Mă reped asupra Ta, cu mâinile arzând înghețate de… M-am oprit… mă uit cum mă privești terifiată. La ce folos topirea existenței Tale precare… când singura existență ce merită distrusă e a mea… Nu vreau nici să mor nici să renasc. Pedeapsa mi-am dat-o singur, când mi-am destinat atemporalitatea gândirii și trupului… Îmbătrânesc într-o clipă cât îmbătrânesc alții intr-o secundă…

Las culorile de-o parte… au fost mereu un mijloc malefic al furiei mele… cuvintele sunt golul pe care îl am alături de orice existentă… alături de orice vid… alături de orice plenitudine… Poate că ar trebui sa tac! Să mai adaug un șir de pedepse combinate cu înnodate blesteme la cele pe care le-am aruncat deja asupra existenței mele… Îmi izbesc trupul violent de pereți încercând prostește să îmi provoc durere însă singurii care sângerează alături de înfiripatul suflet sunt însăși pereții… NU există durere!

Îmbătrânit! Mă așez în genunchi în fața Ta… neîndrăznind sa privesc sau să cer iertare, căci greșelile mele nu au fost neapărat pentru Tine… Caut în iertarea Ta… caut în iertarea întregii lumi iertarea pe care ar trebui sa o găsesc în mine… dar trupul acesta e gol… trupului acesta ar trebui să îl reumpli Tu cu un suflet născut din dragostea Ta. Ai să poți? Ai să lupți până la sfârșit pentru dragostea ce o simți? Sau ai să Te sperii și ai să fugi speriată și rănită de unghiile mele ce sfâșie orice existență?

Mă așez în genunchi în fata Ta, cu ochii înlăcrimați… veșnicii nu au mai plâns, ca să plângă acum, în fața Ta, cu lacrimi mari, curățând un suflet obosit și pedepsit de propria existență… Ai să îl iei alături de tine și să ii dăruiești dragostea Ta? Ai să ai grija de el până ce va ajunge la strălucirea și plenitudinea Ta?

Vino cu mine! Vino alături de mine! Și-Þi voi dărui lumea! Universul ne va sta la picioare, iar ghearele noastre le vom da drept recunoștința tributului adus de întreaga existență! Vino! Vino cu mine, iar lumea ne va sta la picioare, nu fugi de mine! NU! RÃMÂI! TE IMPLOR! Rămâi… am rămas fără formă… până și trupul m-a părăsit… căci sufletul i-a rămas tributar ei… de atâta vreme…

Gol…

Mă iubești?!...

Eu da! Și e singura bucurie ce o am… Nu îmi lua visul acesta… Dăruiește-mi-l pe al tău…

Demonii se opresc aici… eu nu… am să lupt pentru privirea Ta! Am sa lupt pentru… Tine…