lungimea de prisos a zilei
se chinuie-n spirale a pătrunde
eterale matematici ce adună timpul
non-rătăciri condiționate de voință
nu se uită-n poticnirile sorții
cuvântul nu și-l întrepătrunde cu mila de sine
grănicer să-i devină căci vamă de lacrimi va cere

se știe a nobililor crini regală
iar când uscați fiind pământului se-nchină
se lasă-n margine de apă și o cuprinde somnul
de-ar trece noaptea fără ca să-i schimbe cursul
mâine ar fi tot cea de azi știută
iar versul cel cuprins în mine
m-ar avea încă o dată prea-supusă