Înainte de ploaie norii se-adună
Și vântul bate năprasnic în geamuri.
Afară fulgeră, afară tună,
Copacii se freamătă bătând din ramuri.
Și vine o ploaie ce potolește
Erupții de gânduri nestăvilite.
Ploaia le spală și le liniștește,
Lăsând doar memorii nemărginite.

Dacă tu nu te oprești,
Atunci când și cine
Va mai crede în povești
Spuse de la mine?

Chiar de-ți pare rău
Și te doare dacă,
Nu-i chiar cel mai greu,
Lasă, c-o să treacă.



5 august 2010