din spatele unui gând
ca-ntr-o fotografie niarne privesc
la anul acesta cum își îndeasă ultimele zile
într-o enormă traistă alături de colinde
covrigi și nuci și teama de apocalipsă
nu sunt sclava niciunui zvon
orice zgomot însă creează confuzie
iar cel ce dă ascultare la adieri de vânt
acela nu-și mai aude glasul inimii
curgându-i prin cotloanele existenței
mă întreb cât delir rătăcește prin aer
ca plămânii să respire moartea
sau de cât antidot vom avea nevoie s-anihileze
otrava-mbibată-n cuvinte de aceea rup dintr-un colț
al memoriei o umbră să-mi acopăr gândul
apoi ca o pecete cioplesc din lumină
chipul fiecărui suflet iubit în care-i răstorn
din inimă puțină iubire simt astfel cum
anul acesta pe umerii mei își revarsă viața


17 decembrie 2012