cândva eram un om obișnuit
cu plecările
viața mi-o purtam în bagaje
ca pe-o haină de schimb
mereu strângeam pe drum
chipuri și cuvinte

în toate casele era câte-un acasă
și-n orice om puteam să văd
și un părinte
de o mie de ori m-am născut
din mereu alte trupuri
cu mereu alte nume

de când nu mai plec
nu mai știu cum mă cheamă