Basm românesc

Când ziua se sfârșește și blânda lună se ivește
Într-un codru întunecat al unui zmeu împărat
Apare din depărtări, suflând greu pe nări,
Un năzdrăvan cal sur, c-un stăpân fără cusur.

El stă și așteaptă,pentru o cauză dreaptă
Ca zmeul să sosească, cu el să se lovească...
Să-l biruiască și apoi, din munți să izbăvească
A lui limbă românească...

asta e ... eram micuță pe atunci ... și mi-am compus singurică un basm ușor de ținut minte :)