de ce
blocată-n clipa vieții tale
te vezi prea muritoare și mă crezi
ca impostor al clipei viitoare
și lăcrimezi din ochii verzi
aruncă-ți vălul de ninsoare
chiar dacă e din floare de gutui
și nu mă spune nimănui
că te iubesc și că mă doare
revino-n ochii mei căprui
de zâmbet plină și strălucitoare
să zămislim sub stele alți copii
moștenitori ai genei tale
că peafrumoasă ești și uit de toate cele
lumești necesități in care sclavă ești
tu
lasă-mă să-ți pun coroana
din flori de gând aproape nelumești
ce dacă laba gâștii ți-i vădită
și-n colțul gurii-i rid adânc
ce dacă ai pe coapse celulită
în trupul tău mă vreau intrat adânc
ce dacă ai un rid adânc pe frunte
și sânii-ți sunt mai moi și mai căzuți
te văd și speriată și fecioară
pe visul tău eu alergând desculț

dă-mi un sărut ca altădată
pe sânii tăi iar trupul meu să ardă
iubito