Cuvintele dau viata, cuvintele ucid; cuvintele danseaza, cuvintele se impiedica; cuvintele innobileaza, cuvintele injosesc; cuvintele surad, cuvintele plang; cuvintele domina, cuvintele se supun; cuvintele vindeca, cuvintele imbolnavesc; cuvintele viseaza, cuvintele trezesc.…cuvintele sunt cu o mie de fete, pretenderi fara reguli, altare de manifestare ale sufletului senin sau innourat.
Am gustat din fructul rostit al cuvintelor de santal.Este nectar ceresc si vreau sa va spun ca daca il gusti ajungi acolo unde nu mai exista moarte.In sufletul fiecarui om apar scantei ale iubirii.Noi suntem cei care transformam dragostea in rugaciune sau in bestem.Otrava cuvintelor de pelin sfideaza credinta profunzimii, anuland minunea care se naste din iubire.Santalul rodeste speranta, pelinul rodeste neincredere.Nectarul si otrava sunt fetele aceleiasi monede, izvorul aceleiasi energii; tot asa sunt viata si moartea si tot ceea ce apartine acestei lumi efemere: dragostea si ura, ziua si noaptea.
Mi-am propus sa nu mai condamn niciodata nimic, sa stau cat mai departe de stupiditate.Virtutea noroiului este faptul ca da viata florilor de lotus, iar a gerului ca zugraveste pe geamuri flori de gheata.Frumosul si uratul, binele si raul convietuiesc impreuna impretind dantelele iluziei.
Apoi, perpetuu exista un “apoi”…. am simtit amarul usii trantite in nas si clinchetul sticlei sfaramate in cioburi.Am alergat lucid sa inchid geamul dintr-un orgoliu lesne de inteles.Mi-a fost frica sa-l las deschis sa mai intre in inima mea lumina tomnatica venita de afara.Am sa cobor in interiorul meu pentru a cauta curajul vindecator al sperantei.
Si stiu ca intr-o buna dimineata de primavara, lumina vie a dorintei va lasa un semn pe geamul meu, si gandul senin al unui nou inceput va suna la usa.Am sa ma gatesc pentru atunci in haine noi si am sa-mi pun flori de santal in par.