De ce simt atat de limpede ca locul meu nu e aici; ca ar trebui sa ma aflu orinde altundeva, numai aici nu? De ce simt ca fiinta mea se afla si altundeva, mai departe?
De ce ma desfata rautatea si cruzimea mea? De ce raman impietrita la suferinta semenilor mei? De ce nu gasesc cuvinte calde, potrivite? De ce nu reusesc sa ma apropiu de ei? De ce traiesc o viata ciudata de ura si de dezgust?
De ce simt ca doar eu traiesc un adevar pe care nimeni nu-l intelege? De ce simt cum se deschid prapastii intre MINE si EI?
De ce simt ca scurgerea clipelor ma otraveste si ma invenineaza? De ce ma simt istovita, palida, lipsita de ganduri, fara sentimente, fara oase? De ce simt ca gandurile mele ma imbatranesc? De ce simt ca nimic nu e viu in jurul meu? De ce mereu imi umilesc obrazul cu lacrimi?