După ploaie, privesc uneori lumea, stînd pe o margine de curcubeu.
Cuprins de vrajă, timpul îmi ține companie, cînd sentimentele devin culori.
La un capăt de curcubeu îmi las visele, la celălalt capăt abandonez rațiunea.
Privită astfel, viața îmi pare simplă.
Rănită însă de rațiuni întortocheate, inima îmi bate la mijloc de curcubeu , pulsînd între cele două extremități.
Dacă aleg rațiunea, în cădere visele se pierd sfărîmițate, chiar înainte ca gîndul meu să atingă pămîntul...
Aleg deci visul... pe margine de curcubeu.