pur și simplu azi nu
concep să fiu mijlocită

asta sau
aș putea să adun o vietate
din care să-mi fac steag alb
ori de câte ori dumnezeu nu se mai întoarce


caut în tivul îndepărtării de tine
motiv să șlefuiesc soarele.
pun laolaltă rama
și respirația perfect simetrică.



acum știu. zidurile mă imită
impecabil. te sperie când


îmi inventez bătăile inimii fâstâcindu-se
pe podul palmei tale. cu excepția
acestui fin exercițiu de suprimare, totul este firesc
continuat și de cealaltă parte a oglinzii.



am tresărit, uitucule
ca și când moartea ar fi venit
să-mi spună ia și numără
copilă tot ce rămâne nenumărat al meu să fie