am ieșit. aerul se continua ciudat cu tine. te respiram fără să-mi pese că astfel te-aș putea pierde. ne făcusem obiceiul să nu rostim să alunecăm unul în altul. tu nu te-ai mirat când ți-am spus că te știu. de fapt plămânii mei te știau. eu nu. eu puteam doar să-mi imaginez unele lucruri.

lumea se destrăma. era între noi o fragilitate de neexplicat.

afară ne creștea părul și unghiile. de obicei doar ție îți creșteau aripi și o liniște în plus. mă prefăceam. de fapt îmi păsa atât de mult încât înnebuneam în secret. câinele galben bănuia ceva. uneori mi se părea că plânge.

noaptea coseam visele noastre unul de altul. apoi rupeam cerul cu dinții.