intr-o zi nervoasa, incarcata de ploaie grea si otravitoare. Si nimic normal, logic, ordinar. Repede imi dau seama ca ma trezesc din visul meu de implinire sufleteasca in lumea infecta, pentru ca TREBUIE sa-mi traiesc viata la fel de infecta. Nu mai respir normal, nu mai pasesc pe pamant. Nu mai sunt eu... dumult nu mai sunt eu... Sunt mai tare, dar mai sensibila, sunt mai neincrezatoare, dar mai pasatoare fata de cei de langa mine... Timpul nu ajuta la contopirea mea sufleteasca cu tine... Si nimic nu e cum era.. O drama te poate schimba, o iubire te naste. Ma captivezi cu toata persoana ta. Mi-am pierdut toata sanatatea... De ce nu esti langa mine sa-mi risipesti lacrimile acre si inghetate de durere acumulata? De ce nu poti sa-ti inchizi bratele in jurul meu, spunandu-mi ca n-ai sa pleci... ? Si totul va fi altfel... Si noi vom fi ca doua jucarii care fac parte dintr-una singura, doi astri ceresti, adica Luna si Soarele, care sunt mereu impreuna, dar niciodata alaturi... Si totul ar putea fi altfel... Am putea fi noi doi, deasupra lumii, deasupra distantei, deasupra timpului... Doar noi... noi cu noi... Si totul va fi cum ne-am dori...