bună. am ajuns în deșert târziu, iar
luna de miere a cactușilor m-a făcut
să întorc și celălalt obraz, ca și cum un strugure înțelept
ar fi putut să mă determine să iert

noaptea mi-e frig, iar pledul ivoriu de la tine nu mi-e de ajuns,
încă nu m-am deprins să trăiesc cu puțin. uneori
visez că zbor, de parcă din gâtlejul unui vultur
ar putea izbucni incendii...

zilele trecute, un foarte mare cer m-a vizitat în zori. ei toți îl cunosc aici în pustiu,
dar eu m-am făstâcit, mai ales că îmi știa numele.
dimineața, pleoapele nisipului au astupat
tot ce știam că sunt