n-am să-ți mai bat în veci la porți, iubire
mi-e inima o rană ostenită
ce bate către tine în neștire
da-i poarta-nchisă, casa-i părăsită…


și am să plîng din ce în ce mai rar
ceasul iubirii nu-l mai pot întoarce
din ce-am avut doar acest plîns amar
precum un vierme-n suflet loc își face


atîția ani speranța mi-a hrănit
iubirea și credința și puterea
tu nu mai esti ce-ai fost și ce-am iubit
din mine va rămîne doar tăcerea…