să nu mă judeci dimineața
când afli că nu există vise
așteaptă măcar aburii cafelei
senzația de serai de magie
în adâncul zațului de alladini
pe covoare fermecate

la amiază poate fi dureros
atunci mă apucă o nostalgie aparte
mirosuri grele de mâncare despicări
tăieri de vene sinucideri
peste siestă trec

judecă-mă seara după ce sting lumina
și închid ochiii
atunci da
atunci da