Te iubesc ca pe o narcisă sfântă
tremurul mânii prin rouă
caută căldură prin frunze
rătăcite de atâta furtună.

Te iubesc cum iubește natura
curcubeul luminii divine
curge pictată de îngeri
pe sufletul tau-tăcere de zâne.

Cărările sunt albe,
luna atinge, sărută în taină
privirea de iarbă căzută
pe inima mea senină, dar tristă.

Te iubesc în liniștea nopții
când umbrele umblă și strigă.
Te iubesc în zgomotul zilei
când fără tine lumea e tristă.