pe-aici trecui cîndva cu buze arse
singurătatea setei să-mi alin
încă mai simt ce-adînc mă îmbătase
aroma ta de lacrimi și de vin!...

la fel ca ieri curată și senină
te regăsesc fântână lîngă drum
pe însetați ademenind să vină...

ce mai contează cîți or fi băut
din apa ta de stele și de lut

m-aplec din nou să beau al tău sărut!