ce mai faci de când ai plecat?
ești fericit? ai tot ce vrei?
sper că da, eu mă mint că da
ca să cred c-a meritat totul
hai s-o luăm de la început,
reformulez, mă rezum la
ce mai faci? ești bine?
mă bucur să aud că da,
normal că și eu, am de ales?!
hai s-o luăm de la început
ce mai faci, dragul meu?
ah, nu mai am dreptul să îmi
fii drag, iartă-mă, uitasem
hai s-o luăm de la început
ce mai faci? mă bucur să aud
că ești bine, da, da, și eu
și eu sunt bine, nemaipomenit,
e frumos că suntem amândoi
așa de fericiți, e minunat,
e ca într-o poveste

viața mă târăște după ea
și-mi șopteste zilnic hai să
ne ținem de mână și să murim
un pic câte un pic și mă doare,
pe mine mă doare mai mult
de-un pic, dar tu nu trebuie
să știi, tu n-o să afli niciodată
cum încurc străzile și umblu
toată noaptea plângând, căutând
o nouă viață în care să-mi
injectez veninul, durerea,
ca să pot trăi încă o zi,
simt că mor în fiecare zi și
nu știu cum pot uita o parte
din mine, nu știu să mă tai,
să mă înjumătățesc, nu pot
să mă smulg din mine
nu pot să te ucid și te întreb
într-una ce mai faci, mă întreb
într-una ce mai faci, pentru
că, știi, eu nu sunt bine,
mie mi-e dor de noi, eu plâng,
eu sufăr, eu îmi smulg părul din
cap și încerc să îmi omor toți
neuronii în timp și viața râde
și dumnezeu râde, toată lumea
râde și spune e copil, e doar
un copil, dar ei nu înțeleg că
nu poți iubi decât o singură dată
pentru că ei trebuie să iubească
de mai multe ori pentru fiecare
că asta meseria lor
și-atunci viața iarăși mă culege
de pe străzi și mă cară-n spate,
mă târăște după ea, dar n-ajungem
niciunde așa, i-am mai spus că
eu n-ajung decât să te-ntreb
ce mai faci, nu sunt destul de
înaltă, se pare, și mi-e dor de tine
hai s-o luăm de la început
pentru că eu tind să uit, uit
sfârșiturile, uit cum mă cheamă,
uit totul fără tine, și mi-e rău,
groaznic de rău de la vinul ăsta
și iarăși n-o să merg singură
spre casă în noaptea asta așa că
hai s-o luăm de la început,

te rog