Poți simți prin ochii lor
Și poți afla trăiri de pahar,
Poți crede în tine când nu mai ai în ce
Și poți hrăni din tine suflete.

Când uneori departe sunt dusă,
Nu simt că aș avea vreo casă
Iar pământul ce mă lasă să-l pășesc
Nu pot decât să-l prețuiesc.

O privire mi-a rămas întipărită
Atunci când mă simt mâhnită
Și o caut să mă înalțe atunci când sunt jos
Să-mi dea tăria suavă când mă simt de prisos.

În rest îmi îndrept cărarea în sus
Încerc să spun tot ce e de spus,
Tac în taină când ar trebui
Și sunt așa cum mă poți tu privi,

Căci mările Greciei mi-au dat trup și suflet,
Zidurile Israelului mi-au sădit rafinament,
Sârbo-croații mi-au dat caracter,
Sămânța maghiară mi-a dat sângele în clocot,
Iar Apusenii mi-au înfășurat scut.