Ascultă cum plânge zăvorul,
Murmură ud în perete tabloul
Și pe pat... acelasi cearceaf;
Pe perna te se așterne praf,

De atâta timp plecat, dar nu mă uiți,
E greu să uiți...
E și mai greu să-ți amintești
Și fugi;

Paradoxal trăim în latența tardivă a clipei
Și totul în viață-i carnal,
Un fetish bizar precum cafeaua cu gheață,
Să uiți că sunt, că ești... un animal;

.........................................

Și-n amintiri doar coridoare de spital,
ÃŽn prea mult praf de colb sau var,
"Dar te iubesc", îmî spuse limba iar
Și-n tâmple simt cum îmi cad pașii,

Atat de alb... pășesc pe tavan
Și-n tălpi mă gâdilă umbre;
Să bat în așternut cu palme crude,
Să pară iar urechii că te aud

Și ochii ce-au zărit ieri chipu-ți mut
Să se ridice intrebării?
Sau să ascult cum tac pereții...
Tic-Tac, melodic răsună ei bieții;

Manjit mi-e trupul de lene
Și-mi bate-n cap a pioneze..
Tic-Tac,
Doar o secundă timpul să-mi cedeze,
Să mă privesc ca în oglindă-n ceas.