spiritul se încrucișează
ca vrejul de fasole
îi cresc frunze, învață să zboare.

inelele au ghimpi,
se înfig încet în dragoste,
încleștează negrul printre șuvițe de păr, încet,
tot mai încet...

mâinile se strâng pe sub pătură, oricum,
o injecție va otrăvi sângele
cu regrete eterne.

asta fiind ziua în care nu gândesc prea multe,
sau gândesc enorm,
situația se încolăcește peste casă,
la orizont vin oameni cu furci și sape.