Cu drag mi-aduc aminte de bunici și de casa lor. Ca în orice casă, de prin acele locuri, exista o cameră unde se intra rar. I se spunea casa de dininte sau casa cea bună. Aici se păstra îmbracamintea ce se purta doar dumineca și la marile sărbatori. Intram de multe ori acolo, fără sa fiu văzut, și ajungeam într-o alta lume. Era o lume a trecutului populată de tineri ce acum erau, sau mi se pareau numai mie, batrâni.
Iată un preot la braț cu preotesa lui. Bunica, născuta pe la 1870, spunea ca preotul este un unchi de-al ei,mult mai batân decât ea, protopop într-o comună din apropierea Mediașului. Fotografia a fost făcută, deci, pe la mijlocul secolului al XIX-lea când acest meșteșug, devenit mai târziu artă, era pe la începuturile sale. Pe dosul cartonului ce susține imaginea se poate citi: Photographisches Atelier Hans Guggenberger Mediasch Grosser Platz No. 14 15
Priveam vechea fotografie în care apar țărani tineri. Feciorii si bărbații poartă la mânecă sau rever tricolorul, semn că fac parte din formația unei gărzi naționale care a luat ființă în fiecare sat ardelean imediat după primul razboi mondial. Lânga comandantul lor, ofițerul din centru, se află un om mai in vârsta. Este bunicul
În altă poză este bunicul singur. Nu așa cum era el atunci, în timpul copilăriei mele, cu mustață și plete albe ci cum arăta cu 30 de ani înainte, când a participat, în calitate de primar, la serbările de la București pricinuite de încoronarea lui Ferdinand I ca rege al tuturor românilor.
Iată și pe cea mai mare fiică a lui, împreună cu două nepoțele. Pe la începutul anilor 30 ai secolului trecut a plecat, însoțită de cele 2 fetițe în America, chemată fiind de soțul ei ce a reușit să-și facă un rost acolo. S-au urcat în tren la Copșa Mică, au schimbat la Viena și Paris, apoi s-au urcat în vapor la Cherbourg. Pe tot parcursul călătoriei tânăra mamă avea legată la gât o pungă în care păstra biletele de călătorie și puținii bani ce-i avea.
Și fotografia fiicei celei mici, ajunsă învățătoare, era pusă la loc de cinste, în apropierea icoanelor.
Acum aceste fotografii, și altele, ce împodobeau odată casa cea bună a bunicilor, se odihnesc într-un sertar.
Cu timpul vor dispărea, din casele de la țară, aceste fotografii - martori ai trecutului. În multe case au fost scoase de pe pereți. Tinerii au început să-și renoveze casele, construite în stil tradițional, după modelul unor case de vacanță ridicate în apropiere de îmbogățiți veniți de aiurea.