e ziua ei a norei mele
a acelei ce m-o duce mai departe
cu pântecu-i fertil
zămislitorul de copil
prin el eu să nu știu ce-i moarte

m-oi stinge ca un muc de lumânare
c-așa e datul firii implacabil
dar eu prin ea și prin copiiii ei
murind sunt absolvit de moarte

ce poate fi mai minunat pe lume
decât nepoții să te contrazică
să simți așa la o adică
că ești ce ești și că nu doare...