Înfășurată-n umbră,
prin viață mă strecor
ecou, în valea sumbră,
pe aripi de cocor.

Ce naște eternitatea?
Crâmpei de vis si dor,
cântând seninătatea,
o mască a mimilor.

ÃŽn antiteze, soarta,
vibrând de râs nebun,
adesea, închide poarta
pierzându-te pe drum.

E totul o relicvă
ce, cu înnoit parfum,
de muritoare tigvă,
mai dăinuie și-acum.

De am trezit lapona
cu sufletul zâmbind
e veșnic riga, urna
de umbre, vis strivind.